Autorul Florin Dumitriu
Total
238 creaţiiCreaţii aleatorii :)
Dincolo de noi
Lumea o măsor,
Să ți-o dărui toată,
Ca să-mi fii izvor
Şi eu ție apă.
Să-mi fii rădăcină,
Eu să-ți fiu pământ,
Să plouă lumină,
Ca un legământ.
Să-mi fii far de mare,
Când în larg mă pierd,
Și din depărtare,
Raza să-ți dezmierd.
Să-mi fii zori de ziuă,
Pe un vechi altar,
Unde dorul plouă,
Dintr-un nor hoinar.
Să îmi vii în minte,
Ca o amintire,
Să îmi spui cuvinte,
Pline de iubire.
Și când cade clipa,
Sub același dor,
Tu să-mi fii aripa,
Spre un ultim zbor.
Iar de-ar fi trăirea,
Să ne cearnă-n doi,
Să păstrăm iubirea,
Dincolo de noi.
Am auzit Cuvântul!
De mic copil am auzit de Tine
De la părinți și-ai mei bunici,
Care mi-au zis că Tu ești viață
Și, de-s căzut prin rugă mă ridici.
Și mai apoi am auzit Cuvântul
Rostit de cei ce Cartea o citesc,
La nimeni să nu port dușmănie
Și pe aproapele...să mi-l iubesc.
Când n-am mai fost copil și-adult
Am încercat scriptura s-o-nțeleg,
Iar, din vechiul și noul Testament
Am învățat cum calea, să-mi aleg.
Pe drumul vieții mi-ai fost lumină
Și nu m-ai părăsit când am greșit,
M-ai mângâiat cu dragoste divină
Simțind că-s pe pământ...fiul iubit.
Acum când anii mi s-au pus în spate
Smerit la Tine zi și noapte mă închin,
Îți mulțumesc, că mă ajuți să înțeleg
Că a iubi, ierta și dărui...e Dar Divin!
Degeaba
Degeaba-ți dai pielea cu litri de parfum
Când ai în interior kile de jeg ce scot fum
Și degeaba te machiezi zilnic s-arăți bine
Vei arăta speriat și gol când moartea vine
Degeaba-ți iei haine de cele mai scumpe firme
Când nu știi că valorezi mai mult ca ale lui Dante rime
Și poți să-ți cumperi cea mai bună locuință
Dacă nu te simți acasă în propria ființă
Și poți vorbi o viață-ntreagă fără rost
La final ce n-ai zis important are un cost
Poți minți manipulând crezând că scapi
Adevărul îți va spune: "groapa tu ți-o sapi"
Și degeaba te rogi dacă nu știi cu cine vorbești
Ajutorul va veni dar nu așa cum îți dorești
Și poți să te cerți cu universul pentru suferință
Neștiind că el ți-a dat voință pentru acea dorință
Și degeaba te gândești la bani în viitor
Că toți milionarii au bani și în final mor
Poți să te gândești la ce bijuterii-s mai scumpe
Sufletu-i un diamant unic și-i foarte-aproape
Și degeaba te gândești la ce vei face mâine
Dacă nu te gândești la ce înseamnă sine
Și te poți gândi la tot ce vrei în viață
Degeaba dacă nu te poți privi în față
Și degeaba simți că trăiești prin g-uri și linii
Dacă folosindu-le nu te întrebi de unde vii
Și poți să simți că starea asta-i infinită
Atunci când mori realizezi c-a fost doar o clipită
Și poți să simți adevărata viață când mori
Dacă în viață ai știut cum să te omori
Și poți să simți cum mori în timp ce trăiești
Și nu-n sensul rău, ci-n cel mai bun, de voiești
Și pot să stau să-ți spun ce nu e degeaba
Tre să știi s-auzi ca s-asculți care e vorba
Și-ți pot vorbi de ce contează: de-nțelepciune
Degeaba de nu-nțelegi ce vorbele nu pot spune
DOI OCHI CE ARD
Am tresărit când am privit
În ochi -ți mari ,întrebători
Și ca un flux m-a străbătut
Al dragostei fior.
Am înțeles de la început
Că tu esti alesul,
Dar ai plecat nepăsător
Neîncetindu-ți mersul.
Te -am urmărit cum te pierde -ai
Nepăsător și rece
Nu știi că lași în urma ta
Doi ochi arzând ...
Cu dorul te petrece!
Nu mă vrei
Nu mă vrei, ziceai că sunt sărac,
Nu mă vrei, credeai că nu o să-ți plac,
Nu mă vrei, și m-ai abandonat,
Dar în interior îmi e sufletul bogat.
Și sufletul îmi e gol, de tine îmi este dor,
Și stelele plâng când mă văd suspinând,
Dar tu ești departe,departe de mine,
Nu-ți pasă ce simt,nu îți pasă de mine.
Aș vrea să mă săruți fără ne-încetare,
Aș vrea să îți simt a ta suflare,
Totul e gri și culoarea dispare,
Fară tine ,totul mă doare.
Sunt rămas în trecut, încă nu pot să te uit,
Acolo voi rămâne, fiindcă mă simt mai bine,
Fă-mă, doamne, înger păzitor,
Vreau să îi fiu alături, că îmi este dor.
Căsuța vecinilor mei
Bineînțeles că îmi amintesc. Îmi amintesc totul, ca și cum s-a întâmplat ieri. Totul e atât de viu și de proaspăt în memoria mea, încât îmi amintesc până și mirosul tufelor de gențiene care acopereau căsuța vecinilor mei, făcând-o să pară și mai mică decât era în realitate.
În acea căsuță locuiau trei persoane: un bătrân împreună cu surorile lui, două femei vârstnice.
Și-mi amintesc că bătrânul stătea seara târziu pe prispa din fața căsuței sale, citind Biblia, în timp ce surorile lui trebăluiau prin gospodărie sau prin curte. Oh, cum aud și acum țârcăitul acelui greiere, ca pe-un ecou îndepărtat și cum văd cu ochii minții culorile amestecate și nehotărâte ale amurgului, în timp ce ultimele raze de soare, sfârâiau în regrete linia orizontului...
Și mai presus de toate, liniștea, liniștea, care se lăsa greu, ca o copertină de catifea, peste un ultim act... înainte ca toate să amuțească, o liniște nefirească, în opoziție totală cu zarva de peste zi.
Îmi amintesc că era o seară plăcută, caldă, de mai. Mierlele încă mai cântau sporadic, spărgând în triluri scurte, liniștea care domnea peste întreaga zare. Iar bătrânul, aplecat peste ceaslovul său, bolborosea cuvinte slavone numai de el știute. Îi vedeam profilul străluminat din-dărăt de o flăcăruie cars îi tremura umbra peste peretele casei, sfințidu-l cu o aură nepământească.
Cele două surori, își terminaseră treburile și stăteau așezate la picioarele bătrânului patriarh, ascultând în muțenie, pierdute-n contemplare, propovăduiala cea de taină. Când și când, cufundacul îi ținea greierului isonul, întregind astfel, acest tablou cu atmosferă rembrandtiană, unic în felul său, creându-mi peste timp o amintire sacră de neuitat.
Și-mi amintesc că se făcu târziu. Era miezul nopții. Una dintre surori, se ridică, oftând din greu, și luând sfeșnicul îi luminează calea bătrânului către odăile pregătite pentru culcare. Abia acum pot observa că bătrânul este adus de spate, purtând parcă întreaga greutate a lumii.
Poate că exagerez ușor, dar cel puțin așa mi se părea mie și în orice caz cred că mă pot gândi ca "întreaga lume" putea să fie, măcar, acel colț de rai, care se mărginea la o căsuță, mică, pierdută-n tufe de gențiene cu miros de tămâie sfântă.
Noutăți literare, poezii și ecouri culturale direct pe telefonul tău.
Urmărește canalul
Nu căuta la oameni
Gabriel Trofin
12 noiembrie
Mulțumesc frumos! Este într-adevăr așa cum ați spus...
Nu căuta la oameni
Silvia Mihalachi
12 noiembrie
,,NU CĂUTA LA OAMENI,, pentru mine, un cititor, nu este numai o superbă, superbă poezie, ea este și un bun sfătuitor a cărui sfaturi merită ,, pe t...
✨ Poeme din suflet pentru suflete
Deea
10 noiembrie
Mulțumesc
Sa nu mai doară...
un-pahar-de-poezie
10 noiembrie
Multumesc si eu ❤️🙏
Sa nu mai doară...
Alexandra-M
10 noiembrie
M-am regǎsit în versurile tale, mulțumesc pentru emoție
✨ Poeme din suflet pentru suflete
un-pahar-de-poezie
9 noiembrie
Bine scris!🤗
Chenar real
ElenaD
9 noiembrie
O poezie superba despre faimosii guvernanti ai tarii noastre. Bravo. Felicitari autorului poeziei. Succes in continuare.
Nuante calde
un-pahar-de-poezie
8 noiembrie
Multumesc, Deea!🤗
Dincolo de tăcerea ta..
Andreas Ioan Amaftioe
8 noiembrie
Foarte frumoasa poezie (autorul principal sunt eu) felicitari autorui.
Nuante calde
Deea
8 noiembrie
A D O RRRRR