Категория Различные стихи
Dialogul
"De ce vrei să te ucizi
Cu preoți și cu cei sfinți?
Cu rugi și cu speranțe
Nefirești și fantasme?
Ei zugrăvesc un portret
Urâțel și incorect.
Hai lasă pe fanatici
De prisos și dramatici.
Mergi spre calea logică,
Virtuoasă, nobilă,
Unde vei fi fericit
Și vei fi dezmeticit."
"De ce vrei să mă ucizi
Cu gândurile rigide?
Cu minciuni, dar niciun sens,
Spre rău voiești să mă dregi.
Însă nu vei reuși,
Căci El, milos, erudit
Și binefăcătorul
Îți va tăia căpșorul!
Cu ipocrizia ta
Te vei îngloda, Satan!
Eu deja sunt fericit,
Și eu sunt dezmeticit."
Chemarea (Cthulhu)
De atunci-ncolo se răspândește o legendă,
Dar nu e ca toate cunoscute și deșarte.
Este ceva cu un șoc… Parcă ai fi în beznă
A intimidării și a moartei. Ce îi aste?!
Se spune că odată, într-o zi sau cea de seară,
Când stelele vor găsi locul lor de baștină,
O istorie aspră va fi însemnată ca o artă,
Inspirată de lorzii, cei din altă galactică.
………………………………………………………………….
O, Doamne Dumnezeule! Oare cine-i acesta?
Înalt ca munte, gigantic, ridicat dintr-o apă.
Dar tare mă amețește… Mă mișc într-o cadență
Cea falsă și stranie. Fix ca și toată rasă.
Văzând că lumea e nebună și nedumerită
Din cauza visurilor, dar nu cele simple,
Trebuie ceva să vă spun: "Vremea-i sosită!
Unul s-a trezit uluind!" Sfârșitul clipei…
Gara veche
Mă plimb prin mine ca printr-o gară veche,
Din care toate trenurile sunt plecate,
Iar ceasul gării a-ncetat ca să mai bată,
Și toate cursele sunt suspendate.
În sala de-așteptare scaunele-s goale,
Cu urme reci de-ai celor dispăruți,
Pe un perete atârnă niscai țoale,
Cu semne scrise pentru surdo-muți.
Și vine iarăși seara ca un tren nebun,
Cu linii infinite și bariere în destin,
Nici noapte bună nu pot ca să mai spun,
Căci până-n zori eu circul clandestin.
Și merg atât de singur că și umbra,
Mă părăsește uneori pe drum,
Iar trupul meu e vechea gară,
Cu mersul trenurilor în postum.
Tăcute răni
Pe străzi cu felinare ne aprinse,
Se-aud ecouri dintr-un timp uitat,
Ca niște păsări între uleie prinse,
De cerul care nu le-a mai chemat.
Te port prin anotimpuri ilegale,
În care frunza zboară înapoi,
Iar timpul, cu unelte minerale,
Își sapă galerii adânci în noi.
Azi las tăcerea să mă poarte,
Ca pe-un nisip cernut sub val,
Din care marea spuma-și scoate,
Și-acoperă tot țărmul cu un voal.
Și merg desculț, mânat de zori,
Cu pașii stinși în praful de oglinzi,
Pe brațe-mi cresc grădini cu flori,
În care ca o iederă te-ntinzi.
Sub pielea nopții curg izvoare oarbe,
Purtând lumina stelelor căzute,
Iar luna, chipu-ți palid îl absoarbe,
Și îl împrăștie pe rănile-mi tăcute.
Jurnalul unui marinar
Se surpă țărmul dintre corabie și mare,
Iar orizontul parcă nu mai are zare,
Vreo câteva sirene se zbenguie în larg,
Iar valuri lovesc crâncen în pânze și catarg.
Se-ntunecă și cerul, și marea e o noapte,
Nisipul auriu miroase a piersici coapte,
Vagi cânturi de sirenă spre cer se risipesc,
Iar marea cu-al ei farmec în mine o topesc.
Și din adâncuri urcă umbre cu tente azurii,
Ca niște vechi corăbii ce astăzi sunt stafii,
Îmi scormonesc tăcerea cu șuiere de vânt,
De parcă marea-și plânge toți morții pe pământ.
La cârmă stă hazardul, bătrân și dușmănos,
Cărând printr-o maree din lume ce-i frumos,
Iar eu întorc busola spre nordul dinlăuntru,
Acolo unde singur îmi șade-ntruna gândul.
Sirenele nu cântă, ci plâng în limbi uitate,
În scoici în care timpul a strâns singurătate;
Le-ascult și simt că marea, va scrie iar și iar,
Cu litere de spumă, jurnalul unui marinar.
Artistism
Vorbesc în limba mea
pe care nimeni n-o înțelege
și n-o scrie în foile, numai eu.
Cuvintele sunt scrise ambiguu
cu sensuri variate
de cele clasice și fără leagăn.
Frazele sunt abstracte, dar ușoare,
când se cunosc cu-amănuntul,
cuvânt după cuvânt,
literă după literă.
Când scriu, oamenii respiră
ca ființe vii și pipăite
și sunt o societate cumpătată
cu norme și principii.
Nescriind, timpul se oprește:
nimic nu se mișcă, nici măcar nimicul.
Insomnii I
Nu mai aștept somnul. Îl jelesc.
Îl jelesc ca pe un frate plecat fără mormânt.
Ca pe cineva pe care-l strig în fiecare noapte
și-mi răspunde numai perna,
tot mai rece,
tot mai străină.
La început număram ore,
apoi am numărat răsărituri.
Acum nu mai număr nimic.
Doar recunosc după zgomote
cât de departe sunt de vise.
Frigiderul respiră în bucătărie.
Țevile vorbesc între ele.
Lemnul din mobilă trosnește
ca oasele unui bătrân care se ridică din pat.
Știu fiecare sunet al casei.
Le știu mai bine decât îmi știu rugăciunile.
Dimineața nu mă mai găsește obosit.
Oboseala a fost demult.
Acum sunt ceva mai adânc:
o cameră în care cineva a uitat lumina aprinsă
săptămâni întregi.
Of, Doamne!
Închide-mi pleoapele…
Pentru totdeauna.
Insomnii II
Nu mai știu dacă somnul m-a părăsit
sau eu am rămas în urma lui.
Îi găsesc dimineața urmele pe chipul celorlalți.
Au lumina aceea pe care numai cei odihniți o poartă,
ca și cum noaptea i-ar fi iertat.
Mi-am apropiat urechea de inimă,
nu ca să văd dacă mai bate.
Ci fiindcă mi-era teamă
că într-o noapte va începe să plângă.
Există o clipă, înainte de răsărit,
când întunericul nu mai are putere,
iar lumina încă nu știe să doară.
Atunci înțeleg că Dumnezeu a făcut somnul
pentru oamenii pe care nu i-a uitat.
Mi-am pus capul pe aceeași pernă de sute de ori.
Ea îmi cunoaște forma disperării.
Numai visul a rămas străin.
Nu oboseala mă omoară, ea are milă.
Liniștea mă sufocă și
îmi macină creierul.
Insomnia nu ucide.
Îți ia câte puțin din omul care ai fost,
până când, într-o dimineață te privești în oglindă
și ai chipul tău,
dar cineva necunoscut
te umbrește pe dinăuntru.
Noaptea trecută am închis ochii
și pentru o clipă am crezut că adorm.
M-am speriat.
Trupul uitase ațipirea.
Nu mai cer somn.
Ar fi prea puțin.
Cer numai o singură noapte,
în care dimineața să nu mă găsească
cu pleoapele-n palme.
Insomnii III
Aceeași noapte veche.
Aceeași noapte pe care pământul
o poartă ca pe-o haină ponosită.
Casele, cu ferestrele stinse,
par niște sicrie așezate în picioare.
Nu mai plouă demult,
dar zidurile încă picură.
E plânsul singurătății.
Se aude tencuiala îmbătrânind.
Pe masă, ceasul își roade secundele,
ca un șobolan înfometat,
pentru că nici timpul nu mai are puterea
să plece de aici.
Am deschis fereastra.
Aerul miroase a vânt stătut,
și a frunze necăzute din ram.
Prin curte, câinele lătră,
ca și cum m-ar fi văzut pe afară,
ori, poate știe că iar nu am somn.
Întunericul se mută din odaie în odaie,
până în sângele meu.
Încep să îl plimb…
Până în zori plimb întuneric.
Am vrut să aprind lumina,
dar becul atârna,
ca o lună spânzurată,
de insomnia mea.
Dimineața... a venit desculță,
cu obrajii albi.
Nu aducea lumină.
Doar făcea întunericul mai ușor de plimbat.
Insomnii IV
Noaptea își spală iarăși apusul
în aceeași baie de stele.
Ferestrele au ruginit pe dinăuntru,
iar camera miroase a timp uitat în sertare.
Patul își poartă singur povara,
ca o targă de război ticsită cu răniți.
Perna e rece.
Sub tâmplă, întunericul pulsează încet
ca o rană ce refuză să se închidă.
Pe tavan, umbrele schimbă între ele
chipul meu de ieri, chipul meu de mâine,
lăsându-mă să ghicesc
care dintre ele a murit.
Ceasul nu mai măsoară ore.
Numără încet bătăile inimii mele.
Și dimineața... vine numai lumina.
Somnul rămâne, undeva,
într-o lume care nu mai există.
Insomnii V
Există o lumină pe care ochii n-o pot purta.
Ea vine numai noaptea,
când lucrurile își leapădă numele
și rămân doar înțelesurile.
Atunci mă așez la marginea ființei mele
ca un păstor care își ascultă stelele
coborând să pască peste tăcere.
Somnul mă ocolește.
Îl văd îngenunchiat în fața unei porți,
care nu se poate deschide.
În fiecare clipă se naște un univers atât de fragil,
încât Dumnezeu îl ascunde
în spatele unei pleoape omenești.
Eu însă nu clipesc,
Și îl văd cum tremură lângă puiul de somn.
Insomnii VI
Noaptea are un alfabet
scris cu litere de întuneric.
Le citesc cu partea din mine
care n-a dormit niciodată.
Somnul vine până la ușă,
își lasă umbra rezemată de clanță și pleacă.
Probabil mă confundă cu propria lui absență.
Mă uit cum sângele
își mută încet culoarea dintr-o tăcere în alta.
Inima nu bate.
Ea traduce ce spune întunericul despre lumină.
La răsărit, devin un om fără sens.
Excesul de veghe a dat naștere aripilor,
nu pentru a mă înălța,
ci spre a mă prăbuși.
Стихи на разные темы. Вы будете окружены множеством стихов, которые попадают во многие категории. Различные стихи, написанные авторами-любителями со всего мира, различные литературные произведения, афоризмы, басни, рассказы и сказки. Самые красивые разнообразные стихотворения в римской и всемирной литературе, на разных языках.
Întrebări frecvente
- Deschide pagina de publicare: Publică poezii
- Completează titlul + textul și alege categoria „Различные стихи”.
- Publică poți fi logat sau anonim (utilizator fară inregistrare).
- Apasă pe la orice poezie pentru a o adăuga la favorite (ar fi bine mai intii sa te autentifici).
- Apoi le găsești rapid în contul tău (sau în secțiunea de favorite).
- ✅ Publici rapid, cu autor logat sau anonim: Publică
- 📚 Îți aduni creațiile în colecții ca o carte: Colecții
- 🎦 Poți adăuga audio/video la poezii: Audio & Video
- 🌌 Îți construiești profilul de autor în „Universul poeziilor”: Univers
- ✅ Da. Dacă ai o poezie publicată, poți folosi funcția „Transformă poezia în cântec”.
- 🎵 În câteva clipe, poezia ta poate deveni o melodie (voce + instrumental), pe care o poți asculta și distribui.
- 🔗 Vezi ghidul / noutatea aici: Transformă-ți poezia în cântec
Nu căuta la oameni
Gabriel Trofin
12 ноября
Mulțumesc frumos! Este într-adevăr așa cum ați spus...
Nu căuta la oameni
Silvia Mihalachi
12 ноября
,,NU CĂUTA LA OAMENI,, pentru mine, un cititor, nu este numai o superbă, superbă poezie, ea este și un bun sfătuitor a cărui sfaturi merită ,, pe t...
✨ Poeme din suflet pentru suflete
Deea
10 ноября
Mulțumesc
Sa nu mai doară...
un-pahar-de-poezie
10 ноября
Multumesc si eu ❤️🙏
Sa nu mai doară...
Alexandra-M
10 ноября
M-am regǎsit în versurile tale, mulțumesc pentru emoție
✨ Poeme din suflet pentru suflete
un-pahar-de-poezie
9 ноября
Bine scris!🤗
Chenar real
ElenaD
9 ноября
O poezie superba despre faimosii guvernanti ai tarii noastre. Bravo. Felicitari autorului poeziei. Succes in continuare.
Nuante calde
un-pahar-de-poezie
8 ноября
Multumesc, Deea!🤗
Dincolo de tăcerea ta..
Andreas Ioan Amaftioe
8 ноября
Foarte frumoasa poezie (autorul principal sunt eu) felicitari autorui.
Nuante calde
Deea
8 ноября
A D O RRRRR