Autorul Florin Dumitriu
Florin Dumitriu s-a născut la Botoșani, oraș ce i-a fost martor la primii pași în arta cuvântului. Pasiunea sa pentru scris a prins contur de la o vârstă fragedă, devenind o cale prin care își poate transforma imaginația și emoțiile în versuri pline de intensitate. Poeziile sale se împart în trei categorii distincte: dragoste, filosofie și moarte, fiecare având o încărcătură profundă și surse de inspirație diferite. În creațiile filosofice, autorul se lasă influențat de Charles Baudelaire, admirând melancolia și profunzimea acestuia în explorarea bolii și a crizei spirituale. La rândul său, reușește să descrie bezna minții, natura firii omenești care își creează propriul iad, dar și rolul conștiinței și al credinței în salvare. Poeziile de dragoste sunt o reflexie a modului său unic de a iubi și a simți, o transpunere a trăirilor personale într-un limbaj poetic vibrant. În ceea ce privește tema morții, autorul explorează percepția asupra acesteia, dar și o viziune profundă despre ceea ce moartea ar putea și ar trebui să reprezinte. Stilul său se remarcă prin curajul de a experimenta cu forma, uneori „nerespectând” deliberat ritmul sau rima, pentru a conferi prioritate transmiterii mesajului. Prin această abordare, își propune să creeze o legătură autentică între cititor și universul său poetic, dorind ca fiecare vers să fie perceput și simțit la adevărata sa intensitate.
Total
232 creaţiiCreaţii aleatorii :)
În golul inimi
În golul inimi
În adâncul ei
Cu mult timp în urma
Trăia regina
Cu numele,, iubirea ,,
Arunca cu un arcuș
Veselie și iubire
Ca un Cupidon
Ieșit din fire
Vremea trece
Generați peste generați
Vorbe rele se arunca
Iar ea încet încet
Incepe sa se duca
Oamenii rai
O tot rănesc
Iar fiecare bucata lipita
Doare ,încet încet
As vrea sa o pot ajuta
Dar durerea ma termina
Nu pot pune un bandaj
Pe inima ranita
Pe cerul negru
O stea căzătoare
În golul inimi
Apare o lumina orbitoare
În întuneric
Lumina reapare
Chiar dacă în spatele ei
Golul format
Încă doare.
RĂSARE LUNA...
RĂSARE LUNA...
Din cetină albastră tremurândă,
din doină, lacrimi şi dureri,
răsare luna cea plăpândă...
La poartă, tu... aştepţi de ieri!...
Din zbor de fluturi alb-albaştri,
din iarbă, noapte şi viori,
răsare luna printre aştrii...
La poartă, tu... aştepţi în zori!...
Din gânduri adormite pe-o cămaşă,
din vise rătăcite printre vremuri,
răsare luna nărăvaşă...
La poartă, tu... aştepţi şi tremuri!...
Din dimineţi ascunse în rouă,
din flori şi doruri ce înfrângi,
răsare luna, luna nouă...
La poartă, tu... aştepţi şi plângi!...
Din zumzet dulce de albină,
din floarea de salcâm şi crini,
răsare luna, luna plină...
La poartă, tu... aştepţi, suspini!...
Din doruri scrise în calendar,
din amintiri pierdute în noapte,
răsare luna de cleştar...
La poartă, tu... şi a' tale şoapte!...
Din flori de nufăr alb pe lac,
din lebede, conduri şi ciocârlani
răsare luna în hamac...
La poartă, tu... de mii de ani!...
Dintr-o poveste milenară,
din barba albă de pitic,
răsare luna iar şi iară...
La poartă, tu... nu zici nimic!...
Din neputinţe, patimi şi război,
din umbre, flăcrări şi tăciuni,
răsare luna peste noi...
La poartă, tu... în rugăciuni!...
Noi vrem să răsărim din soare
şi să ne iei de mână (ca atunci!),
dar suntem duşi în lumea care doare...
La poartă, tu... şi nu te culci!...
Noi vrem să răsărim din lună
şi să îţi trimitem sărutări,
dar suntem duşi în lumea cea nebună...
La poartă, tu... în depărtări!....
Noi vrem să răsărim din stele
şi să ne strângi cu braţul drept,
dar suntem duşi în lumea cu zăbrele...
La poartă, tu... cu mâinile pe piept!...
VISUL DELFINULUI
Nu caut să te mai citesc,
un singur lucru-l mai doresc,
să-ţi spun că uneori, am renunţat
mult prea uşor, la ce-am visat...
Nu caut să te mai găsesc,
oricum te port mereu în mine,
cald, în lumină, sus pe val
şi în adâncuri de cristal...
Vreau doar să ştiu cu-adevărat,
exişti sau eşti închipuire ?
ori, poate-un vis, în care-s condamnat...
... la dulce nemurire...?
Luna cu mine
Am stat treaz într-o noapte comună,
stând la vorbă cu această Lună.
Ea îmi povestea de Soare,
iar eu , de tine.
Ea îmi povestea de stele,
eu , de ochii tăi lumini alpine.
Ea îmi povestea de razele ei la amurg,
eu , de buzele tale,
cum, în seara aceea,
pe ale mele se scurg.
Am sânge de reptilă
Am sânge de reptilă
Şi inima de gheaţă,
Nimic nu mă-ncălzeşte,
Doar a ta dulce faţă.
Când te privesc mă tulbur
Şi inima-mi se-ncinge
Şi simt cum dă în clocot
Prin vene al meu sânge.
Am braţele de fiară
Şi-n loc de pumni obuze,
Nimic nu mă doboară,
Doar ale tale buze.
Când te sărut mă clatin,
De parcă umblu beat
Şi pumnul mi se face
De pluş catifelat.
Am muşchii de felină,
Ca o panteră sunt,
Nimic nu mă alină,
Doar sânul tău cel blând.
Când te dezmierd mă umplu
De un fior gingaş,
Mă liniştesc pe dată,
Devin un pisoiaş.
Am firea de hienă
Şi instincte de rechin,
Nimic nu mă înfrânge,
Doar trupul tău cel fin.
Când mă lipesc de tine,
Ca-ntr-o capcană-s prins,
Din care n-am ieşire...
Şi mă declar învins!
Gânduri, sentimente - baza creațiilor mele
Destinul croiește cu stelele de pe cer, mantia strălucitoare a unei vieți și feeria pe care o aduce fiecare noapte cu lună plină.
Viața încearcă să-ți dăruiască căldura Soarelui, rezistența Pământului și veșnicia naturii.
Bătăile inimii reușesc să creeze fericirea vieții într-o deplină sănătate precum și cele mai frumoase clipe trăite.
Visele și visurile să fie așa cum firul ierbii răsare din pământ și crește verde, așa din sfera vieții să se înmulțească bogăția sufletească și bucuria unei existențe pure și cea specifică a înfăptuirii "lucrurilor mărunte".
Lumina Soarelui aplecată peste ființele pământului, dăruiește un strop auriu din seva tinereții, parfumul purpuriu al așteptării serilor tandre și a bucuriei anilor ce îi așteptăm să înflorească, bogăția tipsiei cerești și apa din cupa de cleștar a vieții în care înmuguresc idealuri, principii, caractere.
Dacă în drumul destinat de soartă, întâlnești neșansa, suferința și amarul, le poți învinge și stinge cu setea de împlinire, fericire și bucuria vieții.
În filozofia rândurilor scrise se întâlnesc idei ce izvoresc din căldura sufletului, sinceritatea gândului și noblețea clipelor pe care le petrecem în viețile noastre și care sunt efemere momente în Univers.
Universul ne-a dăruit fiecăruia câte un buchet încununând sănătate, bucurii, realizări, liniște sufletească, înțelepciune și putere dar ne-a pus și la încercări pe care le întâlnim permanent.
Așa cum scrisul este sursa vieții de supraviețuire în Univers, așa și gândul către nobile sentimente permite ființei să aspire la momente plăcute, clipe de neuitat și la fericire.
Pana muiată în cerneala Universului să scrie în viață despre veșnicia și strălucirea diamantului, despre parfumul florilor din prispa casei, despre gustul dulce al vinului binecuvântat în ziua Botezului, despre imaginea feerică a poveștilor spuse la gura sobei strămoșești și despre căi minunate ale destinului care să fie urmate cu încredere în sine, iar înțelepciunea să fie mantia pe care să o purtăm mereu. Să pecetluiască măreția și magia vieții iar muzica sufletească să acompanieze armonia dragostei, boboc ce înflorește pentru fiecare și pe care trebuie să o ocrotim și să o păstrăm în tezaurul sufletului.
Noutăți literare, poezii și ecouri culturale direct pe telefonul tău.
Urmărește canalul
Monolog
ora mea de poezie
14 septembrie
Mulțumesc,@un-pahar-de-poezie!🩷 Sunt fericită că versurile mele au putut ajunge și atinge măcar puțin o autoare pe care o apreciez și căreia îi citesc...
Monolog
un-pahar-de-poezie
13 septembrie
Frumoase rânduri... pe alocuri ma regăsesc
Nu-ti port pică si nici regret
un-pahar-de-poezie
13 septembrie
Mulțumesc din suflet!
De ce scriu?
un-pahar-de-poezie
13 septembrie
Frumoase versuri. Mi-au placut tare mult
Secunda unei priviri
Smaranda Ploaie
13 septembrie
Frumos, foarte frumos scris! Ai un stil reflexiv foarte frumos, orientat spre detalii psihologice si emotionale fine. Ultimul vers mi-a lasat un ecou...
Singurătatea florilor
Smaranda Ploaie
13 septembrie
Multumesc frumos!
Din scrumul din pahar
un-pahar-de-poezie
13 septembrie
Mulțumesc din suflet pentru frumoasele aprecieri 🙏🙏🙏🙏
✨ Po.e.m...
Deea
12 septembrie
mulțumesc!!!
✨ Po.e.m...
Dora●Dor
12 septembrie
Versuri care te fac efectiv sa vibrezi! Felicitări 🌹
Nu-ti port pică si nici regret
Dora●Dor
12 septembrie
O poezie superbă și extrem de sinceră. O citești si te regăsești imediat. scrii exact pe sufletul omului. Felicitări pentru eleganță!🌹
✨ Po.e.m...
ora mea de poezie
12 septembrie
O poezie așa cum rar te atinge și îți trezește amintiri!! Felicitări!
✨ Po.e.m...
Vladislav Varzari
12 septembrie
Foarte frumos, această poezie, acest poem mi-a atins inima, bravo, felicitări
Singurătatea florilor
Cătălin Teodoreanu
11 septembrie
Frumos debut!
p.o.e.m
Deea
10 septembrie
mulțumesc
MAI PRESUS DE CUVINTE
Shadow Man
9 septembrie
Stimată doamnă, vă mulțumesc mult, cu modestie în glas, pentru aprecieri!