Размещайте стихи в Интернете. Стихи от души...

E duminică, racoare și afară plouă,

N-am fost azi, destul de matinal,

M-am trezit și, sar din pat, că-i nouă,

Iar oglinda-mi spune, ai ochelari de cal

Mă uit mult mai atent, prin cameră,

Și mă întreb, cine-mi face cicane?

Când ochelarii mei, sunt pe noptieră,

Și-mi răspund..vezi că,,porti", cearcăne

Privesc, și-mi simt corpul, puțin uzat,

Ceva grăsime, pe burtă, fără folos,

S-a pus, că aparatul de gym, este stricat,

Și-acum, îmi este tare greu, să o dau jos

În garderobă, haine și, rafturi pline,

Și nu-te-nduri, să le dai la săraci,

Chiar dacă, niciuna, nu-ți mai vine,

Și nici o șansă, n-ai, să le îmbraci

O viață-ntreagă, muncim și adunăm,

Sume mici, sau mari, avem în cont,

Nu cheltuim prea mult și, nici nu dăm,

Celor ce țin un ban, la o batistă-n nod

Cât tânăr ești, trăiești ca în povești,

Iar viața, mai pe nimic, o risipești,

Seama nu-ți dai, că-nbătrânești,

Și-ajungi, un timp, când te căiești

Și tot așa, inaintezi, în ani de viață,

Ușor și sigur, ajunngi la bătrânețe,

Trezirea e mai devreme, dimineața,

Somnul nu vine, la fel ca-n tinerețe

La anii senectuții, gândul mai des te poartă,

Spre cei plecați la Cer, de Domnul adormiți,

Te-ntrebi..puteam eu, să am o alră soartă?

Și îți răspunzi..alții sunt Sus și, doar...pomeniți!

Scrisă de Cezar!

Pe Curând!

Multe vede omu-n viaţã,

Cât ar fi de scurtã ea...

Dar întotdeauna-i pune

Vârf grãmezii, o lichea!

Într-o zi, lucrând la straturi

O lichea, fãr-un picior,

Se-abonã sã-mi dea şi sfaturi

Şi o mânã de-ajutor.

Mã umflã, pe urmã, râsul,

- Râd şi-acum de nu mai pot! -

Cãci, cãznindu-se cu sapa,

S-a înnãmolit de tot.

"Mã descurc!" îi zic lichelei,

Spre a nu se deranja.

Dar mi-a zis cã nu-i problemã,

Cã lucreazã "numa-aşa".

Prefãcându-se licheaua

Cum cã smulge nişte praz,

Tot noroiul de pe cizmã

Mi-l zvârlise pe obraz!

Mi se înnegri 'nainte-mi

- Cum pãţeşte-orice român -

Şi-ntr-o singurã clipitã,

Îmi cãzuse râsu-n sân.

Sã-mi revin, îmi trebuirã

Douã dupã-amiezi întregi,

Ca sã se-mplineascã vorba

Cã "ce semeni şi culegi"!

Cât despre licheaua "scumpã",

Mâine-zi fãcu un salt

Spre-a se rãzbuna. Da-şi rupse

Şi piciorul celãlalt.

Printr-o mie de fețe cunoscute,

Imi apari tu,facandu-mi gândurile tăcute,

Prin prezenta ta, plina de iubire,

Nu mi pot reda,dureroasa desparțire.

Aș fi vrut să ne iubim prin șoapte,

Să mi citești a viitorului carte,

Să ți cant din ale mele poezii,

Fiind scrise din ale noastre amintiri.

Aș fi vrut să avem inelul promisiunii,

Să impărtășim sărutul rațiunii,

Să mi dai părul intr o parte,

Să ne iubim,în miez de noapte.

Te vreau în orice mod posibil,

Te vreau,chiar daca unii considera-penibil,

Iți vreau inima,din nebunie,

Să mi potolesc dorul te tine.

Dar a venit timpul sa pleci,

-ne  despart chipurile cerești,

Și inainte sa ne despărțim,

Ai mai vrea să ne mai iubim?

Să ne iubim cum se cuvine,

Într o lume fără de lumină,

Doar noi doi ,la malul unui lac

Unde ne scufundam in al emoțiilor plac.

Te vreau in a nopții tăcere,

Te vreau in a soarelui mângâiere,

Să ți ofer iubirea ce mi o țin,

Și să mor, în al iubirii destin.

de Motelica Luiza

Fereastra-mi, e deschisă larg,

Simt un curent rece, cum vine,

Un cocostârc, stă pe catarg,

Cred c-a uitat, că iarna vine

Și vântu-adie, îl simt adânc în nări,

În zare cocorii, se-nalța spre nori,

Se duc în cârduri, spre alte zări,

E toamnă târzie, ce mușca din flori

Copacii își lasă, pe jos frunzele,

Rămân dezgoliți, cu ramuri uscate,

Solul profită, se-ngrașă cu ele,

Din el, după iarnă, vor răsari plante

Închid fereastra, ce văd nu-mi place,

Panoul la PECO, cu prețul afișat,

Șoferul înjură și, cruce își face,

Văzând benzina, ce sus a urcat

Ma-mbrac în grabă și, plec afară,

La piață s-ajung, cu a mea doamnă,

Să cumpăr ceva, să pun în cămară,

Legume și fructe, culese pe toamnă

În piață e lume și, marfa pe-alese,

Să cumperi produse, prăsite cu sapa,

Să-l vezi pe țăran, cu roada pe mese,

Bănuții strângând, în palma crăpată

Aud în stânga, privesc spre dreapta,

Negocieri de prețuri, nu se dă banul,

Toți vrem reduceri, vorbim în șoaptă,

Nu plătim țăranul, precum barmanul

Cu el ne târguim, la ultimul bănuț,

Și vrem un preț mai mic și, la mărar,

Știm cine muncește, pentr-un leuț,

Și cine ia baccișul, pentr-un pahar

Acum mă-ntreb retoric, pe mine și tine,

De ce noi banul, nu-l dăm cui se cuvine,

Când noi cu toții, cunoaștem foarte bine,

Cine asudă-n câmp, ca noi s-avem pâine

Dar asta-i firea noastră, omenească,

Și uneori, un pic mai mult, prostească,

Ca unii, mai mereu să tot, primească,

Iar necăjiții, din greu, ei să trudească

Mă-ntorc acasă, cu portbagajul plin,

Cu multe verdețuri și, alte crudități,

Sunt mulțumit, c-am cheltuit puțin,

Și că-n camara, am pus, eu, multe și gustoase....bunătăți!

Scrisă de Cezar!

Pe curând!

Ești bucățică ruptă

Din Soare , stele și lună

Mai prețioasă ca un diamant

Te am și sunt bogat!

Langa tine totul am

Echilibru, liniste și hram

De sus de la Dumnezeu dat

Te am și sunt bogat!

Cu dragoste și iubire 

Respect , răsfăț și fericire

Imi oferi tot ce am visat

Te am și sunt bogat!

Când am intrat la facultate, era toamnă,

Iar ca să intru, am învățat, planificat,

Eram adolescent, crescut la țară,

Și-aveam dorința, de a fi educat

Liceul terminat, a fost unul real,

Profil de mate-fizică-ntr-un oraș,

Dar eu aveam în viață, un mare ideal

Să nu rămân codaș și-n, sat fruntaș

De mic copil, am crescut animale,

Și eram trist, când boala apărea,

Mă bucuram, să le văd pe picioare,

Șă merg cu ele, îmi era fericirea 

Nu m-am gândit atunci, că aș putea,

Să intervin profesional și, să alin,

S-ajut și să grăbesc, recuperarea,

A animalului bolnav și, suferind

Minunea s-a produs și, v-o spun vouă,

C-ăn anul "84, am intrat la facultate,

Și-am absolvit cu brio, în anul "89,

Când veterinar, am devenit cu acte

Dar să obții o diplomă, de medic,

Calea e lungă, cu multe provocări,

A trebuit să pun efort, să mă dedic,

Și să rezist, la multe încercări

Și anul întâi de facultate, a venit,

Desigur, eu student, am devenit,

Am fost cazat, repartizat în grupă,

Și de aici, boboc, băiat de trupă

La cursuri, am fost 2 săptamâni,

Iar la lucrări în câmp, cam 2 luni,

Așa era atunci, învățământul,

Ca să mănânci, lucrează-ntâi pământul

Și cum nimic nu poți, fără mâncare,

Recolta trebuia, pusă-n hambare,

Abia atunci, puteai merge la școală,

Pentru formarea ta, profesională

Examinările din iarnă, ușurele,

De care s-a trecut, destul de bine,

Dar au venit în vară, cele grele,

Și s-a căzut, ca spicele-n combine

Au fost doua materii, spuse..cui,

Anatomia și, desigur chimia animală,

Care pe bune, nu plăcea nimănui,

Și se simtea durere și-n, pineală

Noroc de-aveai, în anul doi să treci,

Îți apăreau în cale, alte materii reci,

Cu fiziologia/ fiziopatologia, la meci,

Si altele, pe care, de le ei, petreci

În anul trei spuneai, că doctor ești,

Dacă morfopatologia, nu te-ncurcă,

Iar la farmaco, nimic să nu greșești,

Nici doza, când vaccinezi, vreo curcă

Când în patru, cinci, se-ajunge,

Să lucrăm în clinici, toți doream,

Practica pe animal, ne atrăgea,

Doctori buni, să devenim, visam

Medic să devii, să porți parafă,

Trebuia licența, de final s-o treci,

Prezentarea ei, fără vreo gafă,

Garanta, să profesezi, să vindeci

Nu pot încheia, fară a enumera,

...și..semiologie, parazitologie,

boli infecțioase și, chirurvie,

clinică medicală, reproducție,

expertiză alimente, microbiologie

..ele sunt, al profesiei abecedar,

Și care, m-au format profesional,

Ca intelectual, doctor medic veterinar,

Și simt să spun acum...un om normal

În facultate, norocul m-a însoțit,

Și-am întàlnit, o fată frumușică,

De ea, pe loc, m-am îndrăgostit,

Și azi îmi e soție, fata din Frumușica!

Scrisă de Cezar!

Pe curând!

Când tăcerea-mi cântă valsul
Eu mă rătăcesc de mine
Mă alerg, mă caut,mă chem
Gândurile mă ajung
Și-mi lipesc de mine glasul
Să-l aud ce mai îmi spune,
Unde, unde să m-alung…

Fără nici o alinare
Doar misterul din amurg
Răscolește prin sertare
Amintirile ce-n mine curg.

E orașul  cu o stradă  
Strada pașilor pierduți
Tainice trăiri se sparg
Lăsând gândul în ogradă,  
Casa tristă  și-un cerdac
Strajă-i sunt  crengi de liliac
Pe o stradă într-un burg…