Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Ella
Data postării: 12 februarie
Vizualizări: 137
Poezii din aceiaşi categorie
Unde sunt poeții noștri?
Unde sunt poeții noștri
Când corăbii în larg dispar
Și apare în calea noastră
Numai umbra unui far?
Unde sunt poeții noștri
Atunci când visele dispar
Și răsăritu-i plin de nori
Cu valuri sparte în zadar?
Oare unde sunt poeții noștri
Când aleile-s întunecate
Și zărim prin umbre monștri
Ce ne-ndeamnă în păcate!?
Unde sunt poeții noștri
Ce demult au fost uitați,
Creionând doi ochi albaștri
Ne-nțeleși și resemnați.
Unde sunt poeții noștri
Când frunzele nu pot zbura
Iar căderea stelelor
Strigă-n cer: -Nu mă uita!
(autor: Aurel Alexandru Donciu / Creatie aparuta in volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 ) si in volumul Cub de gheață ( editura Etnous, 2020 ) Toate drepturile rezervate.
Nenăscut
Am clipit
Și tu ai rămas
Fata din trecut
Și m-am mânhnit …
Și într-o clipă am devenit
nenăscut!
Am mai clipit odată
Și ai venit
De undeva din trecut …
Dar unde eu eram cândva,
Tu mă priveai prin timp
nenăscut!
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)
Lumea
Eu sa te sarut in vise,
Si sa-ti simt buzele-ti aprinse,
N-ar intelege ce simte inima mea ...
Lumea!
Eu sa ma uit la soare,
Vazindu-te a mea,
M-ar intelege ce simt oare ..?
Lumea...?
Tu sa fii infinitul,
Eu doar secunda...
In care, nu te poate iubi nici cu tot timpul...
Lumea.
Mă ţine ceva
Mă ţine ceva, aici, lângă tine,
Ceva ce nu ştiu, nu înţeleg,
Aş vrea ca să scap, să fug
Alt drum să aleg.
Mă ţine ceva atât de puternic,
Mai puternic decât mine
Nu pot scăpa de acel trecut
De tine...
Vreau să mă rup de noi,
Aşa va fi mai bine
Am suferit prea mult ieri
Nu mai vreau şi mâine.
De câte zile zic că plec
Îmi iau inima şi poza cu noi
Fac câţiva paşi spre uşă
Şi...mă întorc înapoi.
Cred că este un magnet în casă
Care mă tot ţine
De fapt, magnetul se cheamă Iubire
Şi e în tine.
De-aș putea
Te privesc și gânduri vin mii
În ochi arzi dar nu vrei să ști
De-aș putea cumva să mă mint
Nici iubire nici dor să nu simt
‘Te iubesc’ nu mai mișcă nimic
L-am trimis din suflet plutind
N-ai răspuns, l-ai înfipt în nisip
De-aș putea să-l arunc, să-l închid
Noaptea-i lungă și grea fără șoapte
Ziua-i goală, pustie, mă arde
Seacă sufletul, țipă, se zbate
Ace-n inim-abia de mai bate
Stau în pat și aștept dulce somn
Zboară gândul, nu pot să adorm
Cine crezi că-i prin vise din nou
Mă trezesc, iar mă chinuie dor
De-aș putea s-aduc soarele-n zori
Să-ți alung toți stopii din nori
Deschizând dimineața cu flori
S-aduc zâmbet și zile-n culori
De-aș putea să fiu fir de nisip
Talpa să ți-o sărut când m-atingi
De-ai fi doar un vis trecător
N-ar mai arde în inimă dor
De-ai putea să mă lași să te-alint
Să m-ascunzi în aripi divin
Prin lume cu tine fugind
De-aș putea umbra ta să devin
Abonamentul fericirii
Abonamentul fericirii
-Buna ziua, doresc sa procur abonamentul fericirii
Am exclamat in magazinul iubirii
-Sigur
Mi-a răspuns vânzătoarea
-Costa zero lei
Mi-a răspuns administratoarea
-Așa ieftin?
Am întrebat entuziasmat
-Da
Mi-a răspuns ea cam detașat
Fără sa ma gândesc mult l-am procurat
Dar...
Abia ajuns acasă am observat
Ca la pachet mergea si sufletul îndurerat
O picătura de suferința, un vis spulberat
O mare de lacrimi si un copil disperat
Abia atunci am înțeles
Fericirea are sens
Dar târziu am realizat
Ce preț imens am achitat