4  

Author Antonio Ciprian Corneanu

poezii.online Antonio Ciprian Corneanu

Antonio Ciprian Corneanu aparține unei generații literare care se confruntă cu pluralismul estetic post-2000: de la lirica minimalist-confesivă până la experimentalism vizual și discurs performativ. În acest context, el alege o cale mai puțin frecventată astăzi, aceea a lirismului de amplitudine metafizică, care se revendică de la tradiția europeană a poeziei ca spațiu al edificării spirituale. „Așteptând timpul”, volumul de debut, era animat de febrilitatea căutării și de neliniștea tinereții, în timp ce volumul „Catedrale Fragile” marchează un pas către stabilizarea vocii poetice. Dacă în prima etapă dominau emoțiile brute și tensiunea existențială imediată, în noua carte discursul devine simbolic, abstractizat, structurat în jurul unor imagini-sinteză precum catedrala, fragilitatea, tăcerea sau lumina. Volumul se organizează în jurul unei arhitecturi tematice coerente, în care se regăsesc patru axe: 1.Erosul - nu ca pasiune imediată, ci ca drum de inițiere, ca experiență a cunoașterii de sine prin celălalt. 2.Timpul și memoria - explorate în registre variate, de la amintirea fragilă până la obsesia perenității. 3.Sacrul și absența sa - Antonio Corneanu nu propune un discurs religios, ci mai curând o metafizică poetică, un spațiu de interogație și de reverberație simbolică. 4.Fragilitatea corporalului - trupul apare nu ca materie inertă, ci ca loc de tensiune între efemer și etern. Poetul cultivă o metaforă structurală, adesea încrucișată cu sinestezia. Ruptura sintactică și suspendarea frazei devin mijloace de intensificare, apropiindu-l de enjambement-ul modernist și de prozodia fragmentului. Totodată, există o recurență a adresării suspendate, a unei prezențe interlocutive difuze („tu”-ul absent), care reia vechea retorică elegiacă în registru contemporan. „Catedrale Fragile” se constituie într-o operă de maturizare lirică, în care Antonio Ciprian Corneanu își asumă un discurs ce unește confesiunea personală cu interogația ontologică. Volumul nu caută să fie „în pas cu moda” poetică a timpului său, ci se așază deliberat în continuitatea unei tradiții de profunzime, demonstrând că poezia poate rămâne, chiar și în postmodernitatea târzie, un loc al construcției de sens și al edificării simbolice. Astfel, Antonio Corneanu se individualizează ca un poet al fragilității convertite în forță, un constructor de catedrale interioare care, deși fragile, își păstrează lumina în fața timpului. ÎNCEPUTURILE O prima întalnire cu Antonio Corneanu, adolescent “devorat de întrebări”, ochii căruia exprimă patima explorării lumii înconjurătoare, îți trezește amintirea propriei aventuri a cunoașterii. Plin de entuziasm și sfidând rigorile realității, de care este conștient, el reușește să proiecteze - în versuri- imagini, lumi, trăiri ce dau sens existenței, salvând-o din haosul pragmatismului. Volumul de debut „Așteptând timpul”, surprinde viziunea unui explorator, „scăldat în tinerețe”, ce refuză să se conformeze cursului tumultos al acestei epoci, care, grabită, și-a ancorat traiectoria în infern, uitând de esența divină a trăirii. Așa cum anunță și titlul, timpul, laitmotiv al volumului, este perceput ca arbitru al existenței, căruia „nu-i arde să negociem cu el”, destinul implacabil al omului fiind proiectat într-un cadru banal, cotidian: străzile, pașii grăbiți ai trecătorilor, tehnologia, pragmatismul, sărăcia, bolile, indiferența, criza spiritului... Căutarile metafizice sunt cele care stau la baza imagisticii volumului. Poezia „De ce” este o poezie programatica, lansând câteva dintre direcțiile cognitiv-artistice ale micului poet: „ De ce copilărim în această lume de melancolie?/ De ce geniile părăsesc prea devreme această lume?/ De ce sunt multe mistere…De ce există doctorii?...De ce nu incercăm să Îl iubim pe Dumnezeu?/ De ce nu ne obișnuim cu bogația spirituală?/ De ce?…De ce?”. Meditația își orientează traseul către raportul dintre timp, univers, om, căutând să-și explice locul și rostul omului în această scurtă existența: este oare individul responsabil de suferința semenilor, dezastrele ecologice sau de sărăcia spirituală a societații? Autorul percepe saltul dinspre primar, biologic spre postmodern ca o metamorfoza distructivă a spiritului, depărtându-l de esență, Divinitate. Întrebările retorice reflectă frământările acumulate și acum exteriorizate prin fluxul creației poetice: ” Supărat, mă refugiez în jungla mea;/ Acolo îmi găsesc alinarea și liniștea./Mă gândesc și…plâng…/Plâng natura…plâng păsările…/Plâng oxigenul, plâng viața, plâng lumina, plâng cunoașterea, căci ne-a părăsit..”(Plâng). Trăirile antitetice, produse de lumea contradictorie, desacralizată și , astfel, compromisă, nasc durerea neputinței de a schimba destinul: ” Devorat de întrebări,/Sunt prada nesiguranței…/Se năpustesc peste mine/ Toate frigurile ucigătoare/ Ca niște gheare ascuțite/Sculptate din plumb./ Doamne!Unde-i/Simbolul maternității/Tale universale să mă/ Salveze?”. Trupul este “amenințat” de “urgia sfârșitului”, de “crizele de plumb”(Crize de plumb), alunecând, otrăvit în “pântecul” morții. Optimismul, însa, specific firii tânărului poet, visările lui, „vor inăbuși pletele timpului”. Antonio cunoaște soluția depășirii problemelor existențiale: spiritul și sufletul înnobilate de visare și speranță, Credința. El descoperă că universul păstreaza „ urme că Isus a/ Trecut p-aici !” (Urme ): ziua și noaptea, soarele și luna, cântecul și sufletul, teama și misterul... Astfel omul, capabil să reflecte realitatea într-un mod personal, poate să acționeze benefic asupra acestei lumi banale și desacralizate. Eul liric a învățat să supraviețuiască eliberând “frumusețea / din urâțenie,.. Lumina/ ce se ascundea în spatele / întunericului,… adevărata/ esență din indicibilitate./ …pacea ce era/ închisă în nebunie,dragostea ce/ era în creștere în urma urei,/ viața zburdalnică ce se năștea în/ coada morții,fata iubită ce/ era invăluită de o mantie/ groasă. (Nepătruns) Adevărata, marea evoluție umană este percepută în eternizarea existenței, cea care depășește trăirea pământească, ca „mutare pe alta planeta” în dimensiunea „timpului comprimat”. Tânărul se vede înrădăcinat în spiritualitate, esență și trăire, ca „Om care aude voci…”, depășind percepția inocentă, concretă, superficială a exteriorului. Ca ales al Divinității, eul liric se simte mândru că îi este hărăzită sarcina cunoașterii, că este posesorul cheii descoperirii, sarcină a învingerii „întunericului”. El se simte liant al generațiilor, cu o responsabilitate apostolică: „Să fiu păzitorul porții ca/ să nu pot pleca de acolo ? /Să fiu purtătorul cheii/ urmașilor mei ca/ să anunț venirea Ta ?( Alesul). Iar creatia devine cale a tămaduirii și înălțării sale: “Gust din siropul stelelor/ Mă cufund în dulceața/ Înfinitelor galaxii,/ Ascult simfonia Lunii/ Ce-ndulcește amara-mi viață. “(Refacere) Cu toate acestea autocunoașterea este limitată, sufletul rămânându-i nedeșlușit, deși aflat în raza „Luminii cosmice” : ”Mă doare neputința/ De a schimba destinul./ Mă doare gândul / De-a sluji timpul./ Dar cel mai mult/ Mă doare/ Singurătatea asta / Mare/ Din lumea asta mică.(Durerea) Alteori, resimțirea lumii ca apocaliptică este provocatoare de dezmembrare a identității. “Când ceru-i negru ca smoala,/ Și otrava visului/ Scuipă strigăte desculțe/ Din care boala se hrănește/ Atunci sunt dezmembrat/ Din umbra ecoului meu.”(Dezmembrat), iar adolescentul se identifică cu orfanul debusolat : “De durerea vremurilor trecute / l-am luat și mi-am dat seama,/ că copilul cu haine rupte care/ plângea privind de jur-împrejur/ eram eu.” (Realitate). Cerul “cu urme de kerosen” naște frica ce dă „târcoale să-mi mănânce/ inima.(Sfarsit), iar soarele, după o “ședință cu zeii…/ Era roșu-roșu”, fiindcă “ oamenii/ Au uitat ce-nseamnă dragostea.”(Realitate) Iubirea, ca esență existențială, definește omul în Univers. Zborul intergalactic, dorința de libertate si depărtarea de „ușa blestemată” a banalului, integrează sinele în Univers. E calea regăsirii care aduce savoare „liniștii neantului, a spațiului mut”, atât de mult căutat („Acum sunt pregătit să mă bucur.”). Trairea erotica poate proiecta omul in lumea mitică, eternă, alături de simbolurile iubirii: „Afrodita și Ares ?…Persefona și Hades ?…Elena și Paris ?…Ulise și Penelopa ?…Zeus și Danae ?”(O dorință…) Iubirea unește, într-o lume perfectă, omul cu natura, eul liric înterceptând podoabele selenare ca bijuterii ale destinului: “Închid soarele într-un/ Inel de gheață./ Prind într-al tău păr/ Fermecata Lună.”(Pentru tine). Sub forma unei compilații romantico-simbolistice, volumul redescoperă prin imaginația adolescentină, valorile eterne ale literaturii autohtone: Mihai Eminescu, George Coșbuc, Lucian Blaga, George Bacovia, Nichita Stănescu. Perenitatea identitații naționale este asigurată de păstrarea fondului spiritual al neamului, popular și cult, transmis din generație în generație: „Voi fi muntele cel mic/ Când nepotul va-ntreba: / „Unde-i iubitul meu bunic, / Să-mi recite din Blaga?”( Viitorul ). Reminiscențele operelor literare universale atestă dragostea față de lectura bogată a tânărului la o vârstă fragedă (“Timpul stă-nloc./ Suntem doar noi doi/ Mereu pe aripile vântului.”(Stând împreună) Parcurgând volumul de debut al lui Antonio Corneanu, identificăm, încă o dată, frământările adolescentului, care, aflat la vârsta căutărilor febrile, încearcă să găsească soluții la toate provocările vieții. Talentul de a-și exprima trăirile, mânuind atât de bine cuvântul, atestă încercari promițătoare. O fire plină de viață, dornică să se bucure de lumina creației, îl ajută, prin poezie, să se facă înțeles de toți cei pe care-i are alături: prieteni, colegi, părinți, profesori, cunoștințe… Și nu numai. Orice trecător prin acest Univers, îi poate auzi vocea, eliberându-l din prizonieratul nonsensului tumultos al existenței trecătoare…

Registered on: 26 August 2025 48 creations 7

Total

48 creations
260 3 August
143 3 August
157 3 August
478 14 April
668 24 September 2025
1 836 10 September 2025
756 10 September 2025
803 4 September 2025
743 3 September 2025
1 829 27 August 2025
699 27 August 2025
1 618 27 August 2025
581 27 August 2025
691 27 August 2025
680 27 August 2025
639 27 August 2025
602 27 August 2025
805 27 August 2025
668 27 August 2025
702 27 August 2025
665 27 August 2025
646 27 August 2025
654 27 August 2025
652 27 August 2025
582 27 August 2025
606 27 August 2025
635 27 August 2025
618 27 August 2025
654 27 August 2025
2 657 27 August 2025
636 27 August 2025
683 27 August 2025
695 27 August 2025
665 27 August 2025
643 27 August 2025
603 27 August 2025
558 27 August 2025
1 649 27 August 2025
1 609 27 August 2025

Random creations :)

La ceas de seară

Când ceasul serii s-o pleca
Și glasul vieții-o slăbi,
Să nu mă iei cu grabă grea,
Ci lin, precum m-ai adormi.

 

Nu-mi stinge candela din prag
Cât încă tremură-n lumină;
Mai lasă-mi dorul meu pribeag
Să se așeze-n rădăcină.

 

Am fost și floare, am fost nor,
Am fost suspin fără cuvânt;
Și n-am purtat nici greu, nici dor,
Decât cât mi-a fost scris pe pământ.

More ...

Iluzii în maghiară

Ai câți ani ți-ai dori să ai,

Ai părul creț pe care l-ai admirat mereu, care nu se pleoștește niciodată,

Ai un perete plin de tablouri la tine în cameră,

Ai cel mai în vogă model de telefon,

Ai cel mai bun prieten, nu te va dezamăgi în veci, nu cu bună știință cel puțin,

Ai parte de cel mai delicios mic dejun (clătite cu Nutella),

Ai cel mai performant pedometru din câte se puteau descărca,

Ai cea mai rapidă bicicletă, cu ea ajungi în Fălticeni în doar 15 minute,

Ai cel mai drept nas, nu îți mai trebuie rinoplastie,

Ai cei mai drepți dinți, niciunul mai în spate sau mai in față,

Ai parte mereu de cea mai corectă apreciere din partea celor din jur (minciună mai sfruntată nu există, nu te vor cunoaște, fie pentru că nu le pasă, nu le trebuie, fie pentru că ții totul în tine și vrei să pari femeia puternică, nu te mai masculiniza de dragul unor persoane cărora nu le pasă, oricine are fi ele),

Ai cele mai pure intenții, nu doar atât, știi și să le arăți,

Ai cele mai strălucitoare unghii cu gel,

Ai cele mai multe nuanțe de mov în garderobă,

Ai cel mai cuprinzător Playlist cu poeziile lui George Bacovia recitate, una după alta,

Ai câți prieteni ți-ai dori să ai, adică doi, aceia sinceri, cu care vei ține legătura pe viață, restul sunt doar persoane care vor ceva de la tine, te folosesc, nu ratează nicio ocazie când te văd,

Ai cel mai bun mod de a prepara cartofii prăjiți, ca la McDonald's aproape,

Ai cel mai bun styling de fiecare dată când te îmbraci,

Ai parte de armonie tot timpul, nimic nu se abate de la ce ai vrut tu inițial, nici cea mai mică deviere,

Ai parte de cei mai înțelegători oameni (mai că trebuie să explici orice, de ce cerul e albastru?, de ce respiri?), dar asta nu se întâmplă în poemul nostru,

Ai cele mai bune explicații, doar tu știi cum le-ai înfrumusețat atât de mult, nimeni nu rămâne nelămurit, toți te iubesc special pentru acest lucru,

Ai cele mai bune prăjituri de ziua Norvegiei,

Ai cele mai bune stilouri, nu se strică în veci,

Ai cele mai bune perechi de pantofi, inclusiv pentru dansuri latino-americane,

Ai cele mai interesante idei de decorare a camerei,

Ai cea mai bună precizie atunci când tunzi o prietenă (abia dacă te poți tunde singură),

Ai cele mai amuzante preferințe când vine vorba de muzică,

Ai ureche muzicală, dar deloc nu știi să o folosești,

Ai cele mai extravagante gusturi când vine vorba de ojă, doar culorile neon te atrag,

Ai cele mai frumoase standarde, nu te apropii de ele niciodată pentru că sunt frumoase,

Ai cele mai bune oglinzi, prin ele se vede tot, orice muscă care a pătruns,

Ai cele mai multe merite oricând, oriunde,

Ai cea mai bună capacitate de a înțelege întâmplările, de orice natură ar fi ele,

Ai cea mai plăcută voce,

Ai cea mai suavă atingere,

Ai cele mai înmiresmate parfumuri, ești o feerie a primăverii,

Ai cel mai strălucitor zâmbet, atrage toate privirile, deși nu iubești atenția,

Ai cea mai bună mașină de tuns iarba, tunde orice fir la aceeași lungime,

Ai cea mai bună apreciere a lucrurilor, a cantității mai ales, când vine o prietenă și vrei să beți limonadă, ai grijă ca amândouă să aveți la fel de mult suc în pahar,

Ai cel mai bun mod de a înțelege problemele oamenilor, primează logica și ce este realizabil din punct de vedere logic, nu ce vrea fiecare să se întâmple, fii sinceră, și tu ai vrut mulți fluturi frumoși în această viață, dar nu au zburat în direcția ta, doar chestii după care ai sărit să le prinzi și nu ai făcut decât să te rănești,

Ai cea mai bună capacitate de a privi în inimile oamenilor, de a vindeca răni, ești chiar psiholog din punctul ăsta de vedere,

Ai cea mai frumoasă decență în comportament și în conduită,

Ai cele mai corecte și mai bune argumente,

Ai cele mai ciudate preferințe când vine vorba de posturile de televiziune pe care le urmărești,

Ai cele mai triste amintiri, dar ai reușit să înmulțești ceea ce la prima vedere părea a fi prea puțin, să transformi acele sfaturi în ceva constructiv,

Ai avut cele mai simpatice colege de bancă,

mereu ți-ar fi dat exercițiile pe care nu știai să le faci,

Ai cele mai înduioșătoare cuvinte în vocabular,

Ai cele mai bune pensete, unghiere,

Ai cele mai frumoase aspirații în sinea ta, nu doar tu ai fi beneficiară,

Ai cele mai generoase gândurile,

Ai cea mai moralizatoare și melodioasă voce a conștiinței,

Ai puterea/ înțelepciunea de a ceda când vezi că nu mai ai de ce să mai continui,

Ai posibilitatea de a face oamenii să se simtă bine doar prin simpla ta prezență, când ești tu alături de ei nu le mai iese păr alb, sunt mai veseli, nici riduri parcă nu prea ar mai avea,

Ai încercat în toate feluri să devii o versiune mai bună a propriei persoane, obiectiv îndeplinit, te poți relaxa, vocea conștiinței a fost aspră cu tine, fiindcă ți-a vrut doar binele, este parcă vocea unui părinte care nu te obligă, doar îți spune că așa ar fi mai bine, pentru că se gândește la tine și încă îi mai pasă.

 

Illúzióitok

 

Annyi idős vagy, amennyi lenni akarsz,

Olyan göndör hajad van, amit mindig is csodáltál, és soha nem göndörödik,

Van egy fal tele festményekkel a szobádban,

Neked van a legmenőbb telefonmodell,

Van egy legjobb barátod, aki soha nem fog cserbenhagyni, legalábbis nem tudatosan.

Nálad van a legfinomabb reggeli (palacsinta Nutellával),

Önnek van a legjobb letölthető lépésszámlálója,

Önnek van a leggyorsabb kerékpárja, amellyel mindössze 15 perc alatt elérheti Fălticenit,

Neked van a legegyenesebb orrod, nincs szükséged többé orrplasztikára,

Neked vannak a legegyenesebb fogaid, egyik sem túl távol vagy túl messze,

Mindig a legpontosabban értékeled a körülötted lévők (nincs pimasz hazugság, nem fognak ismerni, vagy azért, mert nem érdekli őket, nincs szükségük rá, vagy mert mindent magadban tartasz és akarsz hogy erős nőnek tűnj, hagyd abba az elférfiasítást olyan emberek kedvéért, akiket nem érdekelnek, akárkik is legyenek)

Neked vannak a legtisztább szándékaid, nem csak ezt, de azt is tudod, hogyan mutasd ki őket,

Neked vannak a legfényesebb zselés körmeid,

Neked van a legtöbb lila árnyalat a ruhatáradban,

Önnek van a legátfogóbb lejátszási listája George Bacovia verseivel, egymás után,

Annyi barátod van, amennyit szeretnél, vagyis kettő, az őszinte, akikkel egy életen át tartod a kapcsolatot, a többiek csak emberek, akik akarnak tőled valamit, kihasználnak, nem hiányzik lehetőség, amikor meglátnak,

Önnek van a legjobb módja a sült krumpli készítésének, például a közeli McDonald's-ban,

Mindig a legjobb stílusod van, amikor felöltözöl,

Mindig harmónia van benned, semmi sem tér el attól, amit eredetileg akartál, még a legkisebb eltérés sem,

Neked vannak a legmegértőbb emberek (de mindent meg kell magyaráznod, miért kék az ég?, miért lélegzel?), de ez a mi versünkben nem fordul elő,

Neked vannak a legjobb magyarázataid, csak te tudod, hogyan csináltad őket ilyen széppé, senki sem marad összezavarodva, mindenki ezért szeret téged,

Neked vannak a legjobb születésnapi tortáid Norvégiában,

Nálad vannak a legjobb tollak, soha nem törnek el,

Önnek van a legjobb pár cipője, beleértve a latin-amerikai táncokat is,

Megvannak a legérdekesebb szobadekorációs ötletei,

Ön a legjobb pontossággal, amikor egy barátja haját vágja (alig tudja levágni magát),

Neked vannak a legviccesebb preferenciáid a zenét illetően,

Van zenei füled, de egyáltalán nem tudod, hogyan használd.

A körömlakkot illetően Önnek van a legpazarabb ízlése, csak a neon színek vonzzák Önt,

Nálad vannak a legszebb mércék, soha nem közelíted meg őket, mert gyönyörűek,

Neked vannak a legjobb tükröid, rajtuk keresztül mindent láthatsz, minden légy, ami bejutott,

Neked van a legnagyobb érdemed bármikor, bárhol,

Neked van a legjobb képességed arra, hogy megértsd a történéseket, bármilyen természetűek is legyenek,

Neked van a legkellemesebb hangod,

Neked van a legpuhább érintésed,

Nálad vannak a legillatosabb parfümök, te vagy a tavasz tündére,

Neked van a legragyogóbb mosolyod, minden tekintetet vonz, bár nem szereted a figyelmet,

Önnek van a legjobb fűnyírója, vágjon bármilyen vonalat azonos hosszúságúra,

Te értékeled a legjobban a dolgokat, különösen a mennyiséget, amikor átjön egy barátod, és limonádét akarsz inni, ügyelj arra, hogy mindketten ugyanannyi gyümölcslé legyen a poharadban,

Te tudod a legjobban megérteni az emberek problémáit, vedd a logikát és azt, ami logikailag elérhető, ne az történjen, amit mindenki szeretne, őszinte legyél, te is sok szép pillangót akartál ebben az életben, de nem repültek az irányodba, csak olyan dolgokat, amiket te ugrott, hogy elkapja, és csak magát sértse meg,

Te vagy a legjobb képességed az emberek szívébe nézni, sebeket begyógyítani, ebből a szempontból még pszichológus is vagy,

Neked van a legszebb tisztességed viselkedésedben és magatartásodban,

Neked vannak a leghelyesebb és legjobb érveid,

Neked vannak a legfurcsább preferenciáid az általad nézett tévéállomásokat illetően,

Neked vannak a legszomorúbb emlékeid, de sikerült megsokszoroznod azt, ami első pillantásra kevésnek tűnt, hogy építő jellegűvé változtasd ezeket a tippeket,

Neked voltak a legaranyosabb banki kollégáid,

mindig megadta neked azokat a gyakorlatokat, amelyeket nem tudtál,

Neked vannak a legmeghatóbb szavaid a szókincsben,

Neked van a legjobb csipesz, körömolló,

Benned vannak a legszebb törekvések, nem csak te lennél a haszonélvező,

Neked vannak a legnagylelkűbb gondolataid,

Neked van a lelkiismeret legmorálisabb és legdallamosabb hangja,

Megvan benned az erő/bölcsesség, hogy feladd, amikor látod, hogy nincs okod a folytatásra,

Lehetőséged van arra, hogy a puszta jelenléteddel jól érezzék magukat az emberek, ha velük vagy, már nincs fehér hajuk, boldogabbak, nem is látszanak ráncokat.

Minden módon igyekeztél önmagad jobb verziójává válni, a cél elért, lazíthatsz, a lelkiismeret hangja kemény volt veled, mert csak a javadat akarta, olyan, mint egy szülő hangja, aki nem kényszerít rád, csak ő azt mondja, hogy jobb lenne, mert gondol rád, és még mindig törődik vele.

More ...

De-ai sti... ce dor...

 

De-ai ști ce dor imi este sa te văd

Sa te-aud, sa te mai simt, sa fim...

Tot mi-am turnat sperante-n pahar

Ca poate-o sa te-ntorci în timp..

🍷

De-ai ști cat mi-am dorit privirea ta

Sa-ti mai aud glasul dulce şi blând

..cât mi-am dorit sa îți rămân aproape

Din când în când să te mai văd zâmbind.

🍷

Dar tu îmi ești de-un an tot mai departe

Și doru-mi rătăcește-n zări, în ceruri risipit

Tot cauta-n neștire sa îti fie aproape

Îmbrățișări să-i dai ..sa fie împlinit.

🍷2024-09-27

More ...

De suflet )

Ciudat ,demult n-am scris poeme ,

De dor ,de dragoste ,de-al meu trecut .

Ah ,Bacovia îmi tot curge prin vene,

Dar tot hoinară sunt,doar că în.. necunoscut .

 

Nu mă născusei eu în secol bun,știu bine ,

Nu mă pricepeți voi ,străini îmi sunteți .

Sufletul meu cuprins din vechi ruine ,

Nu-i deslușit în veci în fața unor hoți.

 

Hoți ?păi ..valoarea nu-i în bun material ,

Eu zic de sentimente ,vise și splendoare.

Aduceți modestia într-un hal..

Și furați tot ce mai are culoare.

 

Un sumbru gri neliniștit îmi bântuie trăirea,

Dar numai tu ,TU ,omul meu ,

Îmi mai aduci fericirea ..

More ...

Cine-i de vina?

Oooo lume,lume ..

Am crezut atat de mult in tine si in legamant

Acela facut de dumnezeu ,scris in sufletul meu

Dar astazi nori negri se aduna ,peste munti si peste luna...

Cand lacrima curge ,sufletul plange si inima suspina.

Sunt? ... sau esti oare tu de vina?  

Asta-i intrebarea ce asteapta alinarea ... 

-U.A

 

More ...

Crede-mă

 

Crede-mă, te iubesc!

Dragostea-i medicament,

Ce vindecă doar prin cuvânt

Răni,suferințe noi și vechi,

Te rog să crezi că te iubesc!

Nu mint,știu bine ce vorbesc,

Alungă duhurile negre,

Dragostea dă,oferă,nimic nu cere,

Ea rabdă toate pe pământ,

Și viscol ger sau vânt și ploi...

De ce să stăm fără iubire triști

Să fim cu sufletele goi?

Primește-mă să te iubesc,

Zâmbește speră și așteaptă

Să treacă norii și furtuna

Iubește-mă și tu în gând măcar

De nu poți face azi mai mult,

Eu te aștept nu voi pleca

Crede-mă te iubesc așa cum ești,

Ce pot să fac mai mult acum?

(2 feb 2024 Vasilica dragostea mea)

 

 

 

 

 

 

 

More ...
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live