Рекомендация
NECESITATEA NECINSTEI, опубликовано omota andrei
Новости литературы
Размещайте стихи в Интернете. Стихи от души...
Недавно добавленные стихи
Pe-altarul cerului
Pe-altarul cerului te scriu cu dor,
Strălucitor ca soarele ieșit din nori
Si rog o clipă vântul să-ți aducă,
Parfumul lui... ca o nălucă.
Că fericirea mi-era dulceața vinului tău
Ce-mi picura pe buze în fiecare seară,
Era o parte din tine ce îmi ținea de dor
Îmi era a ta dulce și caldă îmbrățișare.
De ce nici o secundă n-ai înțeles oare...

Azi cânt…
Azi cânt cu trupul spart în mii de strune,
Și fiecare sunet e un țipăt neuman,
Născut de mine, și înfiat de lume,
Dar mai apoi, trecut în acte ca orfan.
Eu cânt cu ochii plini de vechi ruine,
Cu mâinile tăiate de lumini ce dor,
Iar sângele ce-mi curge printre rime,
Încheagă un poem ce n-are autor.
Cântarea mea nu caută iertare,
Ea urlă-n cer și plânge pe pământ,
E trupul meu strivit de orișicare,
De Dumnezeul care tace crunt.
Eu cânt cu mâinile legate strâns la spate,
Ca un ocnaș al propriei lumini,
Și-n mine clopotul durerii bate,
Iar sunetul mi se strecoară-n rădăcini.
Azi cânt dintr-un mormânt care respiră,
Cu gura spartă-a dorului prelung,
Și fiecare notă, mă supără și miră,
Că n-o aud decât atunci când plâng.
Iar cântecul, o lacrimă tăcută,
Se-ntoarce-n mine ca un duh hain,
Să strige lumii cu o șoaptă mută:
Veniți, azi cântă versuri, un străin!
Și lira, zilnic, în trupu-mi tânăr sapă,
O cruce fără nume, fără semn,
Și-n ochi, mi se adâncește-o groapă,
În care cântecul prin sita lumii-l cern.

Amintire fără vină
Pe-aleile orașului cu pași tăcuți,
Coboară norii negri în surdină,
Și ploaia plânge pe asfalt
O amintire ce-i fără de vină.
În geamuri bate violent,
Și-n fiecare strop ce se prelinge
E-mbrățișarea ta, un dor discret
Ce-n suflet iarăși se răsfrânge.
Ai fost clipă cu soare blând,
Un răsărit frumos ce n-a durat,
De-atunci luna și cerul plâng
De dorul ce mi l-ai lăsat...
Privesc pe geam.. toate-s la fel,
Doar umbre lungi, sub pași ce pier.
Ploaia îmi cântă-un trist ecou
Din ce-ai promis și nu mai sper.
Și-n ritmul ei, mult prea grăbit,
Se scurge timpul și se-nchină,
Că ești plecat de prea mult timp
Și-ai rămas rană ce se-nclină...

DIN LIVADA CU MASLINI
Din livada cu măslini,
Imn cântat de heruvimi,
Se aude-n ceas de seară,
Picurând lumina-n ceară...
Sub icoanele prea sfinte,
Cartea sacră în cuvinte,
Ferecată în cleștar,
Stă deschisă în altar...
Peste turlele-smerite,
Cu aripile-aurite,
Zboară îngerii-nspre stele,
Preaslăvind raiul cu ele...
Praf de stele luminat,
Fă-mă, Doamne, pe-nserat,
Și m-așterne în pridvor,
Lin, să cânt ca un izvor...
Curs în calea dragei mele,
Ca o miere peste piele,
Imn cântat de heruvimi,
Din livada cu măslini...
#ingerulmeu

Mereu e primăvară
Sub soarele iubirii,
Mereu e primăvară
Şi înfrunzesc arinii,
Mereu cocorii zboară.
Mereu au flori salcâmii
Şi roşii-s trandafirii,
Ca ale tale buze,
Sub soarele iubirii.
Şi e mereu explozie
De verde prin livezi,
Şi dealurile arată
Ca ochii tăi cei verzi.
Şi-ntruna cântă mierla,
Şi izvoru'-ntruna curge,
Şi glasul lor se-ngână
Cu glasul tău cel dulce.
Sub al iubirii soare,
Dă iarba să răsară,
Mereu răsare o floare,
Mereu e primăvară.
Doar trupul tău fierbinte
Ca a soarelui dogoare,
Mai mult aduce a vară,
Sub al iubirii soare.

Chiper Elena
Floare de bujor, lumină-n zori,
În brațele vântului dulce se scaldă,
Parfum de dor pe buze cobori,
Iar sufletul meu te soarbe, te adoră.
Cu raze de soare părul îți cântă,
Ca valul ce mângâie marea adâncă,
Tu ești primăvara ce-n mine avântă
Dor de sărut și vis ce nu se uită.
În ochii tăi luna se-ascunde sfios,
Roua îți spală obrajii de stele,
Pe buze ți-așterne murmur duios,
Și cerul tresare în clipe rebele.
Bujorul roșu se-aprinde-n iubire,
Ca inima mea ce-ți bate aproape,
Tu ești mirajul, ești nemurire,
Un vis desenat pe cerul de noapte.

EU
Eu nu mai respir, nu mai pot plânge.
Lacrimile mi-au secat în ploile multe,
Inima nu îmi mai bate doar firav se strânge,
De mult prea amar sufocat în strigăte mute...
Prin mine curg zile, transparente și seci.
Umbrele mele au ieșit la iveală țipând,
În nopțile mele umede, grele și reci,
Amorțit, din visare, am rămas fără cuvânt...
Mă târăsc, sinuos, de la o zi către alta.
Durerile mele nenumărate au fost,
Sculptate adânc, ridate cu dalta,
Împovărat fără vină și fără de rost...
Cumplitele-mi răni supurează-n lumină.
Eu nu m-am plâns, strivit de țărână,
Sângele meu izvorăște-n surdină,
Deranjând, în tăceri, moartea stăpână...

Străinul fără nume
Nu îți știam numele.
Dar te cunoșteam din priviri,
din felul în care țineai țigara,
din felul în care te sprijineai de stâlp,
de parcă lumea nu mai conta
decât dacă o priveai tu.
Te citeam ca pe o carte fără titlu,
una veche, cu pagini moi,
pline de margini subliniate cu tăcere.
Fiecare dimineață era un capitol nou,
și eu, ca un cititor dependent,
mă întorceam mereu la același loc.
Parfumul tău venea înaintea ta,
lemnos, cald, cu o urmă de noapte,
și rămânea mult după ce plecai.
Mă întrebam dacă-l alegi intenționat
sau dacă pur și simplu e parte din tine.
Uneori mă prindeai cu privirea,
și atunci lumea se strângea între noi
ca un elastic întins până la limita firii.
Dar eram mereu prima care ceda.
Îmi coboram ochii, rupeam firul,
de teamă că o singură secundă în plus
ar fi spus tot ce tăcerea mea ascundea.
Și totuși, în fiecare zi,
reveneam — cu cafeaua mea,
cu obrajii ușor aprinși,
și cu acea curiozitate dureroasă:
la ce te gândești când taci?
cui i-ai spus ultima oară ce simți?
și dacă, într-o zi,
ai putea să-mi răspunzi doar din ochi.

Ce mai fac zilele?
Mă caută zilele
Dimineață bat în geam zâmbind
Prezintă lumina ca un vânzător de iluzii
Degeaba, înăuntru plutesc umbre
Trecutul bântuie ca o stafie nervoasă
Zboară în gânduri electrocutând neuronii firavi
Tună și fulgeră cauterizând realitate
Zilele vin și pleacă
Timpul mulge turmele orelor rătăcite
Înghițind lacom secundele scurse
Nemulțumit vânează sălbatic speranțe
Le prinde în capcană amăgite
Pregătindu-și festin dramatic
Se-nfruptă meschin cu tristețe
Uscate zilele curg
Se-adună-n clepsidră dune cărunte
Albul crește impertinent
Norii umblă despletiți sur
Plouă cu sete cernind absență
Curcubeul spălăcește voalat uni
Privirea tace strălucind udă
Umblă zilele-n șoaptă
Pășesc timptil către amurg
Le urmăresc lipsind clandestin
Șterg urmele să nu mă vadă
Adun despărțit victorii mărunte
Alergând spre întuneric impar
Mă ascund în noapte să ard
Zilele-ntreabă unde sunt
Dacă exist, dacă am fost
Poate rezist găsindu-mi rost
Răspunsul tremură anost
Poate lumina cade prost
Zilele nu mă recunosc
AMANTLÂC
- O scipire și un dor
și un nor rătăcitor,
hai în câmpul de mohor
ca să-ți spun cât de ador!
- Stai, iubite, stai un pic,
fusta să mi-o mai ridic,
să pun melodia-n stick
și să scap de ăla mic!
- Hai, drăguță, repejor,
ca să te sărut ușor!
să-mpletim iar un fuior
de minciună în amor!
- Iubi al meu, iubirea mea,
Îți dau toată dragostea!
acuș ia și-un ban de colea,
ca să nu rânjești fasolea!
- Iubi a mea, iubită floare,
mulțumesc cu-ndatorare!
Tu ești iubirea cea mare
care n-are-asemănare!

🎤 Cu tine
[Intro] (Hoooh, eeh-eeh yeah,
Hooh, eeh-eeh yeah woooOooo-oh!)
[Verse] Începe ca un vis adânc demult uitat,
Și se-arată un trup palid și dezbrăcat,
Eu stau întins și dormind în pat,
Te-aștept să vii cu părul lung despieptănaaat (aaah)
[Verse] Eu știu că tu m-aștepți neîncetat,
Și tare mult vreau să te găsesc culcată în pat,
Dar totul se destramă și brusc ne-am îmbătat,
În visul meu, sigur ești așa cum mi-am imaginat (waah)
[Pre-chorus] Mă induce, teama mă-mpunge și știu că vreau mai muuult (woo-ooh)
Te trag după mine, aproape-s de tine, amândoi atunci ne-am spuuus...
[Drop] că...
[Chorus] Cu tine, am să rămân, am știut dinainte să te fi cunoscut,
Cu tine, eu de azi rămân, nu vreau să mă trezesc din visu' ăsta nebun!
[Hook] (Wooo-oooh OOH,
Wooo-oooh OOH)
[Rap] Na, na, na dă mai tare muzica,
Eu nu mă mai tresezc din visu-ăsta care m-a cuprins pe veci,
E tare, dorința e mare, crește și te dorește pe tine, stai lângă mine,
Uh, da, nu plec nicăieri (nu),
Aici rămân și ține-mă minte, nu vreau să mă trezesc,
Veau să rămân cu tine-aici în patu-ăsta,
Să ne iubim până murim și poate-n altă viață o să ne regăsim!
[Pre-chorus] Mă atrage, lumina se stinge și știu că vreau mai muuult (woo-ooh)
Te trag după mine, aproape-s de tine, amândoi atunci ne-am spuuus...
[Drop] că...
[Chorus] Cu tine, am să rămân, am știut dinainte să te fi cunoscut,
Cu tine, eu de azi rămân, nu vreau să mă trezesc din visu' ăsta nebun!
[Bridge] E un vis, o fantezie, eu nu vreau să mă trezesc,
Ambiția mea tot crește și vreau să te găseeesc (WOO-OOAH!),
E bine, aproape-s de tine, mă apropii încet,
Dar noaptea crește și stele' toate acum sclipeeesc (EEEE-OOOOH!)
[Chorus] Cu tine, am să rămân, am știut dinainte să te fi cunoscut,
Cu tine, eu de azi rămân, nu vreau să mă trezesc din visu' ăsta nebun!
[Outro] (Ooooooh-ooooh eeeeeh aaaah,
Ooooooh-ooooh eeeeeh aaaah)

tandem cu Moku/8
M: "ceață subțire,
prin stufărișul uscat,
răsună un clopot."
un pui de lăstun
încească să zboare.
M: "crenguțe tresar;
în vântul fără miros,
zori întredeschiși"
ca o aducere aminte,
zămbetul tău.
M: "sub salcia pletoasă
banca
scârțâie-n tăcere"
doruri sunt duse de briză
hăt departe.
M: " pietre netede
ascund șoaptele ploii-
rădăcini întinse"
spre tâlcuiri de tainice
vise
M: "noaptea se lasă,
peste veacuri;
un drum lin spre alte lumi"
e cutreierat de
îndrăzneți pelerini.

NIMIC
Nici nu mai știu ce vreau și... nu mai știu să vreau...
Nici cale n-am de mână să te iau...
Nici soare și nici gânduri și nici ploi,
Nici lacrimi răzlețite-acum pe foi...
Nimic din tot și ... totul din nimic...
Doar frunze vechi dintr-un potir mistic,
Și-un drum pustiu prin arzător cuptor...
Atât!... și un fior de dor...

Pofta sufletului
Și mi-e poftă de-un vin în pahar,
Poftă ce mă-ndeamnă să scriu din nou.
Peste foi s-aștern iluzii fără hotar
Dar cuvintele mi se pierd în decor...
Mă forțez... cumva trag de mine
Și-ncerc gândul să-l aștern pe hârtie
Caut amintiri să le pun în rime
Din atâtea, să pot, să scriu... o poezie.
Închid ochii... mi-apari în gând
Privirea ta îmi lasă rima pe gene,
Vise, dorințe bat ca-ntr-un ecou.
Și-ncep să scriu, de dor... pe teme...
Scriu ceva rânduri și parfumul reapare
Parfum de-al tău vin îmi adie ușor...
De poftă... torn poezie-n pahar
Si las dorul sa fie pe foi autor...

începătură
rotație
robia
împinge barca credinței
spre curaj-
ciucuri din coroana cu diamante i-atârnă pe umeri.
într-un dans de tobe spaniol,
lanțurile se rup,
încurajând libertatea să-i strălucească-n priviri.
omul-în cercul destinului,
mulțumit cu urcușurile și alunecarile sale,
prins într-un vârtej de orbire,
devine apatic.
dependent de
substanțe,
circumstanțe si nevoi
înainte de apusul soarelui,
iată-l
îngenuncheat,
adulmecând
robia...

Invocare
Aștept solemn în portul vieții mele
Un semn din lumea celor ce-au plecat,
Mai cred în îngerii din stele
Și-n mortu-acela ce-a-nviat.
Sunt superstiţios, de-aceea cred în umbre
Și-n visele în care îmi apari,
Te văd, iubita mea, pe o cărare
Aproape de-o pădure de stejari.
Un fel de rază-ţi luminează chipul,
Așa cum luminează luna chipul meu,
Zâmbesc, chiar dacă îmi doresc sfârșitul,
Dar moartea nu mă vrea, că-s derbedeu.
Privesc spre ochii tăi a nu știu câta oară,
Destinul nostru-i frânt de la mijloc,
Sunt izolat în lumea de afară,
Căci lângă tine nu mai este loc.
Flutur în vânt scheletul mâinii drepte,
Într-un adio-n care nu aș vrea să cred,
Te-aștept la-aceeași oră mâine-noapte,
Căci doar în negrul nopții mă încred.
Exasperat de fața-mi de paiață,
Mă-ntorc la târgul meu dintâi,
Paloarea ta înseamnă viață
Și-aș vrea de azi să-ți stau la căpătâi.
Când viața nu mai vrea să fie calmă,
Să te așezi pe stânca sufletului meu,
Căci barca existenței mele n-are cârmă
Din ziua-n care tu te-ai dus la Dumnezeu.

Te rog, ma iartă!
Te rog mă iartă că am vrut prea mult,
Să rămâi parte frumoasă din viața mea
Că am căutat cu orice gând și cuvânt
Un loc în lumea și inima ta.
N-am cerut prea mult, doar un semn
Doar un strop de atenție, o vorbă blândă
De azi nu mai vreau să-ți tulbur tăcerea
Mă retrag... mi-e inima mult prea frântă.
Ți-am strâns promisiunile cu grijă
Și le-am așezat pe-a uitării aripă
Nu vreau să mă mai gândesc la ele...
Să-mi treacă viața așteptând.... o clipă.

Iubirea cu mască
Cu gândul dus la vremi de-alt’dată, tremur lin,
Când brațul tău pe pieptul meu dormea senin,
Când tu, cu glas de înger, îmi spuneai în șoapte
Că-n mine-ai aflat viață, vis și nopți curate.
Dar iată, azi, te văd purtând un chip străin,
Fără văl de modestie, fără zbor divin,
Cu fruntea neacoperită, într-o sfântă casă,
Strălucind de-o mândrie rece, rece și frumoasă.
Ah, tu, ce-mi spuneai odată că n-ai altă mască,
Azi joci un alt rol, cu alt suflet să te crească.
Pe el îl porți ca pe-o idee, ca pe-un gând,
Dar nu-i cu tine-n lacrimi, cum eram plângând.
Tu n-ai cum să te-ntorci și totuși te aștept,
Cu ochii-n cer, cu fruntea-n mâini, cu suflet drept,
Căci știu ce-am fost — un mugur prins în primăvară,
Ce s-a uscat când a plecat iubirea iară.
Tu-ai fost întâia ce-a sărit la pieptul meu,
Cu râsul tău de rouă, cu glas de Dumnezeu,
Și-n patul nostru, două omiduțe moi,
Țeseam din dragoste o lume doar pentru noi.
Acum îl strângi în brațe, crezând că e sublim,
Dar nu ca-n clipele când mă simțeai deplin.
Și poate-i scrie versuri, dar nu cu acel dor
Cu care ți-am cules din cer un alb fior.
Eu nu urăsc ce-ai fost ci plâng ce ai ajuns,
Căci n-ai păstrat icoana visului de-uns.
Și dacă-ntr-o minune timpul ne va chema,
Nu știu de-aș mai putea iubi ce ești acum... sau ba.
Căci dragostea ce-am dat-o n-a fost de-mprumut,
Ci jertfă caldă, ce-n altarul tău s-a scut.
Și dacă tu-ai uitat-o, eu o păstrez cu dor
O candelă ce arde-n mine până mor.
Tu n-ai pierdut iubirea, ci-ai fost un dar prea sfânt,
Ce-a luminat o inimă cu sufletul cărunt.
Eu n-am greșit c-am dat, ci ea n-a știut să țină,
O dragoste de aur în mâini de plastilină.

Singurătatea
Sunt zile negre întunecate
În care aștept și tot nu vii
Eu stau în parc la masă noastră
Te-a aștept să vii, te-a aștept să vii
Doar gândurile mă alină
Că ci sufletul îmi este trist
Să mă înțeleagă nare cine
Doar tu puteai să mă alini
Sunt zile grele fără somn
În care aștept și tot nu vii
Singurătatea îmi bate în ușă
O las să intre că ci tu nu vii...

Cavoul iubirii noastre
Te rog să-mi faci din al tău suflet sicriu,
Un mormânt de veci, atunci când n-o să fiu,
Atunci când, de lângă tine, ființa-mi va muri,
Iar în urmă vor rămâne dureroase goluri.
Să-mi faci din al tău zâmbet cu gingășie,
O frumoasă coroniță împletită cu iubire,
Iar din ai tăi ochi, pe care i-am iubit atât de mult,
O rază de lumină să străpungă dorul întunecat.
Cu vocea ta să-mi alini sufletul din păcură,
Să-mi spui minciuni calde, să mă cuprindă,
Iar apoi, urletele morților ce-mi înfioară auzul,
Să fie estompate cu a ta șoaptă, precum aurul.
Iar de-mi va fi sufletul trimis în eternul abis,
Te rog să arăți tuturor ceea ce ți-am scris,
Să le arăți cât de mult am luptat pentru amândoi,
Neștiind că, într-o zi, totul se va opri pentru noi.
Acum te las cu sufletul îngreunat, înger al meu,
Să-mi porți cu durere sufletul în al tău suflet-cavou,
Lăsându-mă să zac în iadul amintirii noastre,
Fără a mai găsi o nenorocită cale de scăpare.

Mi-ar fi plăcut să fiu cuvânt
Mi-ar fi plăcut să fiu cuvânt
Să fiu rostit cu dragoste și dor
Să zbor prin ale tale gânduri și să ți se facă dor
În gândurile tale sa mă pierd în versuri să mă regăsesc
Spre visuri eu să mă înalț
Iar tu să mă privești cu drag
Mi-ar fi plăcut să fiu cuvânt
Un cuvânt iubit și prețuit
Să fiu rostit cu multă gingășie
Și tu să mă privește cu multă simpatie
Mi-ar fi plăcut să fiu cuvânt
Un cuvânt nemaipomenit
Cu aripi de dor să zbor către tine
Și tu mereu să mă alinți cu multă iubire

Vin cu amintiri
Și îmi trec zilele amintindu-mi cu dor
De al meu prim vin Merlot
De notele roșii ce mă duceau în visare
Si cum mă simțeam... ca-ntr-o îmbrățișare.
Și mi-au trecut veri cu al tau blanc în gând
Și zile-ntregi l-am pomenit sperând
Să-ți amintești c-ai fost cel ce mi-a arătat
Taina vinului bun... dar nu... n-a contat.
Și îmi trec zilele mințindu-mă frumos
Că ai păstrat din promisul Sauvignon
Că te gândești când savurezi Bordeaux,
Și ții o sticlă pitită sub torpedo...

SĂ SIMȚI...
Sa simți durerea neputinței mele
Și lacrimile mele sângerânde...
Când m am făcut doar colb în stele
Și m am împrăștiat în caste strâmbe…
Sa simți puterea neputinței mele
Și sufletu mi rătăcitor...
Când am zburat cât un cocor,
Peste un munte de inele…

Clipă
De-a lungul străzii ce ca un râu curgea,
Din zecile de case cu ușile închise,
La una mai micuță privirea-mi se oprise,
Căci tocmai dinaintea-mi o tânără ieșea.
Avea-n priviri o teamă de vremuri viitoare,
Și pașii îi sunau ca două clopotele rebele,
Un vis de mare nuntă plutea încet sub stele,
Iar noaptea se retrase în săli de catedralare.
Plecau răzleț spre mine priviri fără scânteie,
De parcă purta-n sine o vină din trecut,
Iar mersul său din coapse, de toți era plăcut,
Căci toată grația căzuse în trupu-i de femeie.
Trecea în mare grabă cu-n aer cenușiu,
Un semn, ca o pecete pe sufletul oricui,
Și-am înțeles atunci: că timpul nu e viu,
Și noi murim încet, privind un chip pustiu.
Și mult după ce pașii te strâng ca-ntr-o cătușă,
Simțit-am cum privirea se-așterne peste ea,
Când inima, nebuna, s-o strig îmi tot cerea,
Ea brusc făcuse dreapta intrând pe-o altă ușă.

Când ochii se revăd
Când ochii se revăd, nimic nu mai e
întâmplător...
Privirea aceea pe care ai crezut că ai uitat-o, îți cutremură sufletul într-un fior
Timpul poate fi nemilos, dar sentimentele
adevărate nu cunosc uitarea,
Ele stau ascunse, tăcute, în colțuri de suflet slujind așteptarea...
Nu e nevoie de cuvinte când sufletele se
recunosc.
Poate că nu mai e momentul, poate că nici n-a fost vreodată.
Dar ceea ce simti...e real....și doare frumos.
Pentru că în adâncul tău, știi că unii oameni nu trec cu adevărat...niciodată.

На нашем интернет-портале вы можете найти стихи и тексты песен, написанные авторами со всего мира. Стихи, стихи, поэмы, проза, стихи на румынском языке, красивые стихи, посвящения, произведения и баллады представляют собой литературное творчество молодых авторов из румынского пространства. Читайте и размещайте стихи онлайн на бесплатном онлайн-портале поэзии для юных авторов, который включает в себя категории стихов на любой вкус и возраст. Пишите свои тексты, стихи на румынском, стихи на русском. Сочиняет и публикует стихи, сайт «Поэзия». Собственные творения.