Author А . Turcan
Total
53 creationsRandom creations :)
SĂ NU MĂ MINŢI
Să nu mă minţi
Că nu mai e ger,
Şi-afară e soare
Şi-i soare cu dinţi...
Să nu mă minţi
Că demult nu mai ninge,
Când fulgul de nea
Obrazul îmi frige...
Să nu mă minţi
Că zăpada-i topită,
Când gloata de-afară
De bocanci mi-e lipită...
Să nu mă minţi
Că stârcii năvalnici
Zburat-au pe culmi,
Primăvăratici...
Să nu mă minţi
Că zarva de-afară
Nu-s doar colinde,
Ci cântec de primăvară…
Să nu mă minţi
Fiindcă eu ştiu
Că anul cel vechi,
Nu moare-n pustiu...
Iar oasele-mi reci
Mi le-adun lângă sobă,
Căci încă mi-e frig
Să nu mă minţi…
Brațe
Caut și tot caut,
dar nu le pot alege.
Printre lacrimi, zâmbete și priviri aprinse,
ale mele cuvinte nu le pot culege.
Din bătăi cu flăcări lăuntrice,
ale tale brațe înflorite
vin să mă prindă și să mă alerge
prin ale mele vise crunte și înverzite.
Pui stăpânire pe tot.
ȘOAPTA NOPȚII
Ce aud câteodată în noapte?
Pare a fi plânset,parcă-s șoapte
Iar când noaptea e senină ,
Parcă-s vorbe de lumină
Iar când cerul e înnorat
Aud plânset și oftat.
Privește și ascultă, iubito!
Privește, iubito, se apropie iarna,
Din ploaia de toamnă se scutură fulgii,
Un alb de poveste se așterne în fundal,
Un moș rebegit pândește prin geam.
Se ninge în mine cu fulgi de zăpadă,
E iarnă în trup și-n suflet mi-e rece,
Se-așterne omătul pe inima-mi caldă,
Nici pași de nepoți nu pot să-l străbată.
Privește, iubito, cum ninge în mine
Cu fulgi de zăpadă veniți de departe!
O lume de gheață se-așterne în mine,
E timpul în care ne spunem adio.
*
Ascultă, iubito, cum strigă în noapte
Din inima-mi ruptă un dor de departe,
Un gând de-a pleca spre zări minunate,
În raiul promis strămoșii m-așteaptă.
Mă strigă în noapte frații din moarte,
Bătrânul părinte mă cheamă aproape,
O mână de oase dă la o parte
Negrul pământ să-mi facă mormânt.
Ascultă, iubito, glasuri din moarte!
Sunt glasuri de frate ce strigă în noapte,
Mă cheamă la ceruri din sfântul mormânt,
Sunt suflet de om ce zboară în vânt.
Iubitule
Tremur în nopțile calde când
Brațele tale nu mă feresc de vânt
Când
E liniște de mormânt
Când
Iubirea îmi trece prin gând
Și mă ridică blând
De pe pământ
Când
Pe ușă te zăresc intrând
Când
Te privesc ca pe un sfânt
Când
Numele tău devine alt cuvânt
Ficțiune cu atomi
Prolog:
Au atomii tăi agilitate emoțională?
Pot ei să-și arate sentimentele?
Cu sentimentele te poți identifica
sentimentele i-ar face să pară aproape umani
iar în mintea mea ei sunt atât de-aproape de divinitate
(o modalitate ciudată de a privi a unui ateu convins).
Ficțiune #1:
În vasta infinitate a Universului
atomii noștri au decis într-o zi să prindă viață.
Stând singuratici, înconjurați de-alte particule și zumzet,
atomii tăi au întins timid mâinile către univers.
Atomii mei s-au prefăcut că nu știu despre ce e vorba
în timp ce simțeau cum li se schimbă gravitația,
cum începe să le bată mai tare inima electronică, până atunci inertă,
cum sunt atrași de însăși chemarea destinului
(dat de concepte complicate spațio-temporale și relativitate, deci aproape divin),
cum mâinile lor se pierd conștient în focul mâinilor îndreptate spre ei..
S-a produs o reacție cu adevărat neașteptată.
În vasta infinitate a Universului, un act neînsemnat
dar plin de însemnătate.
Până și divinitatea a fost surprinsă.
Atomii - plini de fizică, chimie, știință și logică -
se transformau, prindeau agilitate emoțională,
se îndrăgosteau, în felul lor științific.
Ficțiune #2:
În vasta infinitate a Universului
sunt mândru deținător al unui început clar
(particule, atomi, celule, evoluție, energie cinetică, sex, frustrare, regret)
și al unui final și mai clar
(moarte! decadență! moarte! nimic! moarte! întuneric! moarte! rece! moarte!)
de care mă apropii cu claritate după fiecare respirație,
după fiecare pas pe care-l fac pe câmpiile deloc infinite ale vieții.
Mi-am acceptat soarta echilibrată de moarte,
atât de evident de tragică, dar complex de minunată
(dacă viața nu ar avea un sfârșit, cum ar mai putea pretinde vreun sens??)
Dar o singură teamă îmi macină liniștea zi de zi:
Atomii tăi….
se vor regăsi oare cu ai mei după ce dispărem în abis?
poate într-o altă viață? într-un alt univers?
sunt sigur că atomii mei vor fi tulburați
își vor privi anxioși filmele de toate zilele pe canapea
simțind mereu că le lipsește ceva,
ceva vital, însuși sensul vieții, un gol imens
pe care nu-l poate umple nici capitalismul, nici socialismul.
Navigând monoton prin eterna uitare și apatie,
vor fi tot timpul rătăciți, căutând, căutând, căutând…
Epilog:
Atomii mei sunt vast adepți ai extremelor
pentru fiecare efect dăunător pe care-l ai asupra lor
vor exploda în mii și mii de noi universuri toxice
fugind cât mai departe de tine,
așteptându-și eterna, plăcuta, dulce reîntoarcere.
(la viață?! la singurătate!? la tine?!)
Realitate:
În vasta infinitate a Universului
realitatea este într-adevăr mai complexă.
complex de tristă,
lipsită de vreun sens anume, dar mai ales
lipsită de atomi cu agilitate emoțională.
Literary news, poems and cultural events directly on your phone.
Follow the channel
Не теряйся
myiilau
25 September
Стоическое принятие. Сильно. Зацепило.
Furtuna
Lacrimi de dor!!!
25 September
O poezie foarte tristă, sinceră, trăită in suflet, dar parcă ne regăsim cu toții in ea,felicitări pentru versurile sincere!
ÎN TIMP CE TU DORMEAI...
Lacrimi de dor!!!
24 September
Felicitări pentru versurile minunate!!!
Rătăciri nocturne
Silvia Mihalachi
24 September
,,Rătăciri nocturne,, ,din punctul meu de vedere, este o dovadă literară a unui schimb de sensuri din partea poetului în a reda realul prin imagi...
Tribunalul din mine
un-pahar-de-poezie
23 September
Va mulțumesc.
Cine sunt eu?
un-pahar-de-poezie
21 September
Superb scris!
Solemnitate
un-pahar-de-poezie
21 September
Vă mulțumesc din suflet! Bucuria imi este imensă 🤗
Solemnitate
Cătălin Teodoreanu
21 September
Frumoase rânduri!
Solemnitate
Silvia Mihalachi
21 September
De la timpul când vă citesc poeziile, privindu-vă versurile ca pe fotografiile dintr-un prețios album numit,, POEZIE,, , tot îmi spun că am să fac po...
Secunda de mătase
Sorin Ene
19 September
Mulțumesc 🌹
Tribunalul din mine
Sorin Ene
19 September
Profundă, vibrantă și plină de asumare. Felicitări!
De ce scriu?
Natalia Cojocari
19 September
O pezie pina la lacrii💓💓💓💓 Braboo
De ce scriu?
Vladislav Varzari
18 September
@un-pahar-de-poezie, mulțumesc mult
De ce scriu?
Vladislav Varzari
18 September
@Silvia Mihalachi va mulțumesc mult
Tribunalul din mine
Florin Petricean
17 September
O poezie superbă și plină de curaj! M-a mișcat sinceritatea din versuri. Felicitări, scrii bine tare!