1  

Furtuna ei

Îmi place să te sorb din priviri...

Mi-am aruncat privirea către tine

Și ai naufragiat prin tăcerea sufletului meu

Ca un taifun pierdut printre ruine.

Category: Love poems

All author's poems: Antonio Ciprian Corneanu poezii.online Furtuna ei

Date of posting: 27 August 2025

Timp de citire: ~1 min.

Views: 674

Log in and comment!

Other poems by the author

Necesitatea

Cât de necesară e
privirea asta.
Pentru o primă
îndrăgostire
și ultima pe care s-o
iubești.
Același fenomen sortit
de fiecare dată
când te revăd.
Rațiune și simțire,
ambele amestecate'n
van,
dar niciodată sortite
uitării.
Cât de necesară e
privirea asta!
O taină,
un sărut -
ce fior adânc.
Tu, cea de ne'nțeles.
Cât de necesară e
privirea asta -
de care, iremediabil,
existența mea simplă
depinde.

Atât.

More ...

O vară cât o viață

Am fugit cu tine-n seară,
Pe-o plajă fără nume,
Sub lumina lunii clară,
Ne topeam, ca marea-n lume.

Ai zâmbit și s-a topit
Umbra nopții pe cărare,
Pe nisipul aurit
Ne-am iubit fără hotare.

O vară cât o viață
Să fim, să nu regret,
Cu tine, în speranță,
E totul mai complet.
Nu-mi trebuie avere,
Doar pașii tăi desculți –
Și valul care cere
Săruturi dulci… mai mulți.

More ...

Singurul sărut

Sunt mulți cei care ți-au sărutat
buzele și s-au înfruptat din ele;
și aceia, care au îndrăznit să-ți
sărute obrazul, au fost câțiva,
dar totuși, atât de puțini...
puțini au contenit să-ți sărute
mâna armonioasă, care la o simplă atingere
iți aduce simfonia primăverii -
curgând nebunesc prin corp.
Dar, braț la braț cu tine,
plimbându-ne prin ploaie,
pe aleea parcului,
doar eu ți-am sărutat sufletul...

More ...

Păcatul simetriei

Te-ai întrebat vreodată cât de absurd de rar e
să găsești ochi care să-ți traducă lumea la fel?
Măcar pentru o noapte.
Măcar pentru o singură bătaie de pleoapă,
să vezi cum haosul din tine se aliniază perfect cu respirația altuia.
Eram două jumătăți ale aceluiași fulger,
țesute din aceeași carne de stea și din același noroi.
Luminați de o bunătate aproape naivă, bolnavi de aceleași dorințe,
dar ascunzându-l în catacombele pieptului, fix sub coaste,
pe același Mefisto, torcând a teroare, a ispită și a păcat.
Noi nu ne iubeam pur și simplu, noi ne recunoșteam.
Când îmi atingeai demonii, ai tăi zâmbeau pe întuneric,
liniștiți că, în sfârșit, au găsit cu cine să împartă abisul.
Dar apoi a venit voința ta, tăioasă ca o sticlă de Murano spartă.
O decizie tăiată în carne vie, o sentință de neclintit.
Ai luat foarfecele timpului și ai secționat singura umbră care ne mai unea.
Din cel mai perfect „noi”, ne-ai smuls și ne-ai aruncat la polii pământului.
Din reflexia aceleiași oglinzi, ai ales să spargi sticla:
eu am rămas să păzesc ruinele, tu ai plecat să construiești palate,
și din două spirite identice, ne-am trezit doi străini urlând de la capetele aceluiași infern.
Același aluat, dar arși în focuri diferite. Același drac, dar altă mântuire.
Rămâne, însă, noaptea aia. Tabloul nostru pătat de absolut.
Secunda rară de care menționa Dostoievski, în care lumea a clipit și a văzut că suntem unul.
Rămâne un poem înrămat în eternitatea unei alegeri
pe care, poate, n-o să ne-o iertăm,
dar pe care, nici în fața lui Dumnezeu, nici în fața lui Mefisto,
n-o vom uita niciodată.
More ...

Legământul clipei

La mulți ani cu sens și dor,
Cu liniști care nu se sting ușor,
Cu oameni rari și gând curat
Și-un suflet niciodat’ schimbat.
 
La mulți ani, nu timpului ce trece,
Ci clipei care-n noi petrece,
Când tot ce sunt devine-al tău
Și tu, eternul meu mereu.
 
Ramâi răsăritul prins în pleoapa mea,
Un cer ce-nvață inima să stea
În liniștea ce vine după furtuni și ploi,
Acolo unde eram doar noi doi.
More ...

În camera pleoapelor tale

În camera pleoapelor tale
ziua se naște încet
ca o respirație uitată între două lumi
și se prelinge peste pielea luminii,
unde nuanțele nu mai au nume,
dar încă dor.

Tăcerea ta nu e liniște,
e o limbă străină
pe care inima mea a învățat-o fără profesori
doar din vibrația privirii tale
care, uneori
doare mai mult decât o plecare.

Fiecare pas al tău
înseamnă o ușă în plus
pe care o deschid în mine
cu teamă, cu recunoștință,
cu o sete de ceva
ce n-a fost niciodată spus.

Cuvintele au început să mă trăiască,
nu le mai scriu -
ele se așază în mine
ca pulberea fină pe bustul uitării
și cresc, și urlă, și ard
fără să ardă nimic în jur
decât ceea ce n-am avut curajul să îți ofer.

Iubirea mea nu e declarație:
e o noapte întreagă fără electricitate
în care te caut după pulsațiile cerului,
în care tremurul unei frunze
e semnul că ești aproape
fără să fii.

Uneori cred că ne-am iubit
într-o altă existență
și acum doar ne amintim
prin mișcări fragile,
prin priviri care se opresc
acolo unde nu mai avem apărare.

Și totuși,
când mă gândesc la tine,
nu-mi vine să scriu,
ci să tac
așa cum tace pământul
când se pregătește de ploaie:
cu răbdare, cu gravitate,
cu sfințenie.

More ...

Categories

Love poems Love poems Parting poems Parting poems Poems about nature Poems about nature Spring poems Spring poems Poems dedicated to Mothers Poems dedicated to Mothers Poems for children Poems for children About parental home About parental home Poems for Dad Poems for Dad Poems about animals Poems about animals Poems about death Poems about death Philosophical poem Philosophical poem Confessional poems Confessional poems Sad poems Sad poems Motivational poems Motivational poems Prose Prose Christmas carols Christmas carols Funny poems Funny poems The patriotic poems The patriotic poems Poems March 8 Poems March 8 Easter poems Easter poems New Year Poems New Year Poems Diverse poems Diverse poems Thoughts Thoughts Poems dedicated Poems dedicated Congratulations Congratulations Friendship poems Friendship poems

Poems in the same category

M-am așternut ...

M-am așternut în ierbi și în pămînt.
Atunci , aveam în minte doar un gînd,
Să mă cobor în universul plin
De amintiri, de patimi și de chin.

M-am așternut și prinsem rădăcini.
Vroiam să fiu o floare fără spini
Si rodul meu în toamna luminoasă,
Să îl întind, în fața ta, la masă.

M-am așternut și mi-am crescut tulpină,
Dar necatând să văd în ce grădină
M-am pomenit că m-au cuprins ciulinii
Si mi-au băut din zeama rădăcinii.

M-am așternut sub frunza căzătoare.
Tu să mă cauți plin de întrebare.
Găsindu-mă, în mâini să mă strângi, toată,
Să mă sădești la anul înc-o dată.

More ...

Arest

Prins în mintea mea, arest la domiciliu
M-aș îmbăta să nu mai simt dar îți văd chipul
M-aș înșela dar chiar incerc să nu fiu tipul
Ceva mă mișcă și nu cred că e nisipul

 

Ceva m-apasă, cred că-i partea mea de vină
Înțeleg acum de ce te porți ca o străină
Dacă te-am făcut să suferi, tu să-mi ierți păcatul
N-am meritat iubirea ta ce acum o poarta altul

More ...

Scrisoare albă

În față am o pagină albă

Imaculat așteaptă cerneala

Stă goală privindu-mă alb

Acoperid-o cu ploaie o tac

 

Ascund cuvintele ucise-n pământ

Iau gândurile și le-așez între pietre

Închisă-ntr-un plic s-o trimit

Dar și adresa e tot albă

 

Și-atunci lipesc privirile de cer

Aștepteptând vântul să o trimită

Poate așa, albă, ajunge la tine

Acolo unde ești tu

În gândul tău, în sufletul tău

Scrisoare albă, imaculată

More ...

O stea

Se scurge din lună

Chipul tău, câte-un gram

Și universul, de dor,

Privește pe geam.

 

În partea de lume,

Unde tu ești o stea,

Se-oprește o cometă,

Și ești steaua mea!

More ...

Visul vieții mele

Și din nou trec prin  visurile senine
Eu traiesc întreagă viață doar pentru tine
Și vreau să simt din nou în piept caldură
Sentimentele tale mă fac să respir într-o oră a soartei dură

Din păcate, încă nu ne este dat să ne întâlnim
Deși visul meu nu este atât de departe și împrună o să hotărim
Dar totuși  se întâmpla așa  frumusețea mea vieții mele
Că nu ți-am văzut fața  pe paginile cărții în versurile mele

Nu aud ecoul vocei tale blânde
Și nu văd ochii tăi în zilele flămânde
Dar să știi că pot aștepta multe zile  la rând
La urma urmei, tu ești cea pentru care aș fi pierdut și de un suflet și de un gând

Sunt gata  să îndur și să aștept
Tu mă ajuți să uit de tristețe și să fac alegerea drept
Îmi faci inima să bată din noile puteri
La urma urmei, nu ești doar o fată ci bunătate între îngeri.

More ...

Liniștea mea interioară

Vreau sa ma ascund în roua dimineții

Să pășesc pe iarba rece,precum e inima mea

Căci oricum tind să descoper sensul vieții

Să nu visez în timp ce fericirea adormea...

 

Vreau ca pentru totdeauna să mă refugiez

Din tot acest coșmar

Cum să mai înaintez ?

Spre un viitor frumos,dar cu un trecut amar...

 

Vreau să cunosc ce ai făcut

Să nu te pierd,dar e prea târziu

Căci de prețuit nu ai știut

Și acum despre asta scriu...

 

Vreau ca tu din nou să apari

Deși știu că doar un zâmbet e destul

Însă nimic nu mai repari

Mi-am încuiat și sufletul.

More ...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.

Îți mulțumim că lași poezia să dăinuie. 🤍
#Interesting  Autor: bogdandroid
This site uses cookies. By continuing to browse, you agree to the use of cookies. Cookie Policy.