Category Poems about nature
Iarnă, fii calmă !
Ziua se retrage spre înserare,
Doar dansul fulgilor de nea sunt în mișcare,
Îș caută calea unde să se oprească,
Neaua-i tristă, unde să se topească.
Pe drum, doar pale de vânt turbat,
Oamenii toți lângă sobe s-au așezat,
Lemnele trosnesc, ne salută cu scântei,
Să pleci undeva, nu poți, chiar de vrei.
Zilele iernii se deslănțuiesc, trezesc fiori,
Cărările dispar, cresc troieni până-n zori,
Ușile-s zăvotâte, porți blocate, nu-s urme,
Iarnă te întreb: ce ai cu noi? te ții de glume?
Bine ai venit, ai zburdat ca un mânz nărăvaș,
Ai consumat din energie....fii potolită....
Ai fost ca o mare, supărată pe un vas....
Fii calmă, însorită, și de toți iubită!!!!!
Te aștept primăvară...
Iarna, vine se așterne peste tot,
Din vârf de munte, trece-n brădet,
Așterne cărări, acoperă lunci și văi,
Apa râurilor a lacurilor o preface în soli
Frumusețea iernii e pretențioasă, gerul ei cere
Cojoace, cizme, căciuli și mănuși căptușite,
Plimbări cu sănii trase de cai, urnite de bici,
Cu ornamente de iarnă, bogate în sclipici.
Petreceri de iarnă, tualete bogate, muzică, dans
Toate adăpostite și la căldură în elegant balans,
Nu soare, nu aer,nu raze de lună și stele,
Natura-i adormită, visează odată cu visele mele
Să vină primăvara, cerul își croiește haină nouă,
Norii se agită, se încălzesc și -n zare plouă,
Prin grădinile însorite, se ivesc ghiocei, toporași,
Simți o plăcere să respiri și să faci câțiva pași.
Nostalgia mea de iarnă
E noapte neagră-n fața mea și lumina pâlpâie încet,
Zăpada de sub tălpi pocnește, sub ghetele gata de iarnă.
Am hotărât să stau pe loc, pe bancă și să cugetez
Despre timpul ce-a trecut și ce mereu, continuu, zboară.
Am stat și mi-a fugit un gând... poate chiar două... fără să știu,
Despre cum serile pierdeam și râsul era mult mai profund...
Despre omul ce a fost, dar care-acum e prea târziu,
Să-l mai aduc iar înapoi, când în gânduri mă scufund.
Am stat și am privit ulița, când înainte fulguia,
Din amintiri strig iar la mine, cea de-acum odinioară...
Când micuță tot strângeam, din pumnușorul înghețat,
Zăpada care tot speram să nu se topească iară.
Timpul aluneca pe lângă mine, în timp ce în trecut trăiam,
O poveste care s-a sfârșit, dar care-n fulgi poate se-așterne,
Deși era doar o speranță, căci mereu cumva știam
Că trăiesc, deși nu vreau, nostalgia mea de iarnă.
E dimineață!
E dimineață rece, iar soarele se luptă
Cu bruma, ce-n strat s-a pus pe flori,
Iar mie-mi zice, inspiră, simte mirosul
Și să admir și, astăzi pastelul de culori.
Aminte iau și, îmi arunc privirea-n față
Ochii să-mi bucur și lacrima să-și țină,
Să văd tristețea, plecând iute cu bruma
Si, cum frumosul, durerea... mi-o alină.
Privesc cum ramura, frunza își pierde
Și dezgolită, plânge, că iarna va veni,
Cu gerul ei, cu viscol și, o va îngheța
Și frică duce, că se usucă și, va muri.
În departări se-aud tractoarele ce ară
Și-ntorc brazdă cu brazdă de pământ,
Sub care mai apoi țaranu-n-sămânțează
Rod să avem, cu voia, Domnului Sfant.
Tresar, când soața-mi strigă numele
Și mă invită la cafea și, la micul dejun,
Las florile brumate și...soarele pe cer
Cu bună dimineața, la ordin, mă supun!
Rai cu toporasi
Dintr-un rai cu toporasi,
Numarat-am cativa pasi,
Doi spre mine,
Doi spre tine,
Doi spre noaptea care vine...
Numarat-am si frisoane,
Si imbratisari si toane!
Nu te mai cunosc, iubire
Nu mai stiu cum sa
ma mire, toporasii miruiți
cu albastru.
Ma mințiți!
Toamna nu moare !
Vara s-a oprit obosită, dogorită și arsă de soare.
Face loc toamnei, gătită cu frunze arămii, ce vântul le
zboară.Toamna e blândă și-i calmă, scăldată în picuri
de rouă,bogată și mândră în haina ei cea nouă.
Cu pași ușori se plimbă pe stratul cel moale, vântul
mai cântă prin ramuri o melodie.Din asfințit soarele ne
zâmbește...
Dacă câteodată viața ne rănește,natura cu suflet de mamă,
ne dă curaj, ne ocrotește. Toamna, la sfârșitul ei nu moare se
pregătește pentru renașteri ...viitoare .
TOAMNĂ RECE...
Strig azi la tine!
La tine acuma strig:
Acoperă-mă bine,
Nu vezi cât mi-e de frig?
Afară plouă rece,
Și rece e în casă,
Iar timpul mă petrece,
Cu ceaiul cald pe masă...
În mine focu-i stins,
Stinsă-i și lumânarea,
Iar frigul m-a cuprins,
Cum luna frânge marea...
Te uită-n sobă iar,
Mai pune un pled pe mine,
Și vezi încă de jar,
Acoperă-mă bine...
Și dă-mi din nou lumină,
Iluminează-mi casa,
Și așterne-mi pe inimă-
O umbră. Umbra ta...
Imi amintesc
Era o vreme când așteptam octombrie
ca pe o scrisoare de la cineva drag.
Deschideam fereastra dimineața
doar ca să trag în piept
mirosul acela de ploaie rece,
de pământ ud și frunze lipite de caldarâm.
Iubeam cerul căzut jos, de plumb,
care nu-mi cerea să fiu veselă.
Iubeam cum lumea se strângea în ea însăși,
cum orașul își trăgea gulerul pe urechi
și felinarele se aprindeau mai devreme,
parcă doar pentru mine.
Mi se părea că tristețea aceea blândă
era, de fapt, o odihnă:
singurul anotimp care nu se grăbea,
care mă lăsa să tac
și să fiu, pur și simplu, acolo.
Nu s-a pierdut nimic.
Ploaia încă știe drumul spre fereastra mea.
Am să ies într-o seară, fără umbrelă,
să respir adânc.
Poate că toamna
mă va recunoaște prima.
TOAMNA DIN PRIDVOR...
În pridvor, pe-o bancă veche,
Sub un soare cald și veșted,
Vântul îmi șoptea-n ureche,
Mângâindu-mă pe creștet:
-Tu, copile blând ce șezi
Cu un pumn de frunze-n mână,
Care-au fost odată verzi,
Nu te bucuri că e toamnă?
-Ba mă bucur și regret
C-au plecat din nou cocorii,
Și pe-al minții șevalet
Mi-au lăsat în urmă norii...
-Dar de-amurgul dintre vii,
Nu ți-a fost vre-oleacă dor?
Și de tihna orelor târzii,
Când beai mustul în pridvor?
-Vântule, că bine-mi zici,
Tot mai greu e să-mi cânt dorul:
Văd că toamna e aici,
Dar tot gol îmi e pridvorul...
Tablou de toamna
Ploaia pictează cu stropi mărunți si grei,
Cu pensula subțire, așterne in culori
Tablou de toamnă , in rama lui de nori,
Iar timpul s-a oprit la trei.
In gând fiori…
La geam, o carte, o lumânare parfumată,
Ceaiul de portocala si ghimbir,
Un dulce mic, ceva cu ciocolată—
Așteaptă sa mă-alint.
Miresme și emoții, se - adună in simțire,
Tăcute, blânde, privesc tabloul ud.
Ce fericire-n suflet, ce trăire!
Ce liniște,
Ce zgomot mut!
Pisica toarce - adânc pe canapeaua veche
Într-un răgaz de vreme ponosit,
Iar cartea mea mă poartă-n alte vremuri,
Unde -o Fetita* frumos a mai trait.
Sa mi fie toamna cântec si culoare,
Fotografii de frunze ruginii,
Iar dorul sa danseze , ușor si cu răbdare
In pași de stropi zglobii…
* Fetita este din cartea Oameni care vor fi mereu cu mine, de Narine Abgarian
Toamna peste sat
Pe ulița cu praf domol,
S-a coborât o toamnă-n zbor,
Și-a pus pe umeri veșmânt de dor,
Lăsând tristețea-n umbra lor.
Pe garduri atârnă-un greu gutui,
Iar via-și leapădă mantia arsă,
Și fum subțire, de nicăieri,
Se ridică spre o noapte largă.
În curți, prin frunze risipite,
Se-aud ecouri de demult,
Și roata vremii-ncremenite
Se-oprește-n drum, ca s-o ascult.
Bătrâne porți stau deschise-n vânt,
Și-n sobă focul prinde viață,
Un pas încet pe vechi pământ
Aduce-ncet brumă și ceață.
Prințul Negru
Nu e din aur coroana ce o poartă,
Nici catifea cusută de mătase,
E-un trandafir ce stă acum la poartă
Și cată-n suflet, singur, fără parte.
Îi spun „Prințul Negru” cei ce îl privesc,
Când roșul lui se face nchis,
Un roșu grav și aspru, omenesc,
Ce parcă plânge-un vechi și drag un vis.
Stă singur în grădină, drept și mândru,
Cu spini pe care viața i-a crescut,
Nu se-nclină la vânt, nu cere rândul,
Și poartă-n petale tot ce a durut.
E floarea care știe să tacă,
Când primăvara trece pe la geam,
Și lasă amintirea să se facă
O umbră grea, bătută de la ram.
Și-așa rămâne, mândru și tăcut,
Chiar dacă anii cad pe el ca ploaia,
Un Prinț Negru ce n-a fost nicicând pierdut,
Ci doar a-nchis în el toată iarna.
Poems about nature. See nature in poetic creations. Poems about nature and dedicated to her. Poems, Verses written about Mother Nature, composed by amateur authors, contemporary authors.
Întrebări frecvente
- Deschide pagina de publicare: Publică poezii
- Completează titlul + textul și alege categoria „Poems about nature”.
- Publică poți fi logat sau anonim (utilizator fară inregistrare).
- Apasă pe la orice poezie pentru a o adăuga la favorite (ar fi bine mai intii sa te autentifici).
- Apoi le găsești rapid în contul tău (sau în secțiunea de favorite).
- ✅ Publici rapid, cu autor logat sau anonim: Publică
- 📚 Îți aduni creațiile în colecții ca o carte: Colecții
- 🎦 Poți adăuga audio/video la poezii: Audio & Video
- 🌌 Îți construiești profilul de autor în „Universul poeziilor”: Univers
- ✅ Da. Dacă ai o poezie publicată, poți folosi funcția „Transformă poezia în cântec”.
- 🎵 În câteva clipe, poezia ta poate deveni o melodie (voce + instrumental), pe care o poți asculta și distribui.
- 🔗 Vezi ghidul / noutatea aici: Transformă-ți poezia în cântec
Nu căuta la oameni
Gabriel Trofin
12 November
Mulțumesc frumos! Este într-adevăr așa cum ați spus...
Nu căuta la oameni
Silvia Mihalachi
12 November
,,NU CĂUTA LA OAMENI,, pentru mine, un cititor, nu este numai o superbă, superbă poezie, ea este și un bun sfătuitor a cărui sfaturi merită ,, pe t...
✨ Poeme din suflet pentru suflete
Deea
10 November
Mulțumesc
Sa nu mai doară...
un-pahar-de-poezie
10 November
Multumesc si eu ❤️🙏
Sa nu mai doară...
Alexandra-M
10 November
M-am regǎsit în versurile tale, mulțumesc pentru emoție
✨ Poeme din suflet pentru suflete
un-pahar-de-poezie
9 November
Bine scris!🤗
Chenar real
ElenaD
9 November
O poezie superba despre faimosii guvernanti ai tarii noastre. Bravo. Felicitari autorului poeziei. Succes in continuare.
Nuante calde
un-pahar-de-poezie
8 November
Multumesc, Deea!🤗
Dincolo de tăcerea ta..
Andreas Ioan Amaftioe
8 November
Foarte frumoasa poezie (autorul principal sunt eu) felicitari autorui.
Nuante calde
Deea
8 November
A D O RRRRR