Categoria Dedicaţii
Poezie dedicată mie
Irina, eşti floarea cea din zori,
Cu ochi senini și dulci fiori.
Când zâmbești totul prinde viață,
Tu esti raza mea blândă,
cea de dimineață!
Irina, eşti un val de gânduri clare,
Ea în marea timpului nu dispare.
Eşti umbra nopții ce răsare în vânt,
Irina ești un cântec și veşnic al sufletelor legământ!
Ești o șoaptă-n univers,
Un nor pierdut în stele,
ce își caută un sens.
Țeși vise în aerul tăcut,
Şi lași cerul gol, de necrezut!
Ești o carte nesfârșită,
Cu pagini scrise-n stele liniştită.
Porți în tine răspunsuri ce nu mor,
Și-n ochii tăi se naște al vieții dor!
Irina fata fericită
Cu zâmbetul cald
Şi privirea rece.
Privesc la stele
Cu gândul ca te voi vedea printre ele
Cobor în deal și în vale
cu gând că te voi regăsi în zori
Orice speranță orice dor
Doar un strigăt de dor
Doar o clipă pentru noi
Doar o eternitate pentru noi ...
Mistrețul
Și fuge,și fuge de rupe pământul
Mistrețul,mistrețul cu colți ca argintul.
Ce palidă lună, ce lună bizară,
Ce stea care cade și cade să piarâ?
Pământul se zbate, pământul mocnește.
Mistrețul aleargă, gonește orbește.
El vrea să se~ascundă,ce seară cumplită!
Pământul se crapă și vrea să~l înghită.
Aleargă orbește prin lunci și ponoare.
Ce prinț din Levant vine la vânătoare?
Ce corn de argint îi străpunge iar gândul?
Ce vuiet s~aude? Aleargă ca vântul.
Deodată~l aude cum strigă pe creste.
Lung si lucios e acest zmeu din poveste.
Cu dinți ca argintul și flăcări în gură,
Ucide, ucide cu o lovitură.
Fulgere ai săi ochi,prin ploaie gonește.
Nici codri, nici râuri, nimic nu~l oprește.
Și urlă, scrâșnește,îl vede cum vine
El vrea să~l străpungă, dar cade pe șine.
Și zmeul s~oprește,gura~i înroșită,
Iar steaua tot cade, ce noapte cumplită!
Cu ai săi colți zdrobiți, printre îngeri și flori,
Mistrețul nu moare, ci aleargă pe nori.
Poezie de Marieta Maglas
Dedicată poetului Ştefan Augustin Doinaş pentru superba lui poezie 'Mistreţul cu colţi de argint.'
Nota : Aseară eram în tren și un biet mistreț a murit sub șine. Trenul plin de sângele mistrețului nu a mai putut continua călătoria. A fost un accident. Am plâns, apoi am compus această poezie. Doamne ajuta!
Părinții,fratele, prietenii și familia pe primul loc
Vreau să trăies din plin viața mea,
să uit de durere, să pot mereu cânta.
Toate zilele,nopțile,săptămânile
Lunile,anii întregi.
cu persoana dragă să le petrec.
Să am copii și o familie,
ceia ce doar, îmi trebuie mie.
Dar și de prieteni nu-o să uit,
pe la ei în ospeție să mă duc.
Pe părinți sănătoși să-i văd,
și să-i strâng la piept.
Pe frate să-l admir,
cât de mare a crescut.
nu am nevoie nici de cele
mai scumpe comori,
pentru mine ele n-au valoare.
părinții, fratele, prietenii
și familia mi-sunt
comoara vieții mele,
știind că sunt ei alături.
atunci sufletul meu,
pacea sufletească o va găsi!
Autor Alina Zamurca 🤍 🎀
Poezia a fost compusă pe (02.10.2024)
Ultimul sunet cu prietenii mei
E 31 mai, ora 08:17
Stăteam în dosul școlii la careul școlar.
Eu puțin am întârziat la ultimul sunet,
Mama unui copil îmi pune lenta școală cu numele meu.
Trecem printre rândul de elevi
Și după stăm cam vreo două ore
în soare,care ne topește.
Vorbesc elevii, profesoarele ,după directoarea
după finisarea careului plecăm în clasă
și ne luăm venetele noastre.
Diriginta plângând cu lacrimi pe față
Îsi ia bun rămas,
de la copii care pleacă din școală.
și după eu cu Mihaela și cu Constantin
prietenii mei plecăm la primărie, într-un parc.
facem o mie de poze pentru amintire,
Zâmbind ne uităm la pozele care s-au primit,
Și după plecăm acasă.
De foarte multe ori,
Îmi aduc aminte.
Cât de bine a fost la ultimul sunet,
Cu prietenii mei dragi Mihaela și Constantin.
Dedicație prietenilor mei Mihaela R,și Constantin M(sfârșit clasei a 9)
Autor Alina Zamurca 🤍 🎀
Poezia este scrisă pe 18.09.2024
Nepoatei mele
O perlă dintr-o frumoasă scoică,
Ce oceanul a făcut-o rodnică,
A acostat la malul vieții
Strălucitoare în zorii dimineții.
Un boboc de floare înmiresmată
Ai răsărit în viață entuziasmată,
Pe drumul ce destinul l-a călăuzit
Și de îngerii din ceruri bine păzit.
Azi ai șaptesprezece ani
Sper cel puțin pe-atâția fani.
Sunt câțiva care te iubesc
Și mulți ani îți și doresc.
Să ai primăveri în suflet,
Vorbe dulci ca de poet,
Mintea plină de înțelepciune
Și spiritul mereu o vioiciune.
Cărturarul fără nume
Mă privea, zâmbind sfios
De sub streașina plouată
Cititorul blănd ,pios
De pe bancheta izolată.
Din zori până n asfințit
Rumega zelos din carte
Fraze n șir,amănunțit ,
Animăndu le cu șoapte.
Parcă prinse rădăcină
Printre literele n scoarță,
Ce ncolțeau din el tulpină
Și l brăzdau pe față.
Și crescu pe loc statuie
Din cărturarul fără nume,
Ce din veșmantul de hârtie,
Își ticluise un renume.
Lui Francisco de Goya
Pe-un zid al casei, pensula se pleacă,
Prin tente mohorâte și gălbui,
Să spună despre-un câine ce se-îneacă
O vizuală-istorie oricui.
Talazurile-l poartă în derivă,
Pe sub un cer de-un spălăcit ulei,
Spre care vălurirea agresivă
Aruncă spume într-un alb de miei.
Iar botul către-înalt i se îndreaptă,
C-un gest milos din ochiul său făcut,
Oglindă-a unei vâltoreli ce-așteaptă
Să-și piardă crezul cât l-a mai avut.
Făr’ sens, urcându-și scara lui fluidă,
E Castul ce se chinuie-n obidă.
Viața omului constă într-o judecătorie
Judecătoria cea mare
pentru om.
Scoteți-l ca vinovat
spuneți că-i rău,
a greșit,a făcut multe păcate
și a blestemat prea mult.
dar cel ce e vinovat tace.
și ascultă tot răul ce e spus.
de frați,surori, părinți și rude.
și-și spune îl gândul său
În judecătoria asta eu trebuie,
să ies câștigător.
Când veni rândul celui vinovat
se gândiseră puțin și rosti
în voce tare,
să-l audă toată sala
Da e drept sunt păcătos,
și multe ori eu am greșit.
mi-a fost așa menit,
dar în genunchi îmi ceream
iertare de la Dumnezeu .
Dumnezeu să ne fie judecător,
el ne iartă păcatele
orice și pe micul copil
îl iartă că fereastra
vecinului,
a spart-o.
Autor Alina Zamurca 🤍
19.07.2024 am scris poezia
Adevăratul tată
De ce oare ne iubește,
Domnul, bunul Dumnezeu?
Suntem din aceeași viță,
Și ar trebui mereu,
Numai dragoste să fie,
Și să ne-ndragim mereu,
Să iertăm pe fiecare,
Ca-asa zice Dumnezeu.
El e adevăratul tată,
El cu noi este mereu.
Aveam sfânta libertate...
Să alegem ce dorim.
A te depărta înseamnă,
Să rămâi orfan mereu,
Să pierzi raiul, fericirea,
Și să fi nefericit.
Niciodată nu uita,
Totdeauna te primește,
Un tată la casa sa.
Cel mai bun lucru în lume
Este RAIUL cel dorit,
Luptate sa-ajungi acolo,
Unde vei fi fericit.
Doamne să-i dai ...
Doamne la Gigi de-i dai,
El face din dar un har,
Pe multi el a ajutat,
Ce-a făcut e minunat.
Biserici a construit,
Case multe-a a dăruit,
Este bun și rugător,
Și iubit de-al său popor.
Doamne să-i dai sănătate,
Și iertare de păcate.
Gigi ție îți dorim,
Să ai multa bucurie,
Să-ți ajute Dumnezeu,
Să faci bine tot mereu.
DOAMNE AJUTA.
(Dedicata -GIGI BECALI)
Ideile mele
Intrasem în cameră
Și era peste tot întuneric,
Însă mă așezasem să scriu
Cât gândul e viu
La o lumină palidă.
Mă gândeam la noul vers,
La o nouă frază,o nouă poezie
Mă gândeam la-atâtea,fiindcă nu-mi vine să cred !
Câștig sau pierd,
Vorbind cu ideile mele.
Vorbeam
Dar nu credeam
Că stăteam cu ideile în nori,
Dar tot cuvintele nu se așezau pe foi
Vorbeam cu ideile mele.
Dedică cele mai frumoase versuri persoanelor dragi. Citeste dedicaţii pe orice gust si pe orice tematica. Găseşte aici Versuri cu dedicatie, dedicatie în creaţii poetice.