POARTA CERULUI DESCHISĂ
Sus , sunt sfinții noștri duși ,
Printre nori și mai departe ...
Câte drumuri ne desparte ?
Și câți oare dintre noi
Nu-și doreste ca să stie ,
Că sunt vii , și că sunt teferi ?
Câți vorbim cu ei în gând ,
Nu cu cei ce-s în mormânt ,
Și cu cei ces călători
Lângă domnul așteptând ;
Învierea cea promisă
Poarta cerului deschisă ?.
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Ce pot face eu...?
Poem: Început decsfârșit
Cărțile iernii 2018: Creațiile ilustratoarei engleze Jill Barklem apar pentru prima dată în limba română în Cartier
Poem: Cu sufletul taci
Poem: Iubite, astazi pling
Oportunităţi de muncă pentru cei care doresc să-şi valorifice abilităţile de scriere
Poem: Lacrimile
Poem: Baiatul, sarpe veninos
ZILELE LITERATURII ROMÂNE LA CHISINĂU. Cum a influențat țuica apariția poporului român