Scrsoare de 1 iunie!
Copile drag ,când ai crescut?...
Te-am îngrijit ca pe cea mai dragă floare ,
Tu mi-ai adus,lumina și zâmbetul pe față
Atunci când îmi era greu,rămasă fără de speranță.
Dar anii au trecut, le-am trecut pe toate
Avându-te alături și-n visele de noapte.
Acum tu eși Om mare ,și mă mândresc cu tine,
Poate fi o mamă,mai fericită ca mine?
E 1 iunie sărbătoarea tuturor copiilor
Iar tu ești copilul meu minunat.
Te felicit copile și-ți urez pe mai departe :
Rămâi ,Om bun ,de poți fă în lume
Doar frumoase fapte!...
Poezii din aceiaşi categorie
Pentru cei ce mi-au fost mereu
Nu m-au întrebat dacă vreau să-i am,
dar viața mi i-a pus în brațe.
Cu timpul am înțeles
că n-am nevoie de altceva.
Mama e răbdarea care nu obosește,
Tata, un sprijin tăcut, dar sigur,
Fratele, prietenul fără condiții,
Bunicii, începutul tuturor poveștilor mele.
Ei sunt râsul din amintiri,
gălăgia din vacanțe,
liniștea ce mă-nvăluie
înainte să adorm.
Nu i-am ales, dar nici nu i-aș schimba,
sunt iubirea ce nu cere nimic,
și totuși dă tot.
Nepoatei mele
O perlă dintr-o frumoasă scoică,
Ce oceanul a făcut-o rodnică,
A acostat la malul vieții
Strălucitoare în zorii dimineții.
Un boboc de floare înmiresmată
Ai răsărit în viață entuziasmată,
Pe drumul ce destinul l-a călăuzit
Și de îngerii din ceruri bine păzit.
Azi ai șaptesprezece ani
Sper cel puțin pe-atâția fani.
Sunt câțiva care te iubesc
Și mulți ani îți și doresc.
Să ai primăveri în suflet,
Vorbe dulci ca de poet,
Mintea plină de înțelepciune
Și spiritul mereu o vioiciune.
Ultimul sunet cu prietenii mei
E 31 mai, ora 08:17
Stăteam în dosul școlii la careul școlar.
Eu puțin am întârziat la ultimul sunet,
Mama unui copil îmi pune lenta școală cu numele meu.
Trecem printre rândul de elevi
Și după stăm cam vreo două ore
în soare,care ne topește.
Vorbesc elevii, profesoarele ,după directoarea
după finisarea careului plecăm în clasă
și ne luăm venetele noastre.
Diriginta plângând cu lacrimi pe față
Îsi ia bun rămas,
de la copii care pleacă din școală.
și după eu cu Mihaela și cu Constantin
prietenii mei plecăm la primărie, într-un parc.
facem o mie de poze pentru amintire,
Zâmbind ne uităm la pozele care s-au primit,
Și după plecăm acasă.
De foarte multe ori,
Îmi aduc aminte.
Cât de bine a fost la ultimul sunet,
Cu prietenii mei dragi Mihaela și Constantin.
Dedicație prietenilor mei Mihaela R,și Constantin M(sfârșit clasei a 9)
Autor Alina Zamurca 🤍 🎀
Poezia este scrisă pe 18.09.2024
Timișoara Orașul meu
Timișoara Orașul meu
În tine mi-am făcut traseu
Eu în tine m-am născut
Și viața aici mi-am petrecut
Anul ăsta-i unul mare
Orașul are o transformare
Ești acum o capitală
Pentru Europa întreagă
Catedrala mea frumoasă
În tine mi-am făcut o casă
Căci de mică aici veneam
Și la Domnu mă rugam
Și la Bega cea înflorită
Pe sub copaci stăteam ostenită
Pe sub pasajele secrete
Pe sub salcâmii înfloriți
Noi mergeam mereu agale
Lipsiți de griji și fericiți
Mi-e dor de sat Veşnicia s-a născut la sat. (Lucian Blaga)
Mi-e dor de sat, unde veşnicia e la ea acasă,
Mi-e dor de sat unde vinul stă limpede în ulcior,
Unde pâinea e tăiată în două şi e pusă frumos pe masă,
Unde mă aşteaptă un suflet sfâşiat de dor!
Mi-e dor de sat, unde primăvara pomii sunt în floare,
Mi-e dor de sat, unde miroase a pită coaptă!
Unde se-aude susur de izvoare,
Acolo veşnicia cu adevărat mă aşteaptă.
Pentru cei ce mi-au fost mereu
Nu m-au întrebat dacă vreau să-i am,
dar viața mi i-a pus în brațe.
Cu timpul am înțeles
că n-am nevoie de altceva.
Mama e răbdarea care nu obosește,
Tata, un sprijin tăcut, dar sigur,
Fratele, prietenul fără condiții,
Bunicii, începutul tuturor poveștilor mele.
Ei sunt râsul din amintiri,
gălăgia din vacanțe,
liniștea ce mă-nvăluie
înainte să adorm.
Nu i-am ales, dar nici nu i-aș schimba,
sunt iubirea ce nu cere nimic,
și totuși dă tot.
Nepoatei mele
O perlă dintr-o frumoasă scoică,
Ce oceanul a făcut-o rodnică,
A acostat la malul vieții
Strălucitoare în zorii dimineții.
Un boboc de floare înmiresmată
Ai răsărit în viață entuziasmată,
Pe drumul ce destinul l-a călăuzit
Și de îngerii din ceruri bine păzit.
Azi ai șaptesprezece ani
Sper cel puțin pe-atâția fani.
Sunt câțiva care te iubesc
Și mulți ani îți și doresc.
Să ai primăveri în suflet,
Vorbe dulci ca de poet,
Mintea plină de înțelepciune
Și spiritul mereu o vioiciune.
Ultimul sunet cu prietenii mei
E 31 mai, ora 08:17
Stăteam în dosul școlii la careul școlar.
Eu puțin am întârziat la ultimul sunet,
Mama unui copil îmi pune lenta școală cu numele meu.
Trecem printre rândul de elevi
Și după stăm cam vreo două ore
în soare,care ne topește.
Vorbesc elevii, profesoarele ,după directoarea
după finisarea careului plecăm în clasă
și ne luăm venetele noastre.
Diriginta plângând cu lacrimi pe față
Îsi ia bun rămas,
de la copii care pleacă din școală.
și după eu cu Mihaela și cu Constantin
prietenii mei plecăm la primărie, într-un parc.
facem o mie de poze pentru amintire,
Zâmbind ne uităm la pozele care s-au primit,
Și după plecăm acasă.
De foarte multe ori,
Îmi aduc aminte.
Cât de bine a fost la ultimul sunet,
Cu prietenii mei dragi Mihaela și Constantin.
Dedicație prietenilor mei Mihaela R,și Constantin M(sfârșit clasei a 9)
Autor Alina Zamurca 🤍 🎀
Poezia este scrisă pe 18.09.2024
Timișoara Orașul meu
Timișoara Orașul meu
În tine mi-am făcut traseu
Eu în tine m-am născut
Și viața aici mi-am petrecut
Anul ăsta-i unul mare
Orașul are o transformare
Ești acum o capitală
Pentru Europa întreagă
Catedrala mea frumoasă
În tine mi-am făcut o casă
Căci de mică aici veneam
Și la Domnu mă rugam
Și la Bega cea înflorită
Pe sub copaci stăteam ostenită
Pe sub pasajele secrete
Pe sub salcâmii înfloriți
Noi mergeam mereu agale
Lipsiți de griji și fericiți
Mi-e dor de sat Veşnicia s-a născut la sat. (Lucian Blaga)
Mi-e dor de sat, unde veşnicia e la ea acasă,
Mi-e dor de sat unde vinul stă limpede în ulcior,
Unde pâinea e tăiată în două şi e pusă frumos pe masă,
Unde mă aşteaptă un suflet sfâşiat de dor!
Mi-e dor de sat, unde primăvara pomii sunt în floare,
Mi-e dor de sat, unde miroase a pită coaptă!
Unde se-aude susur de izvoare,
Acolo veşnicia cu adevărat mă aşteaptă.
Alte poezii ale autorului
Să nu-mi spui, adio !
Cum ai distrus fără să știi...
Un rost al anilor târzii
Și cum jelesc pe căi pustii
Și jalea îmi e de înțeles
Când din atâtea ,te-am ales?
Norocul meu biet călător ,
S-a dus de atunci ca blestemat
Și plâng pe drumul ce-ai plecat
Privesc în jur mă simt pierdut
Plecarea ta cât m-a durut .
Te chem copacii din grădină
Cu rod-n pârg ,și fiecare ram
Se întinde spre ușa casei ferecate
În curtea în care altădată
Fremăta de voie bună
Acum când tot ce-a fost s-a dus
Și pe cărări a rămas doar umbra
Mai sper cu sufletul rănit
Să pot să-ți spun ,cât te-am iubit .
Adio să nu-mi spui de pleci
Îți caut umbra pe poteci !...
Cele două surori part.4
Într-o zi am colindat orașul și am văzut cât e de frumos! Cu altă oazie mi-a spus că pleacă la
București cu treburi Ma întrebat dacă vreau să merg cu el .Nu m-am putut hotărî ...de ce nu am
riscat atunci?...era sortit să trec prin toate câte am trecut ?..m-am resemnat ?...azi nu pot răspunde!
Cine spune că e greu primul pas are dreptate Am început să economisesc și să nu mai simt atât de
nefericită .În altă seară un alt bărbat mă învită la o cafea ,să ne cunoaștem .Dacă îi place de mine
cere prețul pe trei ore . Tipul era extrem de arogant .Am cerut un preț mult prea mare pentru ca să nu-l
accepte .De fapt ,asta îmi doream în sufletul meu.O fată din grupul lor m-a certat că am respins așa o
ofertă .Tipul era un patron important și era o cinste că vizita localul.M-am străduit să nu ascult ce spune
și bucuroasă m-am dus la culcare.Dar norocul nu-i mereu de partea noastră.A doua zi Selia primește
primește o comandă prin telefon și nu am ocazia să-mi cunosc clientul în persoană .Nimic mai groaznic
nu mi s-a întâmplat până atunci și nici după aceia.Deși am strâns puțin curaj ,când am întrat în cameră
și l-am văzut pe individul nesuferit și libidinos ,cu priviri de ucigaș, am încremenit .- Asta -i lucrătura lui
Selia -mi-am zis .Voia să-mi dea o lecție și a reușit.Nu știu cât timp a trebuit să-l caute,dar era un exemplar
mai rar Instinctiv ,m-am retras spre ușă ,dar m-a apucat de mână și m-a aruncat în pat.Zadarnică orice
încercare de rezistență
-Doamne , prin ce ai trecut, Ștefania -spune printre lacrimi Aristița.
-Am rămas cu sechele de atunci .
-Cât a durat acest calvar?
-Atunci mi-am închipuit ,că de fapt ,sunt moartă . Un om mort nu se poate apăra.Poate să facă ce vrea cu tine.
Animalul și-a făcut damblaua .După ce si-a făcut poftele,s-a odihnit ,voia să -o ia de la început ,furios,turbat
Organismul meu s-a revoltat .Într-un impuls am mobilizat toată energia pe care o aveam .El vedea ,simțea,dar de
plăcere parcă intrase în delir .M-am sustras ,și deși nu trecuse timpul pentru care plătise,l-am respins cu toată
puterea mea..Ochii mi-au devenit cuțite ,unghiile lame de tăiat.Dacă a văzut că totul are un sfârșit -mă ia de mână ,
mă pălmuiește și mă duce la Selia ,cerându-i banii înapoi , pentru că nu a fost mulțumit .Nu pot ,oricât aș încerca,
să exprim ce am simțit atunci și cât aș fi vrut să mor acolo . În schimb Selia era așa de bucuroasă , parcă câștigase
milioane când se aștepra mai puțin .Sigur ,mi s-a acordat o pauză de câteva zile ,m-a vizitat Solis am vizitat orașul
i-am descoperit frumuseșea și istoria fantastică
-După câteva zile ,vine Fatah pe care îl refuzasem ,cerându-i o sumă mare de bani.ÎI spune Seliei să mă cheme
Contrariată ,ea îi recomandă altă fată spunând:
-Ce-ai găsit la ea ?-însistă Selia cu ciudă în glas.
-Care-i treaba ta ?
-Ai de unde alege și alte fete.
-Însist să o chemi ,spune Fatah hotărât.
Când mă vede ,mă apostrofează zâmbind:
-Știi să-ți ceri prețul ,poate că îl meriți .
-Mă bucură remarca ta !
-Vreau să mă însoțești în oraș .Sunt liber câteva zile și vreau să le petrecem î mpreună.Nu am nevoie de sex
vreau doar să te cunosc mai bine .M-am întrebat și te întreb și pe tine ,ce cauți tu aici?Îmi era ușor să vorbesc cu
Fatah despre toate lucrurile acestea știam aproape bine limba engleză Fatah mi-a oferit câteva zile de vis M-a tratat
ca pe un om aflat la necaz,și s-a oferit să mă ajute la nevoie.Am revenit la hotel ,știam ce mă așteaptă Adunasem
ceva bani si-mi spuneam că eliberarea mea este aproape.Aveam urgent nevoie de un loc de muncă.și mă bazam pe
Nabi ,patronul restaurantului .Spre seară Nabi mă caută și-mi spune că sunt în mare pericol .Aflase că Gabi vrea
să mă vândă pe o sumă mare de bani .Trebuia să dispar ,să mă ascund undeva .L-m sunat pe Fatah ,dar el era plecat
undeva prin Europa .Nabi îmi propune să mă ascund la un prieten de-al lui. De obicei ,fetele erau vândute în Iran sau
în IraK de unde nu era cale de întors .Am trăit o săptămână de groază temându -mă pentru viața mea ,neștiind în cine
să am încredere. În lumea lor doar banii contează
POARTA CERULUI DESCHISĂ
Sus , sunt sfinții noștri duși ,
Printre nori și mai departe ...
Câte drumuri ne desparte ?
Și câți oare dintre noi
Nu-și doreste ca să stie ,
Că sunt vii , și că sunt teferi ?
Câți vorbim cu ei în gând ,
Nu cu cei ce-s în mormânt ,
Și cu cei ces călători
Lângă domnul așteptând ;
Învierea cea promisă
Poarta cerului deschisă ?.
Cine ne ajută -sinistrații-
Pe drumul desfundat de apa
Văzduhului deslănțuit
Șuvoaile se duc la vale
Cu tot ce în viață am avut .
De câte ori mă încearcă soarta ,
Destinul greu, de zeci de ani
Că pierd pe rând tot ce adun,
Recoltele-s făcute scrum.
Din norii grei ne cade piatră
Sfărâmă tot pe unde cade,
Mă doare sufletul ce văd
Că nu a mai rămas din casă.
Sătenii mei sunt năuciții
De ce Doamne ne tot loviți ?
Noi și așa o ducem prost ,
Învățați ,să ținem post!...
Ce foamete va fi la noi !...
Recoltele-s toate în noroi
Ce vom mai pune oare-n oală?
E cineva căruia îi pasă
De așa soartă nemiloasă?
DIALOG CU FIUL MEU - continuare-
-Nici mie nu-um place ce se întâmplă azi în cluburi. Am apucat și eu perioada când se
mergea în discoteci , la baluri ,unde tineretul se distra , de obicei sâmbăta seara .Astea a ră-
mas doar amintiri.Tehnologia a făcut salturi uriașe , parcă iadul și-a deschis porțile și toate re-
lele au zburat în lume.Poate că pământul nu era pregătit să suporte atâta omenire ?...
Se fac războaie ,se pierd vieți,se moare de foame pe glob,dar numărul locuitorilor explo-
dează .Poate de aceia mai apare câte un COVIT -19.Oare cum va arăta lumea peste o 100 de
ani ?...Dar peste o 1000?...
-Eu sunt mulțumită cu epoca în care am trăit, spune mama.Evenimentele importante petre-
cute în lume nu mi-a afectat viața.Am prins o perioadă de liniște și pace, țara s-a dezvoltat,iar con-
dițile de viață s-au îmbnătățit mult pentru oamenii amărâți .Dezvoltarea indrustiei a făcut ca țăranul
să devină muncitor la oraș.S-au ridicat cartiere de locuințe ca ciupercile,iar ,școlile cu internat gra-
tuit au pregătit cadrele necesare pentru indrustia ce înflorea.Salariații nu mai locuiau în case cu
chirii insalubre; aveau apartamente noi,cu bucătării,băi și apă caldă cum nu mai văzuse niciodată.
Găseai înțelegere și rezolvarea tuturor problemelor ce se iviau. Dreptatea era literă de lege.
-Sună bine,dar nu era greu?...
-A fost o perioadă grea de refacere a țării,care rămăsese cu răni adânci după război.Se muncea
cu entuziasm și dăruire ,mai ales tineretul pleca pe șantiere făcând muncă voluntară a fi muncitor aclo
era o mândrie .Muncind pe șantiere au învățat o meserie ,o calificare care i-a folosit apoi în viață.
Se uitase de cuvinte ca:slugă, argat, sclav, rob, cerșetor, excroc , hoț și altele.Cum atunci s a putut și
acum ,românii noștri, mai ales tineretul ,sunt sclavi în țări străine.....Au rămas satele goale,copii au rămas
ai nimănui iar toate relele ,sunt luate de bune
-Ce vrei să spui ,mama?
-Sunt multe de spus,dar n-ai cui!...Tinerii de azi nu au nici un viitor.Le plâng de milă....se pierd mulți
pe drum...Sunt atâtea tentații nesănătoase,locuri de muncă prost plătite,condiții de muncă neadecvate
Pleacă și ei peste hotare,fac cele mai grele munci și capătă vicii noi,dintre care cea mai distrugătoare este
consumul de droguri ,pentru care nu este tratament.Fetele tinere trăiesc cea mai întunecată perioadă din
viața lor: pornografia și prostituția aduc venituri imense celor ce patronează astfel de afaceri.
PE CĂI DE APE
Te-ai dus iubirea mea departe,
Luându-mi inima zălog
Pe unde oare te port pașii,
Și spre ce clipă ....de noroc?
Te văd pe întinderi mari de apă
Trăind din amintiri și vise,
Doarr valurile îți sunt aproape
Și toate gândurile ucise....
Aproape sunt și eu mereu
Te urmăresc pe-al hărții drum
Mă rog la bunul Dumnezeu
Și-ți sărut ochii din album.
Să nu-mi spui, adio !
Cum ai distrus fără să știi...
Un rost al anilor târzii
Și cum jelesc pe căi pustii
Și jalea îmi e de înțeles
Când din atâtea ,te-am ales?
Norocul meu biet călător ,
S-a dus de atunci ca blestemat
Și plâng pe drumul ce-ai plecat
Privesc în jur mă simt pierdut
Plecarea ta cât m-a durut .
Te chem copacii din grădină
Cu rod-n pârg ,și fiecare ram
Se întinde spre ușa casei ferecate
În curtea în care altădată
Fremăta de voie bună
Acum când tot ce-a fost s-a dus
Și pe cărări a rămas doar umbra
Mai sper cu sufletul rănit
Să pot să-ți spun ,cât te-am iubit .
Adio să nu-mi spui de pleci
Îți caut umbra pe poteci !...
Cele două surori part.4
Într-o zi am colindat orașul și am văzut cât e de frumos! Cu altă oazie mi-a spus că pleacă la
București cu treburi Ma întrebat dacă vreau să merg cu el .Nu m-am putut hotărî ...de ce nu am
riscat atunci?...era sortit să trec prin toate câte am trecut ?..m-am resemnat ?...azi nu pot răspunde!
Cine spune că e greu primul pas are dreptate Am început să economisesc și să nu mai simt atât de
nefericită .În altă seară un alt bărbat mă învită la o cafea ,să ne cunoaștem .Dacă îi place de mine
cere prețul pe trei ore . Tipul era extrem de arogant .Am cerut un preț mult prea mare pentru ca să nu-l
accepte .De fapt ,asta îmi doream în sufletul meu.O fată din grupul lor m-a certat că am respins așa o
ofertă .Tipul era un patron important și era o cinste că vizita localul.M-am străduit să nu ascult ce spune
și bucuroasă m-am dus la culcare.Dar norocul nu-i mereu de partea noastră.A doua zi Selia primește
primește o comandă prin telefon și nu am ocazia să-mi cunosc clientul în persoană .Nimic mai groaznic
nu mi s-a întâmplat până atunci și nici după aceia.Deși am strâns puțin curaj ,când am întrat în cameră
și l-am văzut pe individul nesuferit și libidinos ,cu priviri de ucigaș, am încremenit .- Asta -i lucrătura lui
Selia -mi-am zis .Voia să-mi dea o lecție și a reușit.Nu știu cât timp a trebuit să-l caute,dar era un exemplar
mai rar Instinctiv ,m-am retras spre ușă ,dar m-a apucat de mână și m-a aruncat în pat.Zadarnică orice
încercare de rezistență
-Doamne , prin ce ai trecut, Ștefania -spune printre lacrimi Aristița.
-Am rămas cu sechele de atunci .
-Cât a durat acest calvar?
-Atunci mi-am închipuit ,că de fapt ,sunt moartă . Un om mort nu se poate apăra.Poate să facă ce vrea cu tine.
Animalul și-a făcut damblaua .După ce si-a făcut poftele,s-a odihnit ,voia să -o ia de la început ,furios,turbat
Organismul meu s-a revoltat .Într-un impuls am mobilizat toată energia pe care o aveam .El vedea ,simțea,dar de
plăcere parcă intrase în delir .M-am sustras ,și deși nu trecuse timpul pentru care plătise,l-am respins cu toată
puterea mea..Ochii mi-au devenit cuțite ,unghiile lame de tăiat.Dacă a văzut că totul are un sfârșit -mă ia de mână ,
mă pălmuiește și mă duce la Selia ,cerându-i banii înapoi , pentru că nu a fost mulțumit .Nu pot ,oricât aș încerca,
să exprim ce am simțit atunci și cât aș fi vrut să mor acolo . În schimb Selia era așa de bucuroasă , parcă câștigase
milioane când se aștepra mai puțin .Sigur ,mi s-a acordat o pauză de câteva zile ,m-a vizitat Solis am vizitat orașul
i-am descoperit frumuseșea și istoria fantastică
-După câteva zile ,vine Fatah pe care îl refuzasem ,cerându-i o sumă mare de bani.ÎI spune Seliei să mă cheme
Contrariată ,ea îi recomandă altă fată spunând:
-Ce-ai găsit la ea ?-însistă Selia cu ciudă în glas.
-Care-i treaba ta ?
-Ai de unde alege și alte fete.
-Însist să o chemi ,spune Fatah hotărât.
Când mă vede ,mă apostrofează zâmbind:
-Știi să-ți ceri prețul ,poate că îl meriți .
-Mă bucură remarca ta !
-Vreau să mă însoțești în oraș .Sunt liber câteva zile și vreau să le petrecem î mpreună.Nu am nevoie de sex
vreau doar să te cunosc mai bine .M-am întrebat și te întreb și pe tine ,ce cauți tu aici?Îmi era ușor să vorbesc cu
Fatah despre toate lucrurile acestea știam aproape bine limba engleză Fatah mi-a oferit câteva zile de vis M-a tratat
ca pe un om aflat la necaz,și s-a oferit să mă ajute la nevoie.Am revenit la hotel ,știam ce mă așteaptă Adunasem
ceva bani si-mi spuneam că eliberarea mea este aproape.Aveam urgent nevoie de un loc de muncă.și mă bazam pe
Nabi ,patronul restaurantului .Spre seară Nabi mă caută și-mi spune că sunt în mare pericol .Aflase că Gabi vrea
să mă vândă pe o sumă mare de bani .Trebuia să dispar ,să mă ascund undeva .L-m sunat pe Fatah ,dar el era plecat
undeva prin Europa .Nabi îmi propune să mă ascund la un prieten de-al lui. De obicei ,fetele erau vândute în Iran sau
în IraK de unde nu era cale de întors .Am trăit o săptămână de groază temându -mă pentru viața mea ,neștiind în cine
să am încredere. În lumea lor doar banii contează
POARTA CERULUI DESCHISĂ
Sus , sunt sfinții noștri duși ,
Printre nori și mai departe ...
Câte drumuri ne desparte ?
Și câți oare dintre noi
Nu-și doreste ca să stie ,
Că sunt vii , și că sunt teferi ?
Câți vorbim cu ei în gând ,
Nu cu cei ce-s în mormânt ,
Și cu cei ces călători
Lângă domnul așteptând ;
Învierea cea promisă
Poarta cerului deschisă ?.
Cine ne ajută -sinistrații-
Pe drumul desfundat de apa
Văzduhului deslănțuit
Șuvoaile se duc la vale
Cu tot ce în viață am avut .
De câte ori mă încearcă soarta ,
Destinul greu, de zeci de ani
Că pierd pe rând tot ce adun,
Recoltele-s făcute scrum.
Din norii grei ne cade piatră
Sfărâmă tot pe unde cade,
Mă doare sufletul ce văd
Că nu a mai rămas din casă.
Sătenii mei sunt năuciții
De ce Doamne ne tot loviți ?
Noi și așa o ducem prost ,
Învățați ,să ținem post!...
Ce foamete va fi la noi !...
Recoltele-s toate în noroi
Ce vom mai pune oare-n oală?
E cineva căruia îi pasă
De așa soartă nemiloasă?
DIALOG CU FIUL MEU - continuare-
-Nici mie nu-um place ce se întâmplă azi în cluburi. Am apucat și eu perioada când se
mergea în discoteci , la baluri ,unde tineretul se distra , de obicei sâmbăta seara .Astea a ră-
mas doar amintiri.Tehnologia a făcut salturi uriașe , parcă iadul și-a deschis porțile și toate re-
lele au zburat în lume.Poate că pământul nu era pregătit să suporte atâta omenire ?...
Se fac războaie ,se pierd vieți,se moare de foame pe glob,dar numărul locuitorilor explo-
dează .Poate de aceia mai apare câte un COVIT -19.Oare cum va arăta lumea peste o 100 de
ani ?...Dar peste o 1000?...
-Eu sunt mulțumită cu epoca în care am trăit, spune mama.Evenimentele importante petre-
cute în lume nu mi-a afectat viața.Am prins o perioadă de liniște și pace, țara s-a dezvoltat,iar con-
dițile de viață s-au îmbnătățit mult pentru oamenii amărâți .Dezvoltarea indrustiei a făcut ca țăranul
să devină muncitor la oraș.S-au ridicat cartiere de locuințe ca ciupercile,iar ,școlile cu internat gra-
tuit au pregătit cadrele necesare pentru indrustia ce înflorea.Salariații nu mai locuiau în case cu
chirii insalubre; aveau apartamente noi,cu bucătării,băi și apă caldă cum nu mai văzuse niciodată.
Găseai înțelegere și rezolvarea tuturor problemelor ce se iviau. Dreptatea era literă de lege.
-Sună bine,dar nu era greu?...
-A fost o perioadă grea de refacere a țării,care rămăsese cu răni adânci după război.Se muncea
cu entuziasm și dăruire ,mai ales tineretul pleca pe șantiere făcând muncă voluntară a fi muncitor aclo
era o mândrie .Muncind pe șantiere au învățat o meserie ,o calificare care i-a folosit apoi în viață.
Se uitase de cuvinte ca:slugă, argat, sclav, rob, cerșetor, excroc , hoț și altele.Cum atunci s a putut și
acum ,românii noștri, mai ales tineretul ,sunt sclavi în țări străine.....Au rămas satele goale,copii au rămas
ai nimănui iar toate relele ,sunt luate de bune
-Ce vrei să spui ,mama?
-Sunt multe de spus,dar n-ai cui!...Tinerii de azi nu au nici un viitor.Le plâng de milă....se pierd mulți
pe drum...Sunt atâtea tentații nesănătoase,locuri de muncă prost plătite,condiții de muncă neadecvate
Pleacă și ei peste hotare,fac cele mai grele munci și capătă vicii noi,dintre care cea mai distrugătoare este
consumul de droguri ,pentru care nu este tratament.Fetele tinere trăiesc cea mai întunecată perioadă din
viața lor: pornografia și prostituția aduc venituri imense celor ce patronează astfel de afaceri.
PE CĂI DE APE
Te-ai dus iubirea mea departe,
Luându-mi inima zălog
Pe unde oare te port pașii,
Și spre ce clipă ....de noroc?
Te văd pe întinderi mari de apă
Trăind din amintiri și vise,
Doarr valurile îți sunt aproape
Și toate gândurile ucise....
Aproape sunt și eu mereu
Te urmăresc pe-al hărții drum
Mă rog la bunul Dumnezeu
Și-ți sărut ochii din album.