Autorul aurel_contu
Total
323 creaţiiCreaţii aleatorii :)
Balada pentru cel ce n-a mai fost
Baladă pentru cel ce n-a mai fost
(cu dor care nu mai întreabă și iubire care nu mai cere)
Nu ți-am scris când tăcerile strigau,
Când umbrele tale dansau prin perdele —
Doar am învățat să respir lipsa ta,
Să iubesc tăcerea — ca pe tine, în stele.
A venit aseară vântul, o umbră,
Să mă-ntrebe cu glasul tău stins:
„Mai plângi?” Iar eu am zâmbit amar,
Cum zâmbești când durerea s-a prins.
Și am lăsat lacrimile să curgă cu ploaia,
Să le poarte pe drumuri străine,
Să nu mai știe nimeni că dor,
Că încă port numele tău în mine.
N-am cerut să te-ntorci. Nici nu mai sper.
Pașii tăi s-au pierdut ca-n vis —
Dar port în mine un cântec fără glas,
Un ecou de tine, nedescris.
Noaptea s-a așternut peste mine ca o rană,
Blândă, dar adâncă, ca un legământ,
Și i-am spus: „E-n altă lume iubirea mea,
Una fără întoarceri, fără cuvânt.”
Stelele – candele oarbe, fără foc,
Luna – o corabie ce-și plânge drumul,
Și cerul e gol, fără tine-n el,
Ca un templu părăsit ce-și uită rostul.
Frunza tremură pe ram ca dorul meu,
Sub fiecare bătaie de vânt —
Tremură, dar nu cade…
Așa cum nici eu nu renunț.
Am păstrat locul tău la fereastra vieții,
De parcă te-ai fi întors vreodată,
Dar știu — nu mai ești nici în zare, nici în vis,
Doar în mine… ca o rană niciodată coaptă.
Și dacă vreodată vei trece prin gând,
Ca o umbră de frunză în visul tăcut,
Să știi că aici, în inima mea care tace,
Ești încă… neșters, netrecut, neminut.
Iar când adorm, te văd ca pe-o icoană —
Într-un colț de cer, prăfuit, neuitat,
Și mă sting câte puțin cu fiecare noapte,
Cu fiecare „te iubesc” nerostit, îngropat.
A.Turcanu
Înalță o rugăciune
Cînd deschizi ochii și dimineața vine
Înalța o rugăciune din suflet pentru tine
Sa nu îți fie ziua plina de amărăciune
Si noaptea lunga tristă așa cum se cuvine
Și tot ce astăzi ești și tot ce azi trăiești,
Mereu in gînd soptește-i
Doar Lui să-i mulțumești.
La jumătatea vieții
La patruzecişidoi de ani şi-o zi,
Din perspectiva anilor de viaţã,
Eşti undeva la jumãtate...ştii?
Şi-oricât ai vrea copil ca sã mai fii,
Te va trãda a pãrului albeaţã.
Din ce-ţi încredinţase Dumnezeu,
Ai cheltuit aproape jumãtate.
Tot ce ai spus şi ce-ai fãcut, mereu,
Fapta cea bunã, cea de fariseu,
Vor fi, odatã, toate judecate!
Tu nu mai eşti copil, ca sã nu ai
Discernãmânt sau spirit de-observare.
Ai dreptul sã cunoşti. Dar nu numai,
Cãci viaţa ta, cu faptã şi cu grai,
Va fi catalogatã, ca atare!
Chiar dacã ai pãrinţii încã vii,
Tu porţi cu tine-o mare datorie.
Timpul, pe loc, nu vei putea sã-l ţii!
Anii se duc în zbor şi nu mai vin,
Tu nu mai eşti copil, ci OM, deplin:
Trãieşte, dar, ca om de omenie!...
Scrisă la 28.09.2021.
Prezent sau viitor?
Nu vreau să se mai strige pe metereze
Ca teama din conștiință să se elibereze.
Forma răului ivită prin negură de fum
Să nu fie descoperită doar postum.
Vreau să îmbrățișăm mereu azurul
Și pe cerul vieții s-apară trubadurul.
La case aburul fumegând din coșuri,
Dar să nu bubuie explozii din hățișuri.
Să poți admira, în liniște, poienile
Unde, tenace, să-nlături buruienile.
Să privești gâzele și păsările în zbor
Și să asculți susurul unui râu șerpuitor.
Lanul de grâne s-abunde ogorul,
Pâine aburindă să scoată cuptorul,
Prin livezi să culegem pomii fructiferi,
Să căutăm bogății în munții metaliferi.
Așa să menținem, prin slove, credința
Hrănind cu multă iscusință conștiința.
Prezentul să ne fie un bun argument
Și pentru viitor un înțelept testament.
De-aș fi Dumnezeu pentru o zi
De-aș fi Dumnezeu pentru o zi
Aș aduna mulțimea-n zori de zi
In ochi să-i privesc și să le spun
Războiul e zadarnic,
Mor oameni și mor copii.
Durerea mă apasă
Și lacrimi curg pe față
Am tot sperat că ei vor fi
Și blinzi și buni iubindu-se în viața.
Le-am dat suflare,le-am dat și viata
Le-am dat frumos in lume,
Sa fie fericiți cu toții
In pace și armonie.
Nu prețuiesc nimic
Sint rai își poartă ură
Se dușmănesc și se rănesc
Ei nu mai au măsură.
Stau și privesc la ei
Cum frații își omoară
Copii, bunici și mamă și tată într-o doară.
Sunt vremuri de răscruce
Nu-s bune cum am vrut
Nici lumea nu e lume așa cum mi-am dorit.
As vrea să închei odată să nu mai pot vedea,
Atîta dușmănie ce traieste-n ea.
De-aș fi Dumnezeu pentru o noua zi
Nu i-aș mai crește mari
Ci, i-aș lăsa copii.
A sufletului floare
Cea mai frumoasă floare din suflete răsare
Pictează-n nopți culoare, prin vise alergând
Lumină sclipitoare, în ochi aprinde soare
De ce-i strivită oare nu știu să mai răspund
O tristă încântare această rară floare
Tratată cu uitare degeaba-i pe pământ
Crescând fără hotare Nu-mă-uita e-o floare
Se-nchide fără soare lipsită de-un cuvânt
Ce lume-ntortochiată de dragoste speriată
Preferă om de piatră iubirea măsurând
De teamă că-i de plată bătăi de inimi rată
O smulge și-o îngroapă, pe suflete călcând
Tu floare-abandonată de lacrimă udată
Primind apă sărată te-apleci către pământ
Respinsă și-aruncată în gând te-ascunzi uitată
Plângând ajungi uscată, o floare așteptând
Răsari de poți vre-o dată pe-o inimă de piatră
Sfidând natura toată, cutumele-nfruntând
Iubire-adevărată născută fără pată
O floare minunată desculță-n om umblând
Noutăți literare, poezii și ecouri culturale direct pe telefonul tău.
Urmărește canalul
✨ Pentru ultima vară
edi petecuță
16 iulie
Mulțumesc pentru susținerea si încurajarea pe care mi-o oferiți🥹apreciez enorm
✨ Pentru ultima vară
Sabrina Pușcașu
15 iulie
Superbă creație!
✨ Pentru ultima vară
ADELINA POSTOLACHE
15 iulie
Foarte frumos, Edi! Mă trec sute de fiori când citesc poeziile tale! 🥹🫠 ✨
✨ Pentru ultima vară
Estera
15 iulie
Frumoss și foarte autentic Edi! 💫 Ține-o tot așa 👏🤗
Îți amintești?
Deea
13 iulie
SUPEEEEEEERB! păcat că nu mai postezi :(((
🎤 𝗣𝗘𝗥𝗘𝗖𝗛𝗘
Deea
13 iulie
frumos!!
VA FI ȘI UN RĂSPUNS?
Silvia Mihalachi
13 iulie
Stimate Florin Petricea ,vă mulțumesc pentru cuvintele deosebit de frumoase ce exprimă aprecierea dumneavoastră față de versurile mele și totodată apr...
Când se-nvăța lumina
anca_nistor
12 iulie
Superb! Mulțumesc pentru emoția transmisă.
Marea de iluzii
Maricel Bouros
12 iulie
Profund ,ușor trist și frumos....
Marea de iluzii
Cosmin Greurus
12 iulie
Waw mai descris in povestea asta perfect tinand cont ca am fost victima unei fraude
AMNISTIA ULTIMULUI STROP
Emanuelle
10 iulie
O metaforă filozofică superbă despre iertare și curgerea timpului. De admirat profunzimea din „Amnistia ultimului strop” și pacea regăsită la finalul...
Manuscrisele durerii
Emanuelle
10 iulie
Uneori, greutatea drumului este cea care ne rescrie povestea. Îți mulțumesc din suflet pentru lectura!
Fără diplomă de poetă
Melania Istrate
10 iulie
Rândurile astea sunt de o sinceritate cuceritoare. Nu e nevoie de o diplomă pentru a scrie. Poezia adevărată se naște exact din locul din care scriem...
Încerc... un rămas bun, mai bun
Melania Istrate
10 iulie
Profunzime și sensibilitate maxime! Imaginea cu indiferența returnată prin curier este memorabilă. M-au cucerit versurile tale și felul în care ai tra...
Poezie din suflet pentru suflete
Deea
10 iulie
MULȚUMESC!