O zi de vară
Pornește-un vânt de vară
Suflând apleacă lanul
Se-ndreaptă către munte
Cântând se mișcă ramul
Coboar-apoi spre mare
Ușor împinge valul
Plimbându-se în cercuri
Șoptind atinge malul
Prin apele sărate
Înoată-n lung delfinii
Sărind pe lângă barcă
Încântă pasagerii
Plutind fără de teamă
Se-arată pescărușii
Așteteaptă-n zbor pomană
Să prindă pufuleții
Din papură și trestii
Se-aude hărmălaie
Orăcăie brotacii
Tot cântă din cimpoaie
Apar și cormoranii
Egretele-s vioaie
Ascund în cuib mezinii
Se-arată-n ceruri ploaie
Pe câmp rotesc ciulinii
Uscat pământul doare
Oftează mărăcinii
De apă setea-i mare
Furtuna răbufnește
În zări norii se-nfoaie
Stihia se pornește
Ne-ascundem în odaie
Privim de la ferestre
Spectacol de șuvoaie
Imagini de poveste
Curg apele puhoaie
Structurile terestre
Topindu-se se-nmoaie
Răsună-n cer orchestre
Prin nori lucesc văpaie
De-odată se oprește
Fug norii în convoaie
Apar crâmpeie-albastre
Lumina se înfoaie
Un soare dogorește
Cad razele greoaie
Grădina înflorește
Petale-n evantaie
Spre seară vine luna
Căldura se înmoaie
Ieșim cu toți-afară
Să facem o plimbare
Curând răsare noapte
Lumina se îndoaie
Adorm și cântăreții
E liniște-n zăvoaie
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Silvian Costin
Data postării: 10 mai
Comentarii: 1
Vizualizări: 164
Comentarii
Poezii din aceiaşi categorie
Atâta timp cât mă iubești de Andra în norvegiană
De-ar fi să cadă cerul peste tine, te voi ocroti,
Şi poate să vină, baby, şi potopul, nu-mi stinge focul inimii,
Chiar dacă-i vreun cutremur, sfârşitul lumii ştii,
Atâta timp cât mă iubeşti, eu te voi iubi.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
În ochii tăi răsare soarele.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
Cu tine-n pat răsare soarele.
De-ar fi să ne lovească vreo cometă, nu mi-e frică, ştii,
Că sigur faci tu rost de vreo rachetă, vom supravieţui,
Chiar dacă e vreun tsunami, sfârşitul lumii ştii,
Atâta timp cât mă iubeşti, eu te voi iubi.
Şi când îți vine greu să vezi,
Eu sunt acolo să te luminez.
Şi când în tine nu mai crezi,
Eu sunt acolo să te motivez.
Tam-taca-tum-pa, hai vino încoa',
Vocea ta e o vioară în inima mea,
Tam-taca-tum-pa, te-aş fredona,
Ești refrenul din viaţa mea.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
În ochii tăi răsare soarele.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
Cu tine-n pat răsare soarele.
Så lenge du elsker meg
Hvis himmelen faller på deg, vil jeg beskytte deg,
Og det kan komme, baby, og flommen, ikke slukk ilden i mitt hjerte,
Selv om det er et jordskjelv, verdens ende vet du,
Så lenge du elsker meg, vil jeg elske deg.
Sitter ved siden av deg,
Sitter ved siden av deg,
Hos deg er nettene vakrere,
Solen står opp i øynene dine.
Sitter ved siden av deg,
Sitter ved siden av deg,
Hos deg er nettene vakrere,
Solen står opp med deg i senga.
Hvis en komet skulle treffe oss, er jeg ikke redd, vet du
At du sikkert får tak i en rakett, vi vil overleve,
Selv om det er en tsunami, verdens ende vet du,
Så lenge du elsker meg, vil jeg elske deg.
Og når du synes det er vanskelig å se,
Jeg er der for å opplyse deg.
Og når du ikke lenger tror på deg selv,
Jeg er der for å motivere deg.
Tam-taca-tum-bye, kom hit,
Din stemme er en fiolin i mitt hjerte,
Tam-taca-tum-pa, jeg vil nynne deg,
Du er refrenget i livet mitt.
Sitter ved siden av deg,
Sitter ved siden av deg,
Hos deg er nettene vakrere,
Solen står opp i øynene dine.
Sitter ved siden av deg,
Sitter ved siden av deg,
Hos deg er nettene vakrere,
Solen står opp med deg i senga.
As vrea
As vrea sa raman, dar trebie sa plec..
Vreau sa fiu un om implinit si fericit..
Simt ca alaturi de tine, toate acestea se transforma-n vis..
Vreau sa iti fie bine, esti sufletul meu pereche
Daca e sa fim .. ne vom alege din toata multimea de oameni
Ne vom regasii.. doar daca e ca tu sa fii
Binele tau si sanatatea ta conteaza pentru mine
Daca e sa nu fim, te veghez mereu iubire..
Meriti totul, insa eu nu pot renunta inca la mine
ALATURI DE TINE .. AZI .. MAINE, PENTRU TOTDEAUNA
LASĂ-ŢI GÂNDURILE
Lasă-ţi gândurile greieri,
să-ţi colinde-n voie lanul,
şoapta norilor să-nchine
într-un psalm întreg Coranul,
marea să-şi întindă ţărmul
de oglinzi, sclipind mărgeanul...
muntele să-şi doarmă-n tihna
somnului cel veşnic,vina,
stepa-n orizont mocnindu-şi
coamele de cai hinduşi...
Lasă-ţi draga mea iubită,
râurile să-mă-nece,
hăurile să-mă-nghită,
sâmbure de soare stins,
sub sărutul tău promis...
O POVESTE PENTRU TINE -urmare-
Vreau să-mi continui povestea de unde am rămas.Amintirile curg ca un șuvoi
pe care nu-l pot opri .Doar de atât sunt în stare acum, când simt că viața a
trecut peste mine nici nu știu când.Am amintiri frumoase de care îmi amintesc
cu mult drag . Am uitat ,sau am omis povestiri hazlii din viața mea.Deși eram
iubit ,asta o știu prea bine, câte odatâ făceam și greșel,i stăpânul mă certa și mă
amenința că mă bate. Mă ascundeam ,după stăpâna mea ,care era miloasă și
blândă și -mi lua apărarea.Atunci când grașala mea, întrecea orice măsură mâ-
nia stăpânului nu se potolea, stăpâna îmi făcea semn să mă ascund. și nu apăream
doar când mă chema.,semn că m-a iertat.
Erau zile când ne distram copios:mi se spunea
-Atos arată cum merge un om bătrăn? Eu care viam ca totul să iasă bine ,mă străduiam
să reușesc: mă aplecam ca un bătrân ,că văzusem mulți,șchiopătam,mă așezam în genunchi
arătând că am obosit. Asistența mă aplauda și eu eram fericit.
Iarna eram de ajutor ,mergeam cu sania după lemne pe malul Prutului. Lacul era înghețat
eu eram înhămat la sanie, nici n-ui simțeam greutatea,Mai erau zile când mergeam după nuiele
necesare la împletirea coșurilor ,pe care le vindeam la târg .Era și asta o treabă de care eram
mândru, mai ales că primeam laude . Cui n-i plac laudele?
Dar să vă spun de ce aveam să fiu bătut ; am stat ascuns câteva zile , până am fost iertat.
Era perioada când oamenii satului tăiau porcii în ajunul Crăciunului. Stăpânii mei au fost învi
tați pomana porcului de familia Popa .Eu m-am supărat că nu m-a luat și pe mine.Am sărir gardul
si i-am căutat .Mirosul m-a oprit acolo unde erau, dar poarta era încuiată.Am făcut de două orri
ham,ham cum numai eu știu să fac și m-au învitat în curte unde era o masă întinsă .
-Dar bine Atos nu ți-am spus să stai acasă? mă mustră stăpâna și î-mi aruncă niște oase rămase
de la masa lor.Însă privirea mi-a rămas , la streașinea casei unde atârna un cap de porc pregătit
pentru afumătoare.Mi-a venit ideea să -l fur și asta am făcut.Am mâncat ceva din el și restul l-am
ascuns în gluga de stuf.Dar dimineață cine bate în poartă ,supărat foc? Cel căruia i-am furat capul
de porc!...Stăpânul meu jură că nu eu sunt hoțul ,că nu are nici o dovadă că ar fi așa și zice
- Mai bine du -te în altă parte și-l caută ,hoțul nu-i Atos.L-am auzit și deja aveam păreri de rău
pentru ce făcusem....
va continua
Sunt...
Sunt o poveste,
A inimii tale,
O floare ce crește,
Cu mii de petale.
Sunt cântec de dor,
Al iubirii pierdute,
Un câmp de mohor,
Cu flori necrescute.
Sunt lacrimi vărsate,
Din ochii-ți fierbinți,
Clipe deșarte,
Și lungi rugăminți.
Sunt doina de jale,
Din sufletul tău,
Frunza, ce-n cale,
Ți-o cântă mereu.
Sunt mersu' înainte,
Poteca, cărarea…
Icoanele sfinte,
Ce-ți plâng supărarea.
Sunt umbra la umbră,
Înger de pază,
Iubirea ce-ți curmă,
Tristețea ce-oftează.
Urmele tălpilor tale
Din ai inimii trişti trandafiri,
Ţi-am ţesut aşternut de petale,
Dar pe suflet, în loc de iubiri,
Erau urmele tălpilor tale.
Iar din noapte covor ţi-am făcut
Şi, timid, ţi-aşterneam stele-n cale,
Dar pe suflet, în loc de sărut,
Erau urmele tălpilor tale.
Ale ochilor lacrimi le-am strâns,
Le-am schimbat pentru tine-n cristale,
Ţi le-am dat, dar pe sufletul plâns,
Erau urmele tălpilor tale.
Te-am iubit, însă tu te-ai jucat,
Eu credeam, tu-mi spuneai vorbe goale,
Şi pe suflet adânc mi-ai lăsat
Răni cu urmele tălpilor tale...
Atâta timp cât mă iubești de Andra în norvegiană
De-ar fi să cadă cerul peste tine, te voi ocroti,
Şi poate să vină, baby, şi potopul, nu-mi stinge focul inimii,
Chiar dacă-i vreun cutremur, sfârşitul lumii ştii,
Atâta timp cât mă iubeşti, eu te voi iubi.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
În ochii tăi răsare soarele.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
Cu tine-n pat răsare soarele.
De-ar fi să ne lovească vreo cometă, nu mi-e frică, ştii,
Că sigur faci tu rost de vreo rachetă, vom supravieţui,
Chiar dacă e vreun tsunami, sfârşitul lumii ştii,
Atâta timp cât mă iubeşti, eu te voi iubi.
Şi când îți vine greu să vezi,
Eu sunt acolo să te luminez.
Şi când în tine nu mai crezi,
Eu sunt acolo să te motivez.
Tam-taca-tum-pa, hai vino încoa',
Vocea ta e o vioară în inima mea,
Tam-taca-tum-pa, te-aş fredona,
Ești refrenul din viaţa mea.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
În ochii tăi răsare soarele.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
Cu tine-n pat răsare soarele.
Så lenge du elsker meg
Hvis himmelen faller på deg, vil jeg beskytte deg,
Og det kan komme, baby, og flommen, ikke slukk ilden i mitt hjerte,
Selv om det er et jordskjelv, verdens ende vet du,
Så lenge du elsker meg, vil jeg elske deg.
Sitter ved siden av deg,
Sitter ved siden av deg,
Hos deg er nettene vakrere,
Solen står opp i øynene dine.
Sitter ved siden av deg,
Sitter ved siden av deg,
Hos deg er nettene vakrere,
Solen står opp med deg i senga.
Hvis en komet skulle treffe oss, er jeg ikke redd, vet du
At du sikkert får tak i en rakett, vi vil overleve,
Selv om det er en tsunami, verdens ende vet du,
Så lenge du elsker meg, vil jeg elske deg.
Og når du synes det er vanskelig å se,
Jeg er der for å opplyse deg.
Og når du ikke lenger tror på deg selv,
Jeg er der for å motivere deg.
Tam-taca-tum-bye, kom hit,
Din stemme er en fiolin i mitt hjerte,
Tam-taca-tum-pa, jeg vil nynne deg,
Du er refrenget i livet mitt.
Sitter ved siden av deg,
Sitter ved siden av deg,
Hos deg er nettene vakrere,
Solen står opp i øynene dine.
Sitter ved siden av deg,
Sitter ved siden av deg,
Hos deg er nettene vakrere,
Solen står opp med deg i senga.
As vrea
As vrea sa raman, dar trebie sa plec..
Vreau sa fiu un om implinit si fericit..
Simt ca alaturi de tine, toate acestea se transforma-n vis..
Vreau sa iti fie bine, esti sufletul meu pereche
Daca e sa fim .. ne vom alege din toata multimea de oameni
Ne vom regasii.. doar daca e ca tu sa fii
Binele tau si sanatatea ta conteaza pentru mine
Daca e sa nu fim, te veghez mereu iubire..
Meriti totul, insa eu nu pot renunta inca la mine
ALATURI DE TINE .. AZI .. MAINE, PENTRU TOTDEAUNA
LASĂ-ŢI GÂNDURILE
Lasă-ţi gândurile greieri,
să-ţi colinde-n voie lanul,
şoapta norilor să-nchine
într-un psalm întreg Coranul,
marea să-şi întindă ţărmul
de oglinzi, sclipind mărgeanul...
muntele să-şi doarmă-n tihna
somnului cel veşnic,vina,
stepa-n orizont mocnindu-şi
coamele de cai hinduşi...
Lasă-ţi draga mea iubită,
râurile să-mă-nece,
hăurile să-mă-nghită,
sâmbure de soare stins,
sub sărutul tău promis...
O POVESTE PENTRU TINE -urmare-
Vreau să-mi continui povestea de unde am rămas.Amintirile curg ca un șuvoi
pe care nu-l pot opri .Doar de atât sunt în stare acum, când simt că viața a
trecut peste mine nici nu știu când.Am amintiri frumoase de care îmi amintesc
cu mult drag . Am uitat ,sau am omis povestiri hazlii din viața mea.Deși eram
iubit ,asta o știu prea bine, câte odatâ făceam și greșel,i stăpânul mă certa și mă
amenința că mă bate. Mă ascundeam ,după stăpâna mea ,care era miloasă și
blândă și -mi lua apărarea.Atunci când grașala mea, întrecea orice măsură mâ-
nia stăpânului nu se potolea, stăpâna îmi făcea semn să mă ascund. și nu apăream
doar când mă chema.,semn că m-a iertat.
Erau zile când ne distram copios:mi se spunea
-Atos arată cum merge un om bătrăn? Eu care viam ca totul să iasă bine ,mă străduiam
să reușesc: mă aplecam ca un bătrân ,că văzusem mulți,șchiopătam,mă așezam în genunchi
arătând că am obosit. Asistența mă aplauda și eu eram fericit.
Iarna eram de ajutor ,mergeam cu sania după lemne pe malul Prutului. Lacul era înghețat
eu eram înhămat la sanie, nici n-ui simțeam greutatea,Mai erau zile când mergeam după nuiele
necesare la împletirea coșurilor ,pe care le vindeam la târg .Era și asta o treabă de care eram
mândru, mai ales că primeam laude . Cui n-i plac laudele?
Dar să vă spun de ce aveam să fiu bătut ; am stat ascuns câteva zile , până am fost iertat.
Era perioada când oamenii satului tăiau porcii în ajunul Crăciunului. Stăpânii mei au fost învi
tați pomana porcului de familia Popa .Eu m-am supărat că nu m-a luat și pe mine.Am sărir gardul
si i-am căutat .Mirosul m-a oprit acolo unde erau, dar poarta era încuiată.Am făcut de două orri
ham,ham cum numai eu știu să fac și m-au învitat în curte unde era o masă întinsă .
-Dar bine Atos nu ți-am spus să stai acasă? mă mustră stăpâna și î-mi aruncă niște oase rămase
de la masa lor.Însă privirea mi-a rămas , la streașinea casei unde atârna un cap de porc pregătit
pentru afumătoare.Mi-a venit ideea să -l fur și asta am făcut.Am mâncat ceva din el și restul l-am
ascuns în gluga de stuf.Dar dimineață cine bate în poartă ,supărat foc? Cel căruia i-am furat capul
de porc!...Stăpânul meu jură că nu eu sunt hoțul ,că nu are nici o dovadă că ar fi așa și zice
- Mai bine du -te în altă parte și-l caută ,hoțul nu-i Atos.L-am auzit și deja aveam păreri de rău
pentru ce făcusem....
va continua
Sunt...
Sunt o poveste,
A inimii tale,
O floare ce crește,
Cu mii de petale.
Sunt cântec de dor,
Al iubirii pierdute,
Un câmp de mohor,
Cu flori necrescute.
Sunt lacrimi vărsate,
Din ochii-ți fierbinți,
Clipe deșarte,
Și lungi rugăminți.
Sunt doina de jale,
Din sufletul tău,
Frunza, ce-n cale,
Ți-o cântă mereu.
Sunt mersu' înainte,
Poteca, cărarea…
Icoanele sfinte,
Ce-ți plâng supărarea.
Sunt umbra la umbră,
Înger de pază,
Iubirea ce-ți curmă,
Tristețea ce-oftează.
Urmele tălpilor tale
Din ai inimii trişti trandafiri,
Ţi-am ţesut aşternut de petale,
Dar pe suflet, în loc de iubiri,
Erau urmele tălpilor tale.
Iar din noapte covor ţi-am făcut
Şi, timid, ţi-aşterneam stele-n cale,
Dar pe suflet, în loc de sărut,
Erau urmele tălpilor tale.
Ale ochilor lacrimi le-am strâns,
Le-am schimbat pentru tine-n cristale,
Ţi le-am dat, dar pe sufletul plâns,
Erau urmele tălpilor tale.
Te-am iubit, însă tu te-ai jucat,
Eu credeam, tu-mi spuneai vorbe goale,
Şi pe suflet adânc mi-ai lăsat
Răni cu urmele tălpilor tale...
Alte poezii ale autorului
Fără de rost și gol
Răsare fără rost o altă dimineață
Las gol în patul gol, tot gol să mă primească
Găsesc poate un rost când voi pleca de-acasă
E musai să zâmbesc chiar dacă nu-mi mai pasă
Trec zilele gonind, se-neacă-n nopți tăcute
Doar visele plutind mai vin să mă sărute
Cu buze reci m-ating pe firele cărunte
S-adune albe stoluri în zbor de aripi frânte
Se duce azi ca ieri, tristețea nu mă lasă
Sătul o iau la rost dar plânge la fereastră
Mă-nțeapă fără rost și-apoi îmi râde-n față
Nu știu cum s-o alung, nu cred că mai e șansă
E sufletul plecat, în gol bate-ntr-o poartă
Tot strigă ne-ncetat privit în râs de gloată
Încearcă disperat să-nvingă crudă soartă
Iubind e vinovat, stă fără rost de gardă
Primesc răspunsul gol la întrebări ce-apasă
Să umplu-nlocuiesc un gol cu o fereastră
Scrutând prin ea-i tot gol, doar zarea cea albastră
Deși nu-i nici un nor rămân umblând prin ceață
Se pierde om din om, devine o paiață
Un corp amorf din lut, statuie fără față
Tablou în amintiri, decor lipsit de viață
Trimis în loc străin se vinde într-o piață
Prin vene curge dor lăsând inima stoarsă
S-adune timpul gol scurtând firul de ață
Lipsit de noi mă dor toți pașii către casă
Doar Ea mi-ar umle gol în rostul meu de viață
Lumina
Un soare ne aduce-n zori lumina
Un zâmbet ne sădește-n inimi flori
Iubirea ne aprinde-n ochi scânteia
Căldura șade-n sufletul din noi
Pământul ar fi mort fără lumină
Uscat ar fi, lipsit de nori și ploi
Un vals între-ntuneric și lumină
Balans ce îl dansăm la fel și noi
Iubirea când răsare e lumină
Se-aprinde dar nu-ntotdeauna-n doi
Și-atunci cade-ntuneric pe lumină
Pornind furtuna-n sufletul din noi
Subiectu-au studiat chiar peste poate
Minți luminate de poeți și prozatori
Mulți trubaduri cântând iubirea-n tot și-n toate
Fără concluzii ne-au lăsat luptând cu noi
Lumina textelor din cărți e o magie
Dar nu e cald între coperți cănd vrei s-adormi
Lumina sufletului trist e tragedie
Jucată des în viața noastră de actori
Spectacol orb ne poartă fără de lumină
Când o iubire strălucește doar în vis
Tot alergăm sperând norocul să ne-atingă
Să înserăm lumina-n doi spre paradis
Când e să fie o lumină-i peste toate
Când nu răsare-i întuneric, și-asta-i tot
Să te arunci peste hotare nu se poate
Prin întuneric și lumină trecem toți
Furtuna
De când s-a întâmplat furtuna
Mi s-au mutat munții în mare
Mi-ai ocupat ziua și noaptea
Ai devenit singurul soare
În poze nu pot să privesc
Nu-i viu nimic pe o hârtie
De aș putea să te privesc
Când te trezești în zorii zilei
Măcar în brațe să te strâng
Din când în când să uit durerea
Căci te iubesc de când te știu
Până s-o stinge-n ochi scânteia
Inima-mi stă sub talpa ta
De nu o vrei mai bine calc-o
Prefer sa fiu doar umbra ta
Decât o piatră aruncată
Omeni de azi și de-altă dat’
M-ascund de oameni căutând doar omenie
Găsind ființele robite de mândrie
Plătesc tăcerile să-mi țină companie
Lipind cuvintele-ascuțite pe hârtie
Stă invizibilă tăcuta modestie
Se etalează convenabila prostie
Sau aroganța mănuind o șmecherie
Prezintă-n scenă opulența cu măndrie
Pierdute suflete adună bogăție
Lipsiți de scrupule ne-aruncă în robie
Clădind palate din minciună și hoție
Avar hrănindu-se din noi cu lăcomie
Ne-au condamnat să ne târâm în sărăcie
Considerându-ne doar sclavi la datorie
Elaborând fraze scrobite cu trufie
Explică gloatei cât de greu e la domnie
Toți ‚patrioții’ ce-au furat din vistierie
Sperăm s-jungă-ntemnițați la pușcărie
Aștept secundele să bată armonie
Un imposibil delirând o teorie
Ce mai e viu
Ce mai e viu când omul umblă-n haină moartă
Contează toți dar nu le pasă de-altă soartă
Din aparențe se hrănesc cu mare artă
Salvează lumea comentând-o pe la poartă
Ați mai văzut oameni uciși mergând pe stradă?
N-o să ghiciți căci au doar inima bolnavă
Zâmbetul curs, mersul desculț, privirea oarbă
Să-i deranjați, poate vorbind mai pierd otravă
Pare că-s vii oamenii toți ce vă-nconjoară
Dar nu veți ști de poartă-n inimă povară
Au fost lăsați cărând o dragoste amară
Din nepăsare-ori din orgoliu dați afară
Veți întâlni ființe vii fără de viață
Trăiesc pierduți, în loc de suflet poartă gheață
Nu-i întrebați ce s-a-ntâmplat, poate vă-nvață
Doar o iubire-adevărată-i mai dezgheță
De nu v-atinge ajutați omul ce-o poartă
De nu vă trebuie să nu-l lăsați să ardă
De-ar fi la voi și ați simți că vă dobară
Să vă gândiți ce-ar ajuta să nu vă doară
Sper să aflați cât e de vie o iubire
N-o alungați căci poate alta nu mai vine
De-o aruncați, veți omorâ ființă vie
În astă lume doar iubirea mai e vie
Amăgiri de primăvară
Pornește cald prin lunci
Un vânt topind zăpada
Suflând alungă nori
Copaci-ncep parada
De zumzet și culori
Se umple-acum livada
Ţi-aş da un mărţişor
S-aduc zâmbind dovada
Din alb covor topit
Se-arată albă floare
Un zâmbet m-a răpit
În ochi m-i-aprinde soare
Când suflete se-ating
Aleargă-n piept bătaie
Nu știu unde-ai fugit
Tu steaua mea de mare
Natura a-nverzit
La mine-i dor și doare
Pe câmp culori se-aprind
Eu nu știu unde-i soare
Un suflet ai gonit
Cadou i-aduci uitare
Deși e timpul mic
Când dragostea e mare
E primăvară sigur
Chemând alai de flori
Aduce bucurie
Când fluturi zboară-n noi
De-i singură iubire
Primind tăceri și ploi
Se plimbă-n amăgire
O primăvară-n doi
Fără de rost și gol
Răsare fără rost o altă dimineață
Las gol în patul gol, tot gol să mă primească
Găsesc poate un rost când voi pleca de-acasă
E musai să zâmbesc chiar dacă nu-mi mai pasă
Trec zilele gonind, se-neacă-n nopți tăcute
Doar visele plutind mai vin să mă sărute
Cu buze reci m-ating pe firele cărunte
S-adune albe stoluri în zbor de aripi frânte
Se duce azi ca ieri, tristețea nu mă lasă
Sătul o iau la rost dar plânge la fereastră
Mă-nțeapă fără rost și-apoi îmi râde-n față
Nu știu cum s-o alung, nu cred că mai e șansă
E sufletul plecat, în gol bate-ntr-o poartă
Tot strigă ne-ncetat privit în râs de gloată
Încearcă disperat să-nvingă crudă soartă
Iubind e vinovat, stă fără rost de gardă
Primesc răspunsul gol la întrebări ce-apasă
Să umplu-nlocuiesc un gol cu o fereastră
Scrutând prin ea-i tot gol, doar zarea cea albastră
Deși nu-i nici un nor rămân umblând prin ceață
Se pierde om din om, devine o paiață
Un corp amorf din lut, statuie fără față
Tablou în amintiri, decor lipsit de viață
Trimis în loc străin se vinde într-o piață
Prin vene curge dor lăsând inima stoarsă
S-adune timpul gol scurtând firul de ață
Lipsit de noi mă dor toți pașii către casă
Doar Ea mi-ar umle gol în rostul meu de viață
Lumina
Un soare ne aduce-n zori lumina
Un zâmbet ne sădește-n inimi flori
Iubirea ne aprinde-n ochi scânteia
Căldura șade-n sufletul din noi
Pământul ar fi mort fără lumină
Uscat ar fi, lipsit de nori și ploi
Un vals între-ntuneric și lumină
Balans ce îl dansăm la fel și noi
Iubirea când răsare e lumină
Se-aprinde dar nu-ntotdeauna-n doi
Și-atunci cade-ntuneric pe lumină
Pornind furtuna-n sufletul din noi
Subiectu-au studiat chiar peste poate
Minți luminate de poeți și prozatori
Mulți trubaduri cântând iubirea-n tot și-n toate
Fără concluzii ne-au lăsat luptând cu noi
Lumina textelor din cărți e o magie
Dar nu e cald între coperți cănd vrei s-adormi
Lumina sufletului trist e tragedie
Jucată des în viața noastră de actori
Spectacol orb ne poartă fără de lumină
Când o iubire strălucește doar în vis
Tot alergăm sperând norocul să ne-atingă
Să înserăm lumina-n doi spre paradis
Când e să fie o lumină-i peste toate
Când nu răsare-i întuneric, și-asta-i tot
Să te arunci peste hotare nu se poate
Prin întuneric și lumină trecem toți
Furtuna
De când s-a întâmplat furtuna
Mi s-au mutat munții în mare
Mi-ai ocupat ziua și noaptea
Ai devenit singurul soare
În poze nu pot să privesc
Nu-i viu nimic pe o hârtie
De aș putea să te privesc
Când te trezești în zorii zilei
Măcar în brațe să te strâng
Din când în când să uit durerea
Căci te iubesc de când te știu
Până s-o stinge-n ochi scânteia
Inima-mi stă sub talpa ta
De nu o vrei mai bine calc-o
Prefer sa fiu doar umbra ta
Decât o piatră aruncată
Omeni de azi și de-altă dat’
M-ascund de oameni căutând doar omenie
Găsind ființele robite de mândrie
Plătesc tăcerile să-mi țină companie
Lipind cuvintele-ascuțite pe hârtie
Stă invizibilă tăcuta modestie
Se etalează convenabila prostie
Sau aroganța mănuind o șmecherie
Prezintă-n scenă opulența cu măndrie
Pierdute suflete adună bogăție
Lipsiți de scrupule ne-aruncă în robie
Clădind palate din minciună și hoție
Avar hrănindu-se din noi cu lăcomie
Ne-au condamnat să ne târâm în sărăcie
Considerându-ne doar sclavi la datorie
Elaborând fraze scrobite cu trufie
Explică gloatei cât de greu e la domnie
Toți ‚patrioții’ ce-au furat din vistierie
Sperăm s-jungă-ntemnițați la pușcărie
Aștept secundele să bată armonie
Un imposibil delirând o teorie
Ce mai e viu
Ce mai e viu când omul umblă-n haină moartă
Contează toți dar nu le pasă de-altă soartă
Din aparențe se hrănesc cu mare artă
Salvează lumea comentând-o pe la poartă
Ați mai văzut oameni uciși mergând pe stradă?
N-o să ghiciți căci au doar inima bolnavă
Zâmbetul curs, mersul desculț, privirea oarbă
Să-i deranjați, poate vorbind mai pierd otravă
Pare că-s vii oamenii toți ce vă-nconjoară
Dar nu veți ști de poartă-n inimă povară
Au fost lăsați cărând o dragoste amară
Din nepăsare-ori din orgoliu dați afară
Veți întâlni ființe vii fără de viață
Trăiesc pierduți, în loc de suflet poartă gheață
Nu-i întrebați ce s-a-ntâmplat, poate vă-nvață
Doar o iubire-adevărată-i mai dezgheță
De nu v-atinge ajutați omul ce-o poartă
De nu vă trebuie să nu-l lăsați să ardă
De-ar fi la voi și ați simți că vă dobară
Să vă gândiți ce-ar ajuta să nu vă doară
Sper să aflați cât e de vie o iubire
N-o alungați căci poate alta nu mai vine
De-o aruncați, veți omorâ ființă vie
În astă lume doar iubirea mai e vie
Amăgiri de primăvară
Pornește cald prin lunci
Un vânt topind zăpada
Suflând alungă nori
Copaci-ncep parada
De zumzet și culori
Se umple-acum livada
Ţi-aş da un mărţişor
S-aduc zâmbind dovada
Din alb covor topit
Se-arată albă floare
Un zâmbet m-a răpit
În ochi m-i-aprinde soare
Când suflete se-ating
Aleargă-n piept bătaie
Nu știu unde-ai fugit
Tu steaua mea de mare
Natura a-nverzit
La mine-i dor și doare
Pe câmp culori se-aprind
Eu nu știu unde-i soare
Un suflet ai gonit
Cadou i-aduci uitare
Deși e timpul mic
Când dragostea e mare
E primăvară sigur
Chemând alai de flori
Aduce bucurie
Când fluturi zboară-n noi
De-i singură iubire
Primind tăceri și ploi
Se plimbă-n amăgire
O primăvară-n doi
Silvia Mihalachi