Categoria Poezii de dragoste
Incert
Când dezolarea-mi lovește privirea
Și norii negri tot apar,
Te rog din suflet
Adu-mi sclipirea și lacrimile din pahar!
M-am săturat să strig, să plâng!
M-am saturat și de-al meu gând!
M-am săturat de-a vieții farsă,
Ce pare a fi doar o pedeapsă!
Nu știu măcar...cum să încep?
Și ce să fac? Să mai aștept?
Cum scap de golul meu din piept?
Să tot renunț, eu tot încerc!
Nu reușesc să-nfăptuiesc
Nimic din ceea ce-mi doresc.
"Procrastinare" îmi e prenume
Și "Agonie" mi-e-al doilea nume!

Magie
Știi,
de-ai fi lângă mine-acum,
Te-aș ține strâns de mână,
Al meu să fii!
Să nu mai pleci,
Măcar...o săptămână.
Aș construi pentru-amândoi,
O lume fermecată,
Cu luna, soarele și noi
Și cu "A fost odată..."
Te-aș desena-ntr-un colț de suflet
Și te-aș păstra o veșnicie,
De n-ai fi Tu,
te-aș inventa
Și viața s-ar schimba-n magie.

Captiva
Azi, mă retrag în bula mea,
Captivă-n gândurile mele
Care se ceartă furioase între ele,
Îmi iau creionul și-o hârtie,
Prieteni buni, pe veșnicie.
Cuvintele se-aștern
încet,
M-ascund în umbra lor și
încep
În liniște, o lume paralelă
să-mi clădesc.
Mă trec fiori când te zăresc
Zâmbind dintr-o fotografie
Și-n versuri îți șoptesc
Că te iubesc.
CB

Timp
Și așa trec zilele mele:
Uitat în zbor îmi este gândul,
Un gând răzleț ce-și pierde numele
Și-s un suflet ce-și așteaptă rândul
La o viață
Monotonă,
Chinuită
Și absentă
Cu puterea unei vrăji
În al vieții ritm turbat
Îmi continui mersul lent
Reamintind
În gând
Cadența picăturilor de lacrimi,
Ce se prelingeau din inimile
Adânc străpunse de iubire
Patimă și durere,
Răcoare și ardoare,
Obsesie și lăsare.

Linistea
Liniștea dintre noi e mai mult de un doar “ceva”.
Ochi închiși, lumina prăvălește pe pieptul tău.
Suspin încet: “un nu acum, un poate altcândva”.
Poate e un nu, probabil e un da spre trupul tău,
Iar poate e probabil.
Un probabil șoptit ca să nu tulbure liniștea dintre noi,
Un cântec de iubire a unei povești apuse
A unor doi tineri fiind de fățărnicie goi,
Victime a unor prea multe emoții nespuse.

As vrea sa plec
Azi plec.
Am insistat și m-am luptat
Cu mori de vânt,
Dar ce păcat...m-ai ignorat...
Așa că, plec...
M-am hotărât, nu are rost
să mai încerc.
Mai fac un pas, iar mă opresc.
Aș vrea să plec...
Dar ochii tăi mă țintuiesc.
Tu îmi zâmbești,
Eu mă topesc .
Jocul acesta nebunesc
Ma tine-n loc, mă-nvârt în cerc
Și uite-așa, mai stau și azi,
Încă nu plec...

Pierdută
Pierdută în timp,
Atinsă de șoapte.
Tăcerea o-ntind,
Părasită în noapte.
Pierdută de tot,
Lăsată uitării.
Oare mult o să pot
Fi scăldată-n durere?
Pierdută în gânduri
Lipsite de sens.
De la anumite timpuri
Simt tot în exces.
Pierdută în marea
Cuvintelor tale
Nu ajung spre mal,
Ci mă scufund tot mai tare.

Știință exactă
Am încercat citind prin cărți s-arunc iubirea
Și-am reținut că de-i respinsă, e stricată
Iar despre suflet e cuvânt, dar nu există
Simțirea-i tulbure, să fie condamnată
Iubind corect printr-o formulă, matematic
Echilibrat să studiezi întâi valența
Dacă e liber electronul singuratic
De-i ocupat, nu e chimie, n-ai licența
Apoi e clar, să studiem și ADN-ul
El are X, ea are Y, nu se poate
Să calculăm pân’ la absurd strigând coleric
Drobul de sare o să cadă, ce ne facem?
Mă-ntreabă sufletul formulele iubirii
Ce să-i explic, că se aplică matematic?
Nici nu așteaptă să-i răspund și iute spune
Nu sunt robot, dacă te doare stoarce lacrimi
Oare e bine să lăsam oameni să plângă?
Poate fi simțul calculat prin matematici?
Oare iubirea te întrebă când să vină?
Să îi uităm pe-ndrăgostiții singuratici
O lume tristă ce privește prea departe
Superficial aruncă ochiul gol prin tine
Mai bine fuge și te lasă-n gări uitate
Să te descurci singur cu sufletul din tine
Nu poate dragostea să fie calculată
Te arde inima dar nu renunți la suflet
Singuri iubind o să vărsăm sincere lacrimi
N-am reușit nepăsători roboți s-ajungem

O stea
Dar mie mi-ai lăsat pe cer o stea?
Când mă uit la tine,să o văd pe ea.
Sau le-a luat pe toate frumusețea ta,
Și mie mi-ai lăsat doar luna.
Te-ai îndrăgostit de mine,
Și nu te-ai mai putut abține
Mi-ai lăsat fluturi și mie,
Sau îi simți doar tu în vine?
Săruturi,mi le iei
Mi le dai doar când e luna
Mi le lași și mie acuma,
Sau le simți doar tu într-una?

Pierduți de inimă
Suntem doar praf sub talpa timpului etern
Un mic detaliu în mișcare printr-e veacuri
Am inventat un cronometru efemer
Uitînd că inima de om nu-i ceas cu arcuri
De-are să doară suflet trist, atins de dor
Nu te-aștepta să fi cumva băgat în seamă
Te-aruncă-n gol fără să simtă remușcări
De-ai fi delfin sau o pisică te salvează
Dăm importanță unor lucruri de prin lumi
Când lângă noi se scurge trist un râu de lacrimi
Aproape-i om cu suflet blând plin de comori
Nu îl lăsa s-adune ploile în lacuri
Oamenii toți sunt egoiști gândind la ei
Chiar și iubirea-i egoistă, nu te-ntreabă
E mult mai simplu să fugim trăind stingheri
Dacă te-a prins dragostea oarbă, e o dramă
În alb și negru ne-mpărțim pierzând culori
Înlocuind iubirea caldă cu o rană
Lasând doar zaruri să decidă pentru noi
Frizând ricolul montăm dragostea-n ramă
Să o privim contemplativ într-un muzeu
De-are să vină e posibil să ne doară
Să nu ne-atingă ne rugăm la Dumnezeu
S-o aruncăm cu tot cu omul ce o cară
În echilibru învățăm cum să trăim
Goliți de suflet adoptăm un sec ‘’nu-mi pasă’’
Dragostea-i doar prin poezii cuvânt sublim
Pierduți de inimă iubirea nu contează

Balada de toamna
E pustiu iubitule pe strada,
Ploua marunt,e frig afara!
Auzi? Cum plange o vioara..
Prin ea canta toamna suparata.
Si e frig,si frunze cad
Soarele parca a decedat
Vantul mangaie lanurile pustii
Of toamna nu credeam c-o sa mai vii!
In suflet se strang dureri inferne
De dor si dragoste sufletul imi cere
Sa te mai rog odata cum te rugam candva:
Mai spune-mi odata ca sunt a ta!
E toamna tarzie iubitule si..
Nu ai venit!
Doar toamna si cu mine stim cat am suferit...

Proliferare
Lună plină, suflet gol,
Tu rasari din intuneric
Cu tărie ca am sa mor.
Soarele rasare, garda la sol,
Tu torni venin privind psihastenic,
Cu speranta ca poate mor.
Stelele lumineaza, te stingi usor,
Eu simt gustul de nectar ezoteric
Cu bucuria ca nu mai esti el meu fior.
“Rautatea si veninul tau, sunt nectarul bucuriei mele fiindca m-ai parasit, pentru ca-mi dai doar motive sa nu-mi fie dor de tine”

Citeşte Poezii de dragoste, versuri superbe scrise de poeți incepători. Poezii de Dragoste scrise de autori amatori din întreaga lume scrise cu pasiune. Poezii romanesti despre iubire. Poezii pline cu sentimente care atat de greu de exprimat uneori, sentimente traite. Poezii de dragoste scurte pentru veșnicii îndrăgostiț, Poezii romantice, Poezii de iubire