Autorul aurel_contu

poezii.online aurel_contu
Inregistrat pe: 19 septembrie 2018 323 creaţii Autor de elită 45 6

Total

323 creaţii
2 1,392 12 octombrie 2023
1,393 10 octombrie 2023
1,298 7 octombrie 2023
1,230 7 octombrie 2023
1,264 6 octombrie 2023
1 1,320 6 octombrie 2023
1,391 5 octombrie 2023
1,282 4 octombrie 2023
1,315 4 octombrie 2023
1,412 3 octombrie 2023
1,282 2 octombrie 2023
1,369 2 octombrie 2023
1,704 1 octombrie 2023
1,321 1 octombrie 2023
1,885 12 august 2022
1 1,719 21 iulie 2022
2,375 15 februarie 2020
2,496 8 februarie 2020
1 2,440 31 ianuarie 2020
2,507 23 ianuarie 2020
1 3,588 13 ianuarie 2020
3,942 10 ianuarie 2020
2,470 4 ianuarie 2020
2,450 1 ianuarie 2020
2,464 5 decembrie 2019
3,315 22 noiembrie 2019
1 2,536 15 noiembrie 2019
1 2,726 7 noiembrie 2019
2,362 3 noiembrie 2019
3,984 29 octombrie 2019
2,470 23 octombrie 2019
2,396 14 octombrie 2019
2,544 5 octombrie 2019
2,595 27 septembrie 2019
1 2,461 21 septembrie 2019
2,401 15 septembrie 2019
2,448 6 septembrie 2019
2,429 28 august 2019
1 2,383 23 august 2019
2,436 18 august 2019
2,427 10 august 2019
2,441 2 august 2019
2,477 28 iulie 2019
2,467 16 iulie 2019
2,375 11 iulie 2019
2,502 7 iulie 2019
2,609 1 iulie 2019
2,534 26 iunie 2019
2,389 23 iunie 2019
2,527 19 iunie 2019
2,470 16 iunie 2019
1 2,415 15 iunie 2019
2,697 13 iunie 2019
2,730 10 iunie 2019
2,546 8 iunie 2019
1 2,609 6 iunie 2019
2,493 4 iunie 2019
2,601 2 iunie 2019
2,637 31 mai 2019
1 2,496 29 mai 2019
2,578 26 mai 2019
2,729 25 mai 2019
2,500 23 mai 2019
2,502 21 mai 2019
2,418 20 mai 2019
2,465 19 mai 2019
2,524 18 mai 2019
2,524 17 mai 2019
2,509 16 mai 2019
2,647 14 mai 2019
1 2,682 13 mai 2019
2,479 9 mai 2019
1 2,560 6 mai 2019
2,560 4 mai 2019
3,553 2 mai 2019
2,580 30 aprilie 2019
1 2,673 28 aprilie 2019
2,435 26 aprilie 2019
2,541 24 aprilie 2019
2,603 21 aprilie 2019
1 2,570 19 aprilie 2019
2,603 18 aprilie 2019
2,640 17 aprilie 2019
2,552 15 aprilie 2019
2,659 14 aprilie 2019
2,502 12 aprilie 2019
1 2,651 11 aprilie 2019
2,525 10 aprilie 2019
2,798 9 aprilie 2019
2,631 8 aprilie 2019
1 2,550 7 aprilie 2019
2,559 6 aprilie 2019
2,480 5 aprilie 2019
2,443 4 aprilie 2019
1 2,579 3 aprilie 2019

Creaţii aleatorii :)

Vată de zahăr

În laboratorul numit bucătărie, vom face experimente,

Din unele raționamente,

Cum că ar fi interesant să mâncăm ce n-am gustat de două decenii,

Da, fix de două decenii, nu spun tâmpenii,

Fără prea multe ezitări

Sau orice alte amânări,

Ne apucăm să facem vată de zahăr,

Ce altceva ar putea pofti un suflet tânăr?

Așadar, ne trebuie zahăr, 

Nu mult, doar 250 de grame,

Dacă vreau să o fac mai dulce, nu strică alte câteva micrograme,

Adăugăm 30 de grame se sirop de glucoză,

Mă străduiesc să nu mai depășesc această doză,

O jumătate de linguriță de oțet alb și 120 de mililitri de apă,

Presimt că vata să prindă contur o să înceapă,

Mai punem și 500 de grame de amidon de porumb,

Opțional, mai folosim și bomboane colorate, nu doar albastre, că începe să capete culoare de plumb,

Mai punem și roșii și obținem violet,

Chiar arată ca în poza de pe acel bilet

Lăsat pe masă,

Fără de care vata nu ar fi putut să-mi iasă.

Poftă bună vă urez,

În timp ce vata cu bucățele minuscule de ciocolată mi-o decorez.

Mai mult...

De-aș fi Dumnezeu pentru o zi

De-aș fi Dumnezeu pentru o zi

Aș aduna mulțimea-n zori de zi

In ochi să-i privesc și să le spun

Războiul e zadarnic, 

Mor oameni și mor copii.

 

Durerea mă apasă

Și lacrimi curg pe față

Am tot sperat că ei vor fi

Și blinzi și buni iubindu-se în viața.

 

Le-am dat suflare,le-am dat și viata

Le-am dat frumos in lume,

Sa fie fericiți cu toții

In pace și armonie.

 

Nu prețuiesc nimic

Sint rai își poartă ură

Se dușmănesc și se rănesc

Ei nu mai au măsură.

 

Stau și privesc la ei

Cum frații își omoară

Copii, bunici și mamă și tată într-o doară. 

 

Sunt vremuri de răscruce

Nu-s bune cum am vrut

Nici lumea nu e lume așa cum mi-am dorit.

 

As vrea să închei odată să nu mai pot vedea,

Atîta dușmănie ce traieste-n ea.

 

De-aș fi Dumnezeu pentru o noua zi

Nu i-aș mai crește mari

Ci, i-aș lăsa copii.

 

 

 

 

 

 

 

 

Mai mult...

Balada pentru cel ce n-a mai fost

Baladă pentru cel ce n-a mai fost

(cu dor care nu mai întreabă și iubire care nu mai cere)

 

Nu ți-am scris când tăcerile strigau,

Când umbrele tale dansau prin perdele —

Doar am învățat să respir lipsa ta,

Să iubesc tăcerea — ca pe tine, în stele.

 

A venit aseară vântul, o umbră,

Să mă-ntrebe cu glasul tău stins:

„Mai plângi?” Iar eu am zâmbit amar,

Cum zâmbești când durerea s-a prins.

 

Și am lăsat lacrimile să curgă cu ploaia,

Să le poarte pe drumuri străine,

Să nu mai știe nimeni că dor,

Că încă port numele tău în mine.

 

N-am cerut să te-ntorci. Nici nu mai sper.

Pașii tăi s-au pierdut ca-n vis —

Dar port în mine un cântec fără glas,

Un ecou de tine, nedescris.

 

Noaptea s-a așternut peste mine ca o rană,

Blândă, dar adâncă, ca un legământ,

Și i-am spus: „E-n altă lume iubirea mea,

Una fără întoarceri, fără cuvânt.”

 

Stelele – candele oarbe, fără foc,

Luna – o corabie ce-și plânge drumul,

Și cerul e gol, fără tine-n el,

Ca un templu părăsit ce-și uită rostul.

 

Frunza tremură pe ram ca dorul meu,

Sub fiecare bătaie de vânt —

Tremură, dar nu cade…

Așa cum nici eu nu renunț.

 

Am păstrat locul tău la fereastra vieții,

De parcă te-ai fi întors vreodată,

Dar știu — nu mai ești nici în zare, nici în vis,

Doar în mine… ca o rană niciodată coaptă.

 

Și dacă vreodată vei trece prin gând,

Ca o umbră de frunză în visul tăcut,

Să știi că aici, în inima mea care tace,

Ești încă… neșters, netrecut, neminut.

 

Iar când adorm, te văd ca pe-o icoană —

Într-un colț de cer, prăfuit, neuitat,

Și mă sting câte puțin cu fiecare noapte,

Cu fiecare „te iubesc” nerostit, îngropat.

A.Turcanu

Mai mult...

RUGĂMINȚI

Vorbeste-mi..

Simt teamă să-ti ascult tăcerea

Sufletu-i plin de tainice vorbiri

Cu înțelesuri șterse și confuze

Ce-mi nasc doar lacrimi în priviri.

Lasă-mă..

Vreau să-ți pătrund în gânduri

Să îmi arăți ce nu am înteles

Nu-mi lăsa sufletu-ntre scânduri

Nu-I pedepsi.. să-ți ducă dorul a ales...

Privește-mă..

Vreau să-ți ridici din nou privirea

Ultima nu am știut să ti-o traduc

Poate așa voi vedea nepotrivirea

Ce in trecut nu am știut să o deduc.

Vreau...dar mi-e teamă ce ai devenit

Un personaj pierdut dintr-o poveste

Ce zadarnic caut dar nu-i găsesc sfârşit

..și din păcate, nici prezentul nu mai este.

Asculta-ma ..desi știu că nu ai întelege

Din drumul tău nu ai să te întorci

Și-mi las cuvintele să lege, să dezlege

Iluzia că într-o zi ... te reîntorc..

#unpahardepoezie 2024-10-18

Mai mult...

...punct...iubire

Iubire simt cand te vad

Iubire strig cand te aud

Iubire te chem cand te vreau

Iubire te am cand te ating

 

 

Mai mult...

Din când în când

faci totul aluziv și-acum depind,
în mare măsură de contrastul
pe care îl are o idee, cu odrasla unui gând,
oribil, etern și nonșalant, din când în când...

faci dinadins să pară că nu merg împreună plângând,
nici unduiri de vânt și nici apusuri cu strigoi,
chiar dacă pânza pe care o ungi, lasă dâre colorate
neinteligibil, într-o poveste cu tâlc...

și, de când s-au scurs, mai demult,
clepsidre-ntregi de plaje,
ne-am cuprins într-o îmbrățișare
pe care statuile au plâns-o și atât...

cu toate că doare, hoinăresc profund,
de mână, sub soare, cu ode zise
scurt, concis unor metafore răsfățate
și privirilor mirate, care-și caută retina...

uit diverse amănunte cu care, dacă aș vrea,
fără explicație m-aș întoarce
spre partea din care răsare tot timpul,
aceeași explozie de lumină, mereu!

ai spune ca aceasta discutie nu duce nicăieri
altundeva decât, concentric, în simetria
ce imită fildeșul colorat optimist,
în spirala unui scâncet viu.

parcă ai vrea să revii de dincolo de
gestul infantil, care, cu ochiul albastru,
l-ai dăruit florilor de cireș înfumurate,
cu gust asurzitor de cheie sol.

și-atunci răspunsul la întrebare,
mereu în gând, din când în când,
ideea că prăpastiile au flori de colț
cu catifea perenă, e înspăimântătoare!

Mai mult...
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live