Autorul aurel_contu
Total
323 creaţiiCreaţii aleatorii :)
UNIRE!
Hai români în ziua sfânta a Unirii,
Cu toții, să nu mai gândim cu Ură,
Hora noastră fie-n sensul Iubirii,
Și stop să punem noi...la imposTură
Azi vreau unul pe altul să ne iubim,
Uniți la bine și la greu mereu să fim,
Pâinea de-i albă, neagră s-o împărțim,
Și multă bunătate în jur să dăruim
Imnul, noi să-l cântam sub tricolor,
Și-al lui mesaj să ajungă peste hotare,
Să afle toți că-n România e un popor,
Ce a luptat pentru Unire și Onoare
În timp prea mulți ne-au folosit ca slugi,
Pentru că noi de ,,frați" am fost vânduți,
Și sub papuc am stat pe perioade lungi,
Și-am dat avutul țării pe niscaiva bănuți
Și azi vedem, cum tara se vinde,
Către străini de cei aleși prin vot,
Și tot mai des, nimeni nu-l prinde,
Pe-acel ,,lobist" cinstit, ce nu e hoț
Acum, în zi de sărbătoare mare,
Să ne unim și viitor să construim,
Un neam puternic să devenim sub Soare,
Și pe vecie, români, stăpâni, aici, să fim!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Scrisoarea
Într-o zi oarecare
M-ai lăsat doar cu o scrisoare
Care spunea:"Am plecat pentru totdeauna
Nu mă căuta, nu mă suna"
Mesajul m-a făcut confuză
De ce ai plecat așa fără o scuză?
Durerea pe care o simt e sfâșietoare
Ca un cuțit în inima îndurătoare
Regret tot ce-a fost între noi
Nu va mai exista vreodată un noi
Nici să nu te gândești să te întorci
Sper să te iert până pe-atunci
M-ai omorât cu acele cuvinte
Amintirile mele sunt pierdute
Din vina ta nu mai am încredere în lume
M-ai distrus cu tot cu nume
Acesta e sfârșitul
Cu plecarea ta ai stricat totul
Nu te vreau în raza mea de vedere
Aici ne luăm la revedere.
Ultimul vagon
În ultimul vagon
Al speranței noaste,
Eu mă învârt în el
Doar cu un singur țel.
Vino tu acum
Să îl reparam,
Să îl "agățăm" din nou
De trenul vieții noastre.
Căci lupta aprigă
O duce inima acum,
Ce încă are speranța
Ca tu ai să vii.
Iubirea ni-l leagă înainte
Iar speranța rupe orice îndoială,
Fără ea s-ar rupe tot
Și eu aș pleca...
Cu ultimul vagon.
Sub Copacul ce Știe
Pe ruina cu veacuri sub pașii târzii,
ne-am stat ca doi regi fără țară-n pustii.
Sub umbra Copacului, vechi și tăcut,
ne-am spus ce doar inima știe sărut.
Tu, cu o rochie plină de zori,
eu, cu un dor ce străpunge fiori.
Cetatea tăcea. Dar nu era moartă.
Respira prin noi, vie și-n poartă.
Ai râs, și frunzele s-au scuturat,
de parcă toamna s-a recules în sat.
Eu te priveam ca un tainic altar,
cu pașii desculți, ușori, pe hotar.
Vorbeam de idei și de noi,
de oameni cu minți ca noroi,
dar timpul părea să se-oprească
în palma ta mică, firească.
Am râs, am făcut și poze cu soare,
iar parcul părea o sărbătoare.
Oh...o priveam. cu o foame de stea,
și tot ce vedeam era... ea.
Tu-ai zâmbit, și s-a luminat cetatea,
eu te priveam ca pe vinul și cartea.
Fiecare cuvânt era cald, era viu,
și fiecare privire spunea „te mai știu”.
Ne-am săturat. dar nu de iubire,
ci de tot ce e fals, de tot ce e fire.
De zgomot, de haos, de ce nu contează,
și ne-am pierdut în clipa ce arde, și-ntr-una visează.
Pozele ne-au prins în veșmânt de lumină,
dar ochii tăi, iubire, au fost rădăcină.
Acolo, sub crengile grele de timp,
eu ți-am fost gând, tu mi-ai fost anotimp.
Am dansat. Nu cu trupul, cu inima toată,
și ruina părea a vibra înc-odată.
Un altar dintr-o lume ce încă mai știe
că iubirea adevărată n-are veșnicie...
...dar are clipa...Și clipa a fost....Noi doi.
Am dansat pe o piatră tocită,
unde altădată stătea o vestită
dragoste veche, uitată, strivită,
noi am reaprins-o, noi: tu și clipa.
Iar copacul, bătrân și atent,
ne-a legat pe amândoi în ciment.
Și jur, dacă vreodată vei uita
ziua când ne-am născut ca iubirea...
să te duci iar acolo, sub ram,
unde vântul îți șoptește: "te am."
Poem scurt de dragoste
Iubito ție îți scriu un scurt poem,
Ce-i presărat de întrebări,
Cu tainice răspunsuri uneori,
Ce vin prea greu sau chiar deloc...
E dragostea poemul de amor
Ce dimineața poartă culoarea roșu aprins,
A sângelui și a soarelui strălucitoare amprentă,
Ce viața prevestește?
Mai are rost să viețuiești fără iubire,
Cea despre care se tot vorbește,
Ba că-i un dar,ba că-i blestem?
Dar cum poți cere fără să oferi,
Nu-i mult mai bine să iubești fără să ceri nimic în schimb,
Și totuși știind prea bine legea viețuirii,
Când dai, primești ori mai devreme ori mai târziu,
Chiar dacă trebuie s-astepți decenii de tăcere?
Iar oamenii de-s neputincioși,
Cel care niciodată nu te uită,
Cu siguranță este Dumnezeu...
Iubito ție îți scriu un scurt poem,
Ce-i presărat de întrebări,
Cu tainice răspunsuri uneori,
Ce vin prea greu sau chiar deloc...
Nu tu ești al iubirii mele infinit poem?
Nu eu sunt prizonierul tău pe veșnicie?
( 24 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
In alta viata
Ceva nu poate fi,
Oceane ne despart,
Dar eu te voi privi așa cum privesc cerul,
Înlănțuite inimi,și ieri, și mâine,si-azi,
In alte vieți vom fi precum doi stropi de roua
Ce se unesc, prea limpezi,
Desăvârșind misterul.
In alte vieți vom fi vioare
Ce -si canta una alteia sublim,
Privesc pe geam cu ochii triști,
O lacrimă arat-un vis pierdut,
Un vis ce e mai minunat că cerul..
Noutăți literare, poezii și ecouri culturale direct pe telefonul tău.
Urmărește canalul
Mâna ce te mângâie
Edy.Eduard2000
26 iunie
Versurile astea dor prin adevărul lor. Despre bunătate, trădare și lumina care refuză să se stingă. Căci răul n-are colți de fiară, ci chipul celui ce...
Mâna ce te mângâie
Mihăiță Mihai
26 iunie
O poezie ca o mângâiere!👍👍👍
🎤 Regăsire
Mihăiță Mihai
26 iunie
Frumos!❤️
Ecou de vara
Maria Spiescu
25 iunie
Superbă!
Cei trei,,P,,
Maria Spiescu
25 iunie
Mulțumesc!
Cei trei,,P,,
Miruna Teodorescu
25 iunie
Ce frumos!❤️
Pradă si putere
Miruna Teodorescu
25 iunie
Versuri adorabile⚘️
SOMELIERĂ DE OCAZIE
Miruna Teodorescu
25 iunie
Interesantă creație. Felicitări ⚘️
Zbucium
Maria Spiescu
25 iunie
Interesant... umbrele din interior...cer să fie văzute,auzite,acceptate și aduse în echilibru cu lumina...
Iubire de fațadă..
Maria Spiescu
25 iunie
Mulțumesc!
Ce i-aș spune omului ce l-am iubit....
Deea
24 iunie
te inteleg...
Adevărul nu e drept. Nici blând. Nici...
Smaranda Ploaie
23 iunie
Un text care atinge, răscolește, trezește Felicitări!
VINUL DE VEGHE
Valentin Ailenei
23 iunie
O poezie cu o forță incredibilă. De la vulnerabilitate la independență absolută. Metafora vinului este geniala. Felicitări! 🍷
Bachata Nebuniei
Valentin Ailenei
23 iunie
Pură stare, transformată în artă. O poezie care te prinde în ritmul ei și nu-ți mai dă drumul. Un dans brutal între extaz și agonie care îți taie răsu...
Sarcastic
celina balan
23 iunie
Sensibilitate și realism. Schimbul de brațe lipsă, vinul vărsat, tăcerea grea... imagini care dor, dar care dor frumos. Durerea își cere dreptul la ve...