1  

Autorul Max Coberman

Constelația autorului
poezii.online Max Coberman
Inregistrat pe: 13 martie 2023 29 creaţii Autor popular

Total

29 creaţii
,, Stele Rătăcite''
122 10 octombrie
,, Ea '' ( Aproximativ 2021)
222 19 septembrie
,, Poduri ''
226 18 septembrie
,, Poetic ''
349 18 august
,, Ea''
416 30 iulie
,, Timeos''
533 7 iulie
,,Geneza''
470 11 iunie
,, Așteaptă''
651 8 mai
,, Aprilie - Mai''
791 8 aprilie
,, A te făuri''
867 6 martie
,,SubTimp''
999 21 februarie
,,Dinadânculinimii''
989 9 februarie
,, Poeți S*****i''
1,012 4 februarie
,,P.''
918 28 ianuarie
✨ ,,Apus''
1,058 7 ianuarie
,,Murdar''
1,194 23 decembrie 2025
,, Cea Căzătoare''
1,139 21 decembrie 2025
,, Raze de Soare ''
1,051 18 decembrie 2025
,,Coloana''
641 24 noiembrie 2025
,,Chișinăul de seară''
841 22 noiembrie 2025
,,DRagostea e Un lucru Genial''
799 27 octombrie 2025
,,Pe bună dreptate ''
862 2 mai 2025
,,Furtuna''
931 24 martie 2025
,,Arome de iarnă''
1,133 20 februarie 2025
(!) ,,O stea ce a căzut''
1 892 6 ianuarie 2025
,,Către o stea de pe cerul întunecat''
1,146 5 octombrie 2024
,,Un cuvânt dulce''
1,353 21 iulie 2024
,,Manifest Cerului''
1,169 4 aprilie 2024
,,Omagiu''
1 1,574 14 martie 2023
Toţi autorii

Creaţii aleatorii :)

Semne

Aș vrea să-mi trimiți un semn,

Nu mare, doar cât o bătaie de inimă,

O privire pierdută pe furiș,

Un cuvânt uitat între rânduri.

 

Mi-ar fi de-ajuns o adiere,

Un sunet cald, abia șoptit,

Ce mi-ar spune că încă știm

Să fim noi, chiar și în tăceri.

 

Nu-i dor, nici regret, doar o sete

De a regăsi firul nescris

Din care am țesut povești cândva,

Cum aș vrea să ne mai vorbim.

 

 

Mai mult...

(!) Fitness - a.k.a Somn Obositor

Mai mult...

Astenie

 

E o primăvară veșnică în tine,

Iar sânii-ți înfloresc în fiecare zi,

Mă țin de pleoape să te văd mai bine,

De le închid mi-e teamă c-oi orbi.

 

Pe loc te-aș desfrunzi de toate,

Arându-te cu plugul pe pulpele de gheaţă,

Iar ochii prin noroaie să-mi înoate,

Vâslind din gene până dimineață.

 

Săruturi grele aș arunca din ram în ram,

Să-mi înflorească ochiul dinspre tine,

Și ți-aș zidi chiar azi pe coapse-un geam,

La care-oi pune vitralii albe și cortine.

 

M-aș furișa tiptil pe sub pământul ud,

Să încolţesc pe pielea-ţi albă de satin,

Să mă adap setos din sânu-ţi crud,

Şi-n primăvara ta, astenic să leşin.

Mai mult...

Despărțire

 

Fugim de noi spre-a ne zdrobi,

Iar zborul tău e prăbușirea mea,

Din mine o aripă ți-aș încropi,

Că poate-o să te-ntorci cândva.

 

Stârnim vulcani la fiecare clocot,

Iar pasul meu e alergarea ta,

Ți-aș implanta pe buze-un hohot,

Să râzi în somn de farsa mea.

 

Strivim în dinți cuvinte ce unesc,

Și întâlnirile sfârșesc cu brio,

Cu buzele îmi murmuri:Te iubesc!

Cu ochii însă îmi strigi ...Adio!

 

Ni-s toate visele devreme ori târzii,

Fântânile au secat așa ciudat deodată,

Din noi sfârșit-au nenăscuți copii,

Și au murit stupid o mamă și un tată.

 

Un toast al despărțirii se cuvine,

Cu întrebări pe muchie de cuțit,

Pe un mormânt și-o cruce în ruine,

Într-un sicriu comun și neacoperit.

 

Mai mult...

Niciodată uitarea...

 

Ia-mi tot ce dorești,

Ia-mi munții și marea,

Îți dau ce voiești,

Dar niciodată uitarea.

 

Ia-mi ochii albaștri,

Ascunde-mi cărarea,

Îți dau tot ce am,

Dar niciodată uitarea.

 

Ia-mi lacrima pură,

Suprimă-mi iertarea,

Îți dau toată averea,

Dar niciodată uitarea.

 

Ia-mi cântul și dorul,

Ia-mi exaltarea,

Îți dărui și zborul,

Dar niciodată uitarea.

 

Ia-mi dreptul la tot,

Ia-mi viața de îndată,

Dar nu-mi cere să uit,

Chipul tău...niciodată.

Mai mult...

The cut that always bleeds

There lies a scar that cannot mend,

etched deep where yearning finds no end—

like salt upon a tender seam,

a silent scream, an endless dream.

 

It’s love—a blade both fierce and kind,

that strikes the heart, yet leaves it bind;

a place where rapture, sorrow blend,

where beauty cuts, but wounds transcend.

 

She slipped away like fading light,

her laughter gone before the night,

and in her wake, a hollowed ache,

a gash left raw, too real to shake.

 

How quick she turned, how swift she fled,

while I was bound by words unsaid;

she found new arms to pull her near—

I’m left with ghosts that linger here.

 

Her smile now beams for someone new,

a truth I face, yet can’t see through;

it’s not her absence but her ease—

that’s the cut that always bleeds.

 

I watch her laugh, I hear her name,

and still the hurt remains the same;

for love can end, and love can wane,

but not the mark her phantom made.

Mai mult...
#Interesant  Autor: myiilau
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live