🎦 Testament: Să ma citiți în vers....
De-ar fi să mor, s-o fac sub cer curat,
Când pomii plâng și frunza nu mai spune,
Să fiu lăsată-n colțul cel uitat,
Sub doi cireși, cu rădăcini în lună.
Să nu-mi aduceți flori din piață, goale,
Nici panglici reci, cu nume ce nu știu —
Aduceți liniștea — s-o lase-n vale,
Și-un vers din mine, spus încet, târziu.
Nu vreau coroane grele, ruginite,
Ci o tăcere-n care să-ncăpem —
Să-mi citiți poemele rostite
Ca pe-o icoană scrisă din blestem.
Să-mi spuneți dorul doar privind hârtia,
Să nu strigați ce n-ați simțit nicicând —
Citiți-mi gândul, nu doar poezia,
Și-n fiecare cuvânt — fiți un legământ.
Să nu veniți cu slove de-nvățate,
Ci cu o inimă ce-a înțeles —
Că eu am ars în nopți neumblate
Și m-am făcut, încet, un singur vers.
Lăsați-mi lângă cruce o privire
Și poate-o carte, dacă vântu’-adie —
Am fost o rană plină de iubire
Ce a rămas doar liră-n poezie.
Și dacă vreți să știți — cine-am fost eu,
Priviți cireșii goi, în nopți cu lună —
Acolo sunt… în vers și în tăcere —
Semnez cu sufletul:
"Mica Poetă", tăcută și nebună.
Category: Poems about nature
All author's poems: А . Turcan
Date of posting: 8 мая
Comments: 1
Views: 75
Comments
Poems in the same category
Ninge...
Ninge în parc ca niciodată,
Astăzi poți să mergi prin rai,
Băncile dorm sub zăpadă,
Doar pe fulgi mai poți să stai.
Brazii ninși par albi titani,
Ce s-au adunat grămadă,
Pe aleea cu castani,
Doarme omul de zăpadă.
Pârtii duc spre infinit,
Calci pe visuri și speranțe,
Totu' în jur e acoperit,
Alb cu-o mie de nuanțe.
Țurțuri plâng pe lângă gard,
Căci raza amiezii îi sărută,
Iar felinarele ce strașnic ard,
Când vine noaptea, îi salută.
Ninge întruna ca-n povești,
Iarna lunecă pe tobogan,
Și se aud din ceruri vești,
Că va sta în parc un an.
Toamnă bogată!
A trecut ieri pe la mine
Vântul cel rece de toamnă,
Și mi-a spus că este vremea
Să m-apuc de cules poamă.
M-am uitat în sus spre cer
Și-am văzut cocori în zbor,
Multă gălăgie-n deplasare
Și un ,, V " perfect sub nor.
Am în preajma casei multă vie
Nobilă, hibrdă, soiuri bune,
Însă anul a fost unul secetos
Cu struguri puțini în regiune.
Mâine toți vom merge la cules
Și voi pune teascul în mișcare,
Must să-obțin și-apoi vin dulce
Să degust puțin după mâncare.
Astăzi mi-am propus o treabă
Să strâng prunele din pomi,
Să fac magiun și oleac de țuică
Tare, când o bei ușor s-adormi.
Nucii mă așteaptă ca să-i bat
Dar nu știu când le e rândul,
Seara aș dori să scriu un vers
Vine somnul și-mi ia gândul.
Frumos e anotimpul toamnă
Când munca ta este-n cămară,
Să ai legume, fructe și borcane
Când gerul pe pământ...coboară!
Venirea iernii
Venirea iernii,
Va fi o fericire pentru noi,
Venirea fulgilor ei,
Va fi o uimire pentru voi.
În orice timp,
Vânt, fulgi sau gheață,
E o parte din ea,
O parte din această viață.
Autor: Nicoleta Postovan
Natura
Sub cer senin, se-ntinde-o vale,
Cu râuri care strălucesc,
Păduri bătrâne, munți în zare,
Și vânturi care-n frunze cresc.
Lumina-n ape se desfată,
Plutind pe unde de argint,
Iar cerul nopții ni se arată,
Cu stele-n vise de alint.
E liniște și dor se-așterne,
Pe creste verzi și dealuri moi,
Iar luna printre umbre cerne,
Sclipiri de taină peste ploi.
Natura cântă în tăcere,
Un vals al vieții fără grai,
Iar timpul trece, efemer,
În peisajul ei de rai.
CE MULT TE IUBESC….
Ce mult te iubesc …
Îmi plac culorile tale toate
Și hainele franjurate
Din frunze de copaci luate.
Las stropii ploii să mă ude
Nu fug de ploaie sub acoperiș
Când ceru-i prea înnourat
Și aud plâns de crizantemă
Din petalele ce i s-au furat.
Te rog lasă-mă să-ți gust
Gutuia dulce amăruie,
Să beau un pahar cu must
Și-apoi nucile să-ți decojesc
Toamnă ce mult te iubesc !
Ninge...
Ninge în parc ca niciodată,
Astăzi poți să mergi prin rai,
Băncile dorm sub zăpadă,
Doar pe fulgi mai poți să stai.
Brazii ninși par albi titani,
Ce s-au adunat grămadă,
Pe aleea cu castani,
Doarme omul de zăpadă.
Pârtii duc spre infinit,
Calci pe visuri și speranțe,
Totu' în jur e acoperit,
Alb cu-o mie de nuanțe.
Țurțuri plâng pe lângă gard,
Căci raza amiezii îi sărută,
Iar felinarele ce strașnic ard,
Când vine noaptea, îi salută.
Ninge întruna ca-n povești,
Iarna lunecă pe tobogan,
Și se aud din ceruri vești,
Că va sta în parc un an.
Toamnă bogată!
A trecut ieri pe la mine
Vântul cel rece de toamnă,
Și mi-a spus că este vremea
Să m-apuc de cules poamă.
M-am uitat în sus spre cer
Și-am văzut cocori în zbor,
Multă gălăgie-n deplasare
Și un ,, V " perfect sub nor.
Am în preajma casei multă vie
Nobilă, hibrdă, soiuri bune,
Însă anul a fost unul secetos
Cu struguri puțini în regiune.
Mâine toți vom merge la cules
Și voi pune teascul în mișcare,
Must să-obțin și-apoi vin dulce
Să degust puțin după mâncare.
Astăzi mi-am propus o treabă
Să strâng prunele din pomi,
Să fac magiun și oleac de țuică
Tare, când o bei ușor s-adormi.
Nucii mă așteaptă ca să-i bat
Dar nu știu când le e rândul,
Seara aș dori să scriu un vers
Vine somnul și-mi ia gândul.
Frumos e anotimpul toamnă
Când munca ta este-n cămară,
Să ai legume, fructe și borcane
Când gerul pe pământ...coboară!
Venirea iernii
Venirea iernii,
Va fi o fericire pentru noi,
Venirea fulgilor ei,
Va fi o uimire pentru voi.
În orice timp,
Vânt, fulgi sau gheață,
E o parte din ea,
O parte din această viață.
Autor: Nicoleta Postovan
Natura
Sub cer senin, se-ntinde-o vale,
Cu râuri care strălucesc,
Păduri bătrâne, munți în zare,
Și vânturi care-n frunze cresc.
Lumina-n ape se desfată,
Plutind pe unde de argint,
Iar cerul nopții ni se arată,
Cu stele-n vise de alint.
E liniște și dor se-așterne,
Pe creste verzi și dealuri moi,
Iar luna printre umbre cerne,
Sclipiri de taină peste ploi.
Natura cântă în tăcere,
Un vals al vieții fără grai,
Iar timpul trece, efemer,
În peisajul ei de rai.
CE MULT TE IUBESC….
Ce mult te iubesc …
Îmi plac culorile tale toate
Și hainele franjurate
Din frunze de copaci luate.
Las stropii ploii să mă ude
Nu fug de ploaie sub acoperiș
Când ceru-i prea înnourat
Și aud plâns de crizantemă
Din petalele ce i s-au furat.
Te rog lasă-mă să-ți gust
Gutuia dulce amăruie,
Să beau un pahar cu must
Și-apoi nucile să-ți decojesc
Toamnă ce mult te iubesc !
Other poems by the author
Pe pânzele albastii🧡
Anestezie totală
Pe pânzele abastrii
Atins de-o petală ...
Trezindu-ne vise ne vii,
Puțin nesigura,
dar totuși lăsată de val ,
Simțindu-ma singura
Fiindu-mi propriul rival....
I-ar eu fiind a ta , îmbrăcată în stofa moale
Aștept pentru a asculta
Vorbele tale goale,
Îmi atingi inima de cristal și o transformi în scrum,
Ai scos-o din metal
Și ai bagat-o în fum.
Vocea ta mereu îmi da fior...
Aparent sunt rece ,
Dar sufletul arde de dor....
Ma faci sa simt căldură
Sentimente ce nu au egal,
Ca apoi sa ma lovesc cu putere
De un iceberg infernal...
Știu ca sunt o opțiune ,
Nimic special pentru tine...
Știu ca sunt ideal de iubit o noapte
Dar as fi preferat sa ma iubești prin fapte....
Cu cât pun suflet
Cu cât te iubesc ,
Trupul încet ,încet
Mi-l dezgolesc....
Ești ispita , obsesie
Ceva ireal pentru mine
M-as topi ca un fulg
Atigandu-ma de tine...
Pe așternut flori de iasomie...
Și gânduri o mie...
Te ador ❤️
E seara ... Și tu ma aștepți ...
La intrarea în casa se simte miros de crini ...
Mă apropii , tu îmi repeți...
Ca îmi adori ochii mei pelerini
Chiar dacă te caut doar pe tine mereu....
Iar privindu te în ochii tai pătrunzători
Care îmi trezesc cei mai puternici fiori ...
Deja nu am nevoie de nimic....
Nici de flori....Am nevoie doar să mă atingi....
O îmbrățișare.... Să mă topesc ca un fulg ....
Chiar dacă după voi arde pe rug...._
Ochii tai îmi sunt făcliile care mă conduc spre univers... Ceva nemaipomenit...
Iar gândul meu e la foame... Foame de tine
A.Turcanu
@reper
Îmi cer iertare mie...
Îmi cer iertare mie
Ca n-am putut ierta
Ca nu a fost sa fie
Ce cred ca trebuia...
Îmi cer iertare pentru
Apusuri nevăzute
Pentru zilele plânse,
Momentele pierdute...
Îmi cer iertare pentru
Clipele uitate...
Răsărituri negre..
Și pentru nedreptate..
Îmi cer iertare mie...
Pentru povesti citite...
De atâtea ori visate...
Dat totuși ne trăte...
Îmi cer iertare iar...
Ca viata care-i dar...
Am risipit jumate
Pentru ce nu se poate
Îmi cer iertare din nou
Petru lacrimi vărsate
Pun mana pe stilou...
Le-oi imprima intr-o carte....
(A.Turcan)
El 💙
Eu nu-l iubesc pe el,
Eu mă iubesc pe mine-n ochii lui...
Când eu nu văd nimic,
El vede în mine lumea întreagă....
Și atunci când eu sunt la pământ..
Mă alina vocea lui cea draga...
Eu nu-l iubesc ca trup ....
Și nicidecum ca bancomat
El pentru mine e esența....
Descrierea cuvântului bărbat ❤️
Dragă jurnalule
Draga jurnalule.... azi iar e frig
Ploua și afara și în sufletel
Deși ochii nu pling
Sufletul nu mi-e de oțel...
Draga jurnalule îți scriu din nou...
De ce e asa greu sa trăiești ?!
Cind durerea suna în ecou
Iar totuși tinzi sa supraviețuiești.
Draga jurnalule iar stau în fata ta ...
Nu vreau sa ma mai plâng
Nu-mi mai blestem soarta...
Încerc sa lupt , nu voi renunța !
Pe pânzele albastii🧡
Anestezie totală
Pe pânzele abastrii
Atins de-o petală ...
Trezindu-ne vise ne vii,
Puțin nesigura,
dar totuși lăsată de val ,
Simțindu-ma singura
Fiindu-mi propriul rival....
I-ar eu fiind a ta , îmbrăcată în stofa moale
Aștept pentru a asculta
Vorbele tale goale,
Îmi atingi inima de cristal și o transformi în scrum,
Ai scos-o din metal
Și ai bagat-o în fum.
Vocea ta mereu îmi da fior...
Aparent sunt rece ,
Dar sufletul arde de dor....
Ma faci sa simt căldură
Sentimente ce nu au egal,
Ca apoi sa ma lovesc cu putere
De un iceberg infernal...
Știu ca sunt o opțiune ,
Nimic special pentru tine...
Știu ca sunt ideal de iubit o noapte
Dar as fi preferat sa ma iubești prin fapte....
Cu cât pun suflet
Cu cât te iubesc ,
Trupul încet ,încet
Mi-l dezgolesc....
Ești ispita , obsesie
Ceva ireal pentru mine
M-as topi ca un fulg
Atigandu-ma de tine...
Pe așternut flori de iasomie...
Și gânduri o mie...
Te ador ❤️
E seara ... Și tu ma aștepți ...
La intrarea în casa se simte miros de crini ...
Mă apropii , tu îmi repeți...
Ca îmi adori ochii mei pelerini
Chiar dacă te caut doar pe tine mereu....
Iar privindu te în ochii tai pătrunzători
Care îmi trezesc cei mai puternici fiori ...
Deja nu am nevoie de nimic....
Nici de flori....Am nevoie doar să mă atingi....
O îmbrățișare.... Să mă topesc ca un fulg ....
Chiar dacă după voi arde pe rug...._
Ochii tai îmi sunt făcliile care mă conduc spre univers... Ceva nemaipomenit...
Iar gândul meu e la foame... Foame de tine
A.Turcanu
@reper
Îmi cer iertare mie...
Îmi cer iertare mie
Ca n-am putut ierta
Ca nu a fost sa fie
Ce cred ca trebuia...
Îmi cer iertare pentru
Apusuri nevăzute
Pentru zilele plânse,
Momentele pierdute...
Îmi cer iertare pentru
Clipele uitate...
Răsărituri negre..
Și pentru nedreptate..
Îmi cer iertare mie...
Pentru povesti citite...
De atâtea ori visate...
Dat totuși ne trăte...
Îmi cer iertare iar...
Ca viata care-i dar...
Am risipit jumate
Pentru ce nu se poate
Îmi cer iertare din nou
Petru lacrimi vărsate
Pun mana pe stilou...
Le-oi imprima intr-o carte....
(A.Turcan)
El 💙
Eu nu-l iubesc pe el,
Eu mă iubesc pe mine-n ochii lui...
Când eu nu văd nimic,
El vede în mine lumea întreagă....
Și atunci când eu sunt la pământ..
Mă alina vocea lui cea draga...
Eu nu-l iubesc ca trup ....
Și nicidecum ca bancomat
El pentru mine e esența....
Descrierea cuvântului bărbat ❤️
Dragă jurnalule
Draga jurnalule.... azi iar e frig
Ploua și afara și în sufletel
Deși ochii nu pling
Sufletul nu mi-e de oțel...
Draga jurnalule îți scriu din nou...
De ce e asa greu sa trăiești ?!
Cind durerea suna în ecou
Iar totuși tinzi sa supraviețuiești.
Draga jurnalule iar stau în fata ta ...
Nu vreau sa ma mai plâng
Nu-mi mai blestem soarta...
Încerc sa lupt , nu voi renunța !
CoDream