Autorul Florin Dumitriu

poezii.online Florin Dumitriu
Florin Dumitriu s-a născut la Botoșani, oraș ce i-a fost martor la primii pași în arta cuvântului. Pasiunea sa pentru scris a prins contur de la o vârstă fragedă, devenind o cale prin care își poate transforma imaginația și emoțiile în versuri pline de intensitate. Poeziile sale se împart în trei categorii distincte: dragoste, filosofie și moarte, fiecare având o încărcătură profundă și surse de inspirație diferite. În creațiile filosofice, autorul se lasă influențat de Charles Baudelaire, admirând melancolia și profunzimea acestuia în explorarea bolii și a crizei spirituale. La rândul său, reușește să descrie bezna minții, natura firii omenești care își creează propriul iad, dar și rolul conștiinței și al credinței în salvare. Poeziile de dragoste sunt o reflexie a modului său unic de a iubi și a simți, o transpunere a trăirilor personale într-un limbaj poetic vibrant. În ceea ce privește tema morții, autorul explorează percepția asupra acesteia, dar și o viziune profundă despre ceea ce moartea ar putea și ar trebui să reprezinte. Stilul său se remarcă prin curajul de a experimenta cu forma, uneori „nerespectând” deliberat ritmul sau rima, pentru a conferi prioritate transmiterii mesajului. Prin această abordare, își propune să creeze o legătură autentică între cititor și universul său poetic, dorind ca fiecare vers să fie perceput și simțit la adevărata sa intensitate.
Inregistrat pe: 26 martie 2021 233 creaţii Autor de elită 1,627 76 166 1

Total

233 creaţii
3 1 126 30 septembrie
1 373 30 august
1 2 249 29 august
6 364 11 august
1 433 28 iulie
1 360 26 iulie
253 26 iulie
1 3 465 9 iulie
1 1 412 8 iulie
1 5 526 26 iunie
1 3 533 20 iunie
1 2 489 13 iunie
2 1 3 711 8 iunie
1 1 2 702 8 iunie
3 1 625 7 iunie
3 1 1 638 7 iunie
2 1 698 7 iunie
9 1 4 1,373 1 iunie
8 1 710 31 mai
25 1 3 815 18 mai
25 1 4 859 30 aprilie
23 1 1 808 30 aprilie
20 1 1 944 28 aprilie
18 1 5 860 25 aprilie
18 1 2 845 22 aprilie
15 1 2 1,172 3 aprilie
18 1 2 1,026 30 martie
14 1 3 1,213 27 martie
14 1 1 1,121 26 martie
18 1 804 23 martie
15 1 7 1,349 18 martie
15 1 3 1,165 18 martie
16 1 3 1,178 6 martie
19 1 2 1,030 6 martie
16 1 917 6 martie
12 1 873 1 martie
10 1 1,054 24 februarie
13 1 985 17 februarie
12 1 959 17 februarie
11 2 1,014 15 februarie
12 1 987 15 februarie
11 1 1,026 11 februarie
14 1 1,104 27 ianuarie
13 2 1,132 25 ianuarie
8 2 1,019 20 ianuarie
10 985 16 ianuarie
8 1 943 16 ianuarie
11 1 920 10 ianuarie
11 1 1,077 10 ianuarie
12 1 1,121 8 ianuarie
21 2 1,206 8 ianuarie
10 2 998 8 ianuarie
10 1 1 1,092 2 ianuarie
11 1 4 1,233 2 ianuarie
8 1 1,015 28 decembrie 2025
8 1 1,209 25 decembrie 2025
10 1 1,127 23 decembrie 2025
9 704 4 decembrie 2025
8 778 4 decembrie 2025
6 736 26 noiembrie 2025
7 1 689 23 noiembrie 2025
8 1 775 11 noiembrie 2025
7 1 828 4 noiembrie 2025
6 939 1 noiembrie 2025
6 747 1 noiembrie 2025
7 697 1 noiembrie 2025
8 2 762 31 octombrie 2025
8 840 10 octombrie 2025
10 844 4 octombrie 2025
13 916 27 septembrie 2025
10 2 797 31 august 2025
9 1 941 29 august 2025
11 1 1 749 29 august 2025
9 797 6 august 2025
7 1 801 23 iunie 2025
6 1 814 12 iunie 2025

Creaţii aleatorii :)

PREA TARZIU

E mult prea târziu..

 

E prea târziu să nu mai scriu

Îmi curg cuvintele-n aval,

Când doar aș vrea să-ti fiu

Într-o îmbrățișare de final.

 

E mult prea trist..

 

Cum ai plecat din viața mea grăbit

De parcă alergai să prinzi ultimul tren,

Să-mi dai o-mbrățisare nu ai reușit

Să nu-mi rămâi în suflet dor etern.

 

E prea târziu, prea trist și e adevărat. ..

Dar mă gåndesc că nu a fost intenţionat

Că poate doar soarta a fost de vină.

De aceea să te-ntorci am tot așteptat

Să nu-mi rămâi doar...o umbră străină.

Mai mult...

Teatrul iubirii

Nu m-am văzut nicicând în teatru!
Eu nu știam că am să joc în al tău teatru!
Un zâmbet fals pe buze, un râs forțat,
Și vorbe ce de dinainte eu le-am învățat!
Credeam că-s liber, credeam că-s eu,
Dar sunt un personaj, ce nu-i al meu!
O piesă proastă joc de când mă știu,
Doresc, dar nu mai pot al meu să fiu!
Credeam că-s cavalerul ce te va 'nălța în slăvi,
Dar tu nici n-ai privit la ochii slabi.
Când teatrul tău cu greu tot îl jucam,
Mi-ai spus să lepăd rolul ce-l știam.
Mi-ai spus ca vrei să vezi ce-s eu în adevăr.
Dar rolul este tot ce-am cunoscut, în adevăr!
De îți displac, în rolul meu din piesa grosolană,
Poți să mă lași, căci tu ești prea frumoasă!
Chiar dacă-n fiecare zi, în zori, tu mai răsai,
Eu nu mai știu, de pentru mine tu acu' răsai!
Mai mult...

Ia -mă de mănă..

Arde inima in mine 

Pentru tine, suflet rece;

Mi -e sumbră ziua de mâine,

Tumultul nu -mi dă pace..

Să te -ncalzesc mă chinui iar;

Al tău spirit,sloi de gheață,

De s -ar topi în al meu jar,

Să scap de -amar și ceață..

Ascultă -mi șoaptele febrile,

Privește -mă în ochii plânși,

Pătrunde mi frământările,

Urmează mi pașii neatinși.

Fă-mă să tresar din nou,

Șoptindu -mi vorbe de amor,

Ce se revarsă din ecou,

Purtând pe aripi al meu dor.

Zămbește-mi pe sub mustață,

O clipă fă -mă fericită ,

Să mă trezesc o dimineață,

Să mă simt a ta iubită.

Viața -i atât de trecătoare,

Ce ne -a umbrit,să dăm uitării,

Că două păsări călătoare,

Să cântăm imnul iubirii..

Mai mult...

Dincolo de timp

Când ne-am întâlnit,
am sădit o lumânare.
A răsărit repede.
Mirosea a iubire şi ardea a patimi.
Am lăsat-o aprinsă ca să ne încălzim visele.
Am închis geamurile.
Azi,
o pată de ceară
stă lipită de inimile noastre
învechite de vreme.
Doar fumul,
prizonier al iubirii,
dansează
închipuindu-şi că
lumânările ard etern
până dincolo de timp.

Mai mult...

Misterul

Prezența mea e o magie

Parfum puternic și ciudat

Dacă îl miroși o dată

Nu mai iese neam din cap

 

Într-un mod misterios

Oamenii nu îi suport

Lumea o privesc cu ură

Și pe cei cu multă gură

 

Detașarea mea e amplă

De o mare anvergură

Cine mă va întreba

Îi voi spune că sunt laș

 

Dar eu, pe interior,

Am o față neînțeleasă

Care așteaptă viziunea

Omului cu-înțelepciunea

 

Mai mult...

Nocturn

Cu noaptea -n cârcă 

Orașul dormita,

Perindat de -o nălucă 

Și luna ce-l curta.

Felinarul clipocea,

Tresărind răzleț,

Când grăbit trecea 

Un tardiv drumeț.

Șoapte din clădiri 

Misterios se furișau,

Destăinuind trăiri 

Inimilor ce-mbrätisau.

Umbre mișcătoare 

Furnicau sub ferestre,

Sub stele căzătoare ,

Alunecănd pe pietre.

Se repezi dinspre răscruce 

Neastâmpăratul vânt 

Sub privirile năuce 

Pentru al său avânt.

O voce stinsă tânguia 

Din freamătul nocturn,

Pe străzi șerpuia

Spre dorul său etern..

Mai mult...
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live