Категория Стихи про животных

Toată ziua am cosit, cu spor,

Brazdă după brazdă, am dat jos,

O ciocărlie a triluit frumos, în zbor,

Un cântecel, fermecător, duios

Și ritmul meu a fost, precum cânta,

Când mai rapid și, când mai potolit,

Venea în jos în tril, și-n sus se înalța,

Pe mine  la cosit, ea m-a-nsoțit

Dator, deloc n-am vrut eu, să rămân,

Pe cântăreț, pe loc, l-am răsplătit,

Cu firimituri împrăștiate, pe pământ,

Pe care, cu iuțeală mare, le-a ciugulit

Ca doi prieteni buni, ne-am despărțit,

Ea sus spre nori, degrabă, s-a avântat,

Iar eu voios, punând în coșul împletit,

Tot ce-a rămas pe iarbă, nemâncat

Așa am petrecut, o zi la coasă,

Cu cânt frumos și, multă hărnicie,

Și m-am întors, spre seară acasă,

Cu cântu-n gând și, ochiul către...ciocàrlie!

Am acasă un cățel, talie mare,

Toată ziua vrea scos la plimbare,

Cănd să-l bag în casă mârâie tare,

Latră și mă prinde de picioare

Numele e Ghost și-i șmecher,

Nu prea răspunde la comenzi,

Uneori mai muscă si din ștecher,

Se gudură și-mi zice...să nu mă urechezi

Când suntem noi plecați la muncă,

El comandant cu grad este în casă,

Iar când ieșim și lui îi dăm poruncă

Ascultă și se retrage imediat sub masă

Îl urmărim pe cameră tot timpul,

Să constatam cum se descurcă,

Se plimbă, mâncă și-și freacă trupul,

De mobilă și pat și-apoi se culcă

De doua ori pe zi e scos afară,

Să alergăm și să ne ușurăm,

Altfel, îmi fac nevoile în scară,

Și pe vecinii noștri, îi bucurăm

Când de la joacă, noi revenim,

Cu piciorușele negre, murdare,

Direct în cada casei poposim,

Și-atunci să vezi cum apa sare

Săptămânal plecăm la rude,

Unde primim masă bogată,

Dar nu mâncăm bucate crude,

Și doar brânzică si carne-afumată

După ce burta aproape plesnește,

Încep să sar in sus pe canapele,

Și Marce-i peste tot un zâmbete,

Când vede multe zgârieturi, pe ele

Apoi vioi prin dormitor mă plimb,

Pe pat, subpat, covor și pe parchet,

Pe perna lui Marce mereu mă-ntind,

Și tot ce prind în grabă, fac pachet

Mai fac călătorii și prin balcon,

Să văd aici ce rufe pot să rup,

Și de-i cumva deschisă ușa la salon,

Mă culc întins cu botul, pe un cultuc

Dar să nu credeți că rău fac eu,

Și să nu sfâșii mă-abțin, cu greu,

Pentru că ăsta-i scopul meu,

Că sunt cățel și nu o piesă, de muzeu

Deplasarea o fac doar cu mașina,

Că doar nu plătesc eu din chenzină,

Nu am habar că s-a scumpit benzina,

Și sunt fudul, mă mișc cu limuzina

Să știți că sunt de rasă, Samoyed,

Nervos și câteodata tare furios,

Dar mai mereu sunt ca un ied,

Supus, ascultător si tare curios

De vreți căței cuminți, voi să aveți,

Și nicio pagubă în casă să nu simțiți,

Voi pofta-n cui cu toții, să v-o puneți,

Că noi așa ,,răutăsioși" mereu vom fi,

de voi,..iubiți!

Murgule zeitate vie   
Ud , flămând, îndurerat
Numai cu lanțuri pe simbrie
Stăpânii te-au înhămat.

Murgule, frate, durerea ta
E rană-nsângerată
Precum Crist cu spini încoronat
Ești ființă  urgisită.

Văd ochii tăi priviri cu ură ,    
Îmbrățișările-s  de bici
Umilă coama ta îndură
Și nu mai poți să te ridici.

De fier în gură e zăbala
Povara-i  trăsură grea
Să zici, n-ai cui chiar de-ai putea
Când simți în trup trădarea.

La șeaua ta bogații  au râvnit    
Cu semn de înfierare
E tot ce  viața ți-a hărăzit
Azi hamul  rău te doare.

Un ,, di,, în plină dimineață
Și  un tremurat  icnit
În mâini cu otrăvite gheare
Coama iar ți-a încâlcit.

Pe caldarâm la cotitură
Doi ochi și morți sunt triști
Un bici,o ultimă lovitură,
Nu, nu ai  putu să mai reziști…

Pe sus pe cer se auzea

Un zgomot alb ce chiar plutea 

Plutea în astrele cerești 

Pe albul nor împărătesc 

Zurliu și ce  vesel ce era

Uita să cânte despre ea

Venind acum din depărtare

Un fluture alb de mișcare

Uitat de nor și de paradă 

Cu norul vesel laolaltă

Câinelui meu îi dau
bucata de pâine,
el îmi dă
privirea lui blândă.
Dau pisicii
mângâierea mea,
ea îmi dă
nepăsarea față de mine.
Iau privighetoarea
și o pun pe umăr
omului.
El, om
împușcă toate
visele mele…
Câine,
privire blândă
bucată de pâine.