Autorul Antonio Ciprian Corneanu
Antonio Ciprian Corneanu aparține unei generații literare care se confruntă cu pluralismul estetic post-2000: de la lirica minimalist-confesivă până la experimentalism vizual și discurs performativ. În acest context, el alege o cale mai puțin frecventată astăzi – aceea a lirismului de amplitudine metafizică, care se revendică de la tradiția europeană a poeziei ca spațiu al edificării spirituale. „Așteptând timpul”, volumul de debut, era animat de febrilitatea căutării și de neliniștea tinereții, în timp ce „Catedrale Fragile” marchează un pas către stabilizarea vocii poetice. Dacă în prima etapă dominau emoțiile brute și tensiunea existențială imediată, în noua carte discursul devine simbolic, abstractizat, structurat în jurul unor imagini-sinteză precum catedrala, fragilitatea, tăcerea sau lumina. Volumul se organizează în jurul unei arhitecturi tematice coerente, în care se regăsesc patru axe: 1.Erosul – nu ca pasiune imediată, ci ca drum de inițiere, ca experiență a cunoașterii de sine prin celălalt. 2.Timpul și memoria – explorate în registre variate, de la amintirea fragilă până la obsesia perenității. 3.Sacrul și absența sa - Antonio Corneanu nu propune un discurs religios, ci mai curând o metafizică poetică, un spațiu de interogație și de reverberație simbolică. 4.Fragilitatea corporalului – trupul apare nu ca materie inertă, ci ca loc de tensiune între efemer și etern. Poetul cultivă o metaforă structurală, adesea încrucișată cu sinestezia. Ruptura sintactică și suspendarea frazei devin mijloace de intensificare, apropiindu-l de enjambement-ul modernist și de prozodia fragmentului. Totodată, există o recurență a adresării suspendate, a unei prezențe interlocutive difuze („tu”-ul absent), care reia vechea retorică elegiacă în registru contemporan. Lectura volumului „Catedrale Fragile” reclamă un orizont comparatist. În acest cadru, reperele canonice devin oglinzi de profunzime pentru opțiunile poetice ale lui Antonio Corneanu: -cu Rainer Maria Rilke, prin construcția poemului ca templu al interiorității. -cu Paul Celan, prin densitatea rupturii și încărcătura metaforică tensională. -cu Lucian Blaga, prin tenta metafizică a limbajului și prin raportarea la mister ca principiu de cunoaștere. -cu Nichita Stănescu, prin aspirația la metaforizare integrală și prin asumarea erosului ca drum gnoseologic. „Catedrale Fragile” se constituie într-o operă de maturizare lirică, în care Antonio Corneanu își asumă un discurs ce unește confesiunea personală cu interogația ontologică. Volumul nu caută să fie „în pas cu moda” poetică a timpului său, ci se așază deliberat în continuitatea unei tradiții de profunzime, demonstrând că poezia poate rămâne, chiar și în postmodernitatea târzie, un loc al construcției de sens și al edificării simbolice. Astfel, Antonio Corneanu se individualizează ca un poet al fragilității convertite în forță, un constructor de catedrale interioare care, deși fragile, își păstrează lumina în fața timpului.
Total
38 creaţiiCreaţii aleatorii :)
Cu un masaj de relaxare.
Daca te simti oboist,
Si stresat si nacajit.
Un masaj de relaxare,
E bine venit se pare.
El se face in cabinet,
De un masseur ce are talent,
Si acolo ai sa ai parte,
De lumanari parfumate.
Si de muzica in surdina,
Si de putina lumina.
Le vezi in salonul in care,
Faci masaj de relaxare.
Dupa ce masajul e gata,
Doamna,domnul face plata.
Bine dispus corpul il are,
Cu un masaj de relaxare.
Pe drum de munte!
Azi pedalez pe drum de munte,
De care mi-a fost atât de dor,
Nu simt arsura soarelui pe frunte,
Nici că mă doare puțin un picior
Destul de lungă a fost hibernarea,
Și nu am ars și doar depus grăsimi,
Motiv întemeiat să-ncep mișcarea,
Și cu elan să mă-ndrept spre înălțimi
Pădurea și-a schimbat culoarea,
Copacii îmbracă mantia verde,
Natura își arată splendoarea,
Totul învie, nimic nu se pierde
Se-aude ciripit de păsărele,
Care cu grijă cuibul și-l fac,
Din ierburi și mici rămurele,
Ouă depun, clocesc și pui se nasc
Poienile sunt un covor de flori,
Ce te îmbie să le simți mirosul,
Ochiul distinge mii de culori,
Și vezi copii, umplàndu-și coșul
Privesc în jur, e multă feerie,
Frumoasă e pădurea ce te invită,
Să ieși din casă la o drumeție,
Și vei avea/ trăi o viață împlinită
Ziua se trece și soarele apune,
Cobor la vale împins de seară,
Nimic nu am a vă mai spune,
Decât..avem o preafrumoasă țară,
Și-ndemnul..vizitați a noastră țară!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Război din pace
Nedumerit privindu-ți chipul
Din vid scăpare nu aveam
În minte îmi juca doar gândul
"De-aici ieşire nu mai am"
Sărac privindu-mi ochii tu "nemo" îmi spuneai Spuneai fără cuvinte
Te subânțelegeai
Certându-mă fregvent cu mine război din pace am făcut,război ce no să se termine,război ce nu sa mai sfârșit.
-Fii mai puternic Dar tot odată nu fi dur
Tu de iubire nu ești vrednic Eu iubitorii nu-i îndur
Dar tu iubește mă Cum nu ai mai iubit!
lubit vei fi de nimeni Căci din războaie n-ai ieșit
-Învingător de o să ieși,sămi spui
-De ce!?să mă iubeşti!? lubirea ta nu trebuiește nimănui!
lubit voi fi,dar tu iubită nu mai iești
Pentru-a fi iubită,fără motive să iubești!!!
Nuanțe de gri
Cu nuanțe de gri mă hrănesc
Încerc să le depășesc
Dar din minte cresc
Aceste nuanțe gri.
Mă pierd prin nuanțe
Mereu îmi fac speranțe
Adun restanțe
De nuanțe gri.
Imi doresc un alb imens
Sau un negru intens
Vreau să depășesc
Aceste nuanțe gri.
Aș vrea să scap de povară
Să nu mă mai doară
Tot ce mă înconjoară
Sunt nuanțele gri.
Voi fi la mijloc
Sau voi scăpa de joc
Alb sau negru în loc
De nuanțe gri?
Doar vântul...
Stau și-ascult...
Doar vântul îmi vorbește,
El mi-e prieten cât sunt iară singur.
Stau și-ascult,
Doar foșnet de pădure,
M-am îndepărtat din nou
De lume...
Din nou,doar pașii tăi
Trec tăcuți printre clipe,
Purtați de fluturi albi
Care bat din aripe...
Din nou cu tine-n gând
Stau și-ascult glas de ape,
Din nou mă mai mint
Că ești aproape,
Si iar stau pierdut de timp
Ca o floare de pe câmp,
Care-așteaptă roua zorilor,
Pradă speranțelor...
............................................
Pe cărări ce-au fost,
Vremea e târzie
Si tristeți de toamnă
Rătăcesc,
Ochii tăi de-ntreb
Spun ca mai iubesc,
Unde ești ??...
Să te caut, iar pornesc...
Fără vină
Să nu faci din mine poezie.
Nu merit rimă, metaforă, suspin.
Am fost un „prea mult” în inimi goale,
Și poate-am ruginit de-atât venin.
Nu-mi pune flori, n-am știut să le primesc,
N-am știut să stau, nici să cer, nici să cresc.
Am vorbit prea tare în lumi surde,
Am iubit prea mult ce n-a fost vrednic.
Când n-oi mai fi, n-aduce vină,
Nu te întreba „dacă…” – era prea târziu.
Eu știam că unii rămân doar până doare,
Așa cum umbrele pleacă la amiază, nu-n pustiu.
Să nu plângi. Plânsul nu repară.
Ți-aș cere să uiți, dar nici asta n-ar ajuta.
Poate să taci e mai curat decât o rugă,
Dar nici asta nu ajută
Am fost acolo. Am fost până m-am stins în șoapte.
Tu uită-mă, dar nu te uita pe tine.
Că într-o lume în care am dispărut tăcut,
Vreau doar să rămâi întreg, nu vinovat, nu rupt,
ci viu.
🎤 Regăsire
Luci Sarca
2 iunie
Apeși pe 3 puncte din bara de ascultare 😊
Răsărit
Emanuelle
2 iunie
Interpretarea foarte frumoasă.. Multumesc. Este pur și simplu o piesă de sine stătătoare, inspirată de un moment universal de renaștere.
Ecouri sub umbrelă
Emanuelle
2 iunie
„Ecouri sub umbrelă” este ca o îmbrățișare caldă într-o zi ploioasă de mai. Versurile transmit atâta liniște și vindecare. Felicitări pentru această b...
Măsură de sine
Emanuelle
2 iunie
Vă mulțumesc frumos! Dincolo de orice experiențe, amărui sau nu, poezia rămâne un spațiu al regăsirii și al demnității. Mă bucur că v-a trimis cu gând...
Răsărit
Marius Ene
2 iunie
Cumva este continuarea unei alte poezii ale tale, cel puțin așa am perceput, însă de data asta plină de speranță! Bravo.
Măsură de sine
Marius Ene
2 iunie
O poezie sensibilă, probabil "venită" din experiențe dinamice ușor amare?! Doar autorul știe ☺️ însă lasă multe interpretări. Frumos.
Ecouri sub umbrelă
Marius Ene
2 iunie
👏 Frumos. Curat. Actual
DOAR, NIȘTE CUVINRE…
Florin Dumitriu
2 iunie
O poezie profundă și încărcată de emoție, în care timpul, limitarea și lupta interioară sunt exprimate prin imagini puternice. Transmite o stare de re...
ÎNVAȚĂ-MĂ SĂ TAC
Silvia Mihalachi
1 iunie
Tăcerea este o artă în credința și rugăciunea către DUMNEZEU … Așa ne spune în cuvinte frumos ales poezia ,,ÎNVAȚĂMĂ SĂ TAC / nu ca să mă ascund...
Din umbra la lumina
Florin Dumitriu
1 iunie
Imi place stilul, e foarte frumos. Felicitări!
Societatea.. amenințarea vieții mele.
Florin Dumitriu
1 iunie
Foarte frumos. Felicitări!!
Doar tu
Aurica Plesea
1 iunie
Felicitări !Cele mai frumoase versuri, cele mai sincere trairi!!!
🎤 Regăsire
A.dela
29 mai
Imi place mult melodia asta. Cum o pot descărca?
Și-aș muri, și-aș renaște
Edy.Eduard2000
27 mai
👏👏👏👏👏👏👏👏
Să-ți amintești...
Edy.Eduard2000
27 mai
Sublim🌹🌹🌹