Autorul Silvian Costin
Total
175 creaţiiCreaţii aleatorii :)
Iubito,ești icoana mea
Ce este o icoană de nu revarsă valuri de speranță sau iubire?
Și ce-i iubirea dacă n-are o icoană?
Nu-i Dumnezeu o dragoste așa de mare
Care pe toți și toate le cuprinde?
Pe-a mea iubită El mi-a trimis-o s-o iubesc iar ea să mă iubească,
Cu dragoste nemuritoare si veșnică,desăvârșită..
Căci Dumnezeu toate le poate face,
Nu el iubirea naște și o trimite?
Iubito ,prin tine eu îl văd pe Dumnezeu,
Iar Dumnezeu mă vede doar prin ochii tăi frumoși
Pe care ți-i sărut mereu,
Tu fiind icoana mea,
Iar Dumnezeu șoptește tainic
Prin dragostea ce de la tine îmi sosește
Și ne iubim cuprinși de-același Dumnezeu!
(3 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Poza!
Pătrund pe ușa ta deschisă
Fără dorință de-a fura ceva,
Și te surprind cum lăcrimezi
Uitându-te atent la poza mea
Rămân un pic puțin surprins
De ce îți cade lacrima pe poză,
Când, doar tu mi-ai spus să plec
Că, te obosesc și faci nevroză
Da recunosc că am fost hoț
Furându-ți inima și dragostea,
Dar știu că m-ai lăsat să fur
Și-n viață să-ți devin jumatea
Acum tu-mi ceri ca eu să uit
Și clipa când te-am cunoscut,
Și-mi spui fără niciun regret
Că-ți sunt străin, necunoscut
De vrei, tu poza poți s-o rupi
În zeci și mii de bucățele,
Și-apoi în sobă să le-arunci
Să vezi cum iese fum din ele
Nu știu când s-a rupt lanțul
Iubirii noastre adevărate,
Și dacă-ntreb unde greșesc
Doar zici, că-s multe adunate
Eu cred că încă se mai poate
Din nou să-ți deschizi inima,
Să ierți, să uit, să fii soția mea
Și sufletul rănit..să-l pot reanima!
Prima data
A fost usor sa te-ntalnesc,
Doar o singura data,
Privirea ta, fior ceresc,
M-a înnebunit deodată.
Când apăreai în calea mea,
Erai ca răsăritul zilei,
La prima ora îmi zâmbea,
Ce ai făcut cu mine?
Și luna de pe cer sa vina,
Și nu ma bucura prea tare,
Voiam să-ți vad a ta lumina,
Leac pentru a mea supărare.
Acum ca soarta a apărut.
Am luat-o pe drumuri diferite,
Eu am rămas în trecut,
Numai cu tine în minte.
Avans
De vrei să-ti faci prieteni,
A lor mâna-nainte,
La menghină s-o strângi,
Ca sa-și aducă aminte,
Atunci cand vor minți,
Trăda ori vinde.
Eu ştiu ce am de făcut
Paradisul nostru se destramă...
Doare...doare atât de mult
Tu-mi spui să mai stau, să nu plec,
Dar eu ştiu ce am de făcut.
Prea mult m-am hrănit cu iluzii
Şi am visat prea mult,
Tu-mi spui să nu mă grăbesc
Dar eu ştiu ce am de făcut.
Fii pe pace, eu nu voi suferi
Sunt puternică, o să mă descurc.
Tu-mi dai sfaturi despre viaţă
Eu...ştiu ce am de făcut
Negreşit că o să-ţi pară rău
Te vei gândi cândva la trecut
Nu mă opri, te rog
Eu ştiu ce am de făcut!
Eu cu tine
Tu, pansament ce-mi stă pe piele,
Eu, viciu ce-ți intră la cord.
Vindeci subit rănile mele,
Eu vindec tot ce-i dezacord.
Tu, puls ce-mi stă în circulații,
Eu tot ce ține de artere.
Nu simt nici goluri și nici spații,
Iar tu nu simți pic de durere.
Tu, aer, sentiment și stare,
Eu, amintiri, povești, momente.
Tu îmi ești barcă de salvare,
Eu îți sunt visuri permanente.
Tu îmi ești scut, îmi ești și armă,
Să duc războaie eu cu mine.
Ești viitorul scris în palmă,
Și tot ce-nseamnă ,,bun" și ,,bine".
Eu sunt și îți voi fi mereu,
Impuls ce-ți dă doar stări de bine.
Căci sună prea puțin un ,,eu",
Și prea perfect un ,,eu cu tine".
Noutăți literare, poezii și ecouri culturale direct pe telefonul tău.
Urmărește canalul
Îți amintești?
Deea
13 iulie
SUPEEEEEEERB! păcat că nu mai postezi :(((
🎤 𝗣𝗘𝗥𝗘𝗖𝗛𝗘
Deea
13 iulie
frumos!!
VA FI ȘI UN RĂSPUNS?
Silvia Mihalachi
13 iulie
Stimate Florin Petricea ,vă mulțumesc pentru cuvintele deosebit de frumoase ce exprimă aprecierea dumneavoastră față de versurile mele și totodată apr...
Când se-nvăța lumina
anca_nistor
12 iulie
Superb! Mulțumesc pentru emoția transmisă.
Marea de iluzii
Maricel Bouros
12 iulie
Profund ,ușor trist și frumos....
Marea de iluzii
Cosmin Greurus
12 iulie
Waw mai descris in povestea asta perfect tinand cont ca am fost victima unei fraude
AMNISTIA ULTIMULUI STROP
Emanuelle
10 iulie
O metaforă filozofică superbă despre iertare și curgerea timpului. De admirat profunzimea din „Amnistia ultimului strop” și pacea regăsită la finalul...
Manuscrisele durerii
Emanuelle
10 iulie
Uneori, greutatea drumului este cea care ne rescrie povestea. Îți mulțumesc din suflet pentru lectura!
Fără diplomă de poetă
Melania Istrate
10 iulie
Rândurile astea sunt de o sinceritate cuceritoare. Nu e nevoie de o diplomă pentru a scrie. Poezia adevărată se naște exact din locul din care scriem...
Încerc... un rămas bun, mai bun
Melania Istrate
10 iulie
Profunzime și sensibilitate maxime! Imaginea cu indiferența returnată prin curier este memorabilă. M-au cucerit versurile tale și felul în care ai tra...
Poezie din suflet pentru suflete
Deea
10 iulie
MULȚUMESC!
Poezie din suflet pentru suflete
Melania Istrate
10 iulie
Ți-aș da o jumătate din mine...” 💔 Atât de real și relatable. Scrii super bine, vibe-ul de eliberare de la final e tot ce trebuie!
Călătoare în poezie
Deea
10 iulie
ador!!!!
✨ p.o.e.m
Deea
10 iulie
MULȚUMESC!!!!
O zi
Melania Istrate
10 iulie
O felie pură de nostalgie! 💙Textul acesta este un refugiu cald, o întoarcere nostalgică la albastrul cerului din curtea bunicilor💙🩵💙