POARTA CERULUI DESCHISĂ
Sus , sunt sfinții noștri duși ,
Printre nori și mai departe ...
Câte drumuri ne desparte ?
Și câți oare dintre noi
Nu-și doreste ca să stie ,
Că sunt vii , și că sunt teferi ?
Câți vorbim cu ei în gând ,
Nu cu cei ce-s în mormânt ,
Și cu cei ces călători
Lângă domnul așteptând ;
Învierea cea promisă
Poarta cerului deschisă ?.
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Nu mai suntem doi
Poem: Singurătate
(foto) Cum încearcă un blogger anonim să reconstruiască o librărie distrusă în flăcări de ISIS
Poem: Meditation
Poem: De suflet )
Republica - despre traduceri. Lectură: romanul „Capul” al scriitorului azer Elçin
Poem: Tu
Poem: Mama
Descopera posibilitati de carieră pentru cei pasionați de cuvinte și expresie creativă, content writing și editare