Категория Стихи о смерти
Netrăit
Mi-au pus pământ pe piept, dar n-a fost moarte,
Ci doar o altă formă de-a cădea.
Am putrezit de viu, departe de lume,
Și totuși, viermii n-au avut ce mân
Dar nici pământul nu mă mai primește,
Căci port în mine putregaiul lui.
Și moartea, când mă vede, se ferește,
Nu vrea să-i fiu oglindă morții lui.ca.
grandma
u were the light to my life,
you were the soul in my body,
you were everything i had.
now ur gone.
now i’m falling apart
i need u,grandma
only u
but ur not here
not anymore
i won’t see u again
i won’t hear ur laugh again
i won’t feel you again.
grandma, u were everything that a person could ask for
u were everything i could ever need
u were everything i cold ever want
but i can’t have u no more
heaven maybe needed u
but i needed u more
and still do
i keep asking ,,who do u left me with?”
i don’t want u to feel guilty
i just want u to be back
i knew that, one day u will leave me
but i wasn’t expecting that day to come
so early…
too early..
the doctors couldn’t save u,grandma
no one could.
i will always wait for u,
i will always wait for ur call,
for ur touch,
for u.
Mirul
femeia leprosului, când L-a văzut
pe Iisus,
a luat mirul și L-a uns
pe tot corpul Lui,
pentru ca să fie pregătit
de moartea iminentă.
în fiecare casă văzut-am pe moarte,
dar nu se alipește de mine,
că nu mă cunoaște.
găsit-am un mir dintr-o cămară
părăsită de oameni
și mi-am uns fruntea.
vine la mine moartea,
care era groaznică
dar acum este splendidă,
și se atinge de mine
ca pe un mire demult așteptat.
Delir mortal
Rondo despre timp de Alexandrino Alin
Când timpul trece-n mod grăbit,
Și viața pare foarte scurtă.
Eternitatea cea mult vrută,
Pare imposibil de găsit.
Când viața parcă s-a sfârșit,
Plăcerea nu este prea multă,
Când timpul trece-n mod grăbit
Și viața pare foarte scurtă.
Când mortul moartea a zărit
Știe că n-are altă rută
Și chiar dacă îi e nevrută
Altceva nu a gândit
Când timpul trece-n mod grăbit.
Apocalips
Trist, clopotele răsunau în noapte,
C-un dangăt searbăd, fără Dumnezeu,
Iar moartea alerga prin casele uitate,
Ca un blestem venit din neantul Său.
Pe caldarâm, sub luna sfâşiată,
Zăceau doi îngeri lâng-o ușă,
Iar noaptea aduna, înfometată,
Din bolta stelelor: jăratec și cenuşă.
Şi cineva cânta în depărtatele ruine,
Cu glasul spart, spurcate rugăciuni,
Iar râsul care izbucnise-n mine,
Era ecoul unei lumi ucise de nebuni.
Iar dimineaţa n-a venit cu sânge,
S-a scurs pe orizont, încet, tăcut,
Şi soarele, cu foc, întruna plânge,
Peste un veac pe care l-am pierdut.
Necrolog
Mă-ngheț singur, urlu, strig
Pe scena demenței, sigur mă-nfig.
Voi să uit ce-am petrecut
Să nu mai văd ce-i în trecut.
Un ars pe rug mă-nchipui, deget de smoală
Întind eu către cerul, acuma plin de boală.
Mă înec cu seva vieții - dezamăgire
Și o scuip pe tot ce-i alb - sclipire.
Thanatos se coboară, chipiu de morți topite
Și vocile ce țipă, pe cale chinuite.
Mă cheamă dar la ele, tomnatic să m-alătur
Să mă sfărâm în cioburi, și-apoi să mi le mătur.
Cad iarăși la pământ, când morții mă îngână
Recit și eu smerit, un vers pe căpățână.
Mă contopesc în noapte, sub plapuma pieirii
S-ajung poate în grabă, la clipa nemuririi.
Plata Vietii
Singurel eu îmi duc soarta,
Fie ea bună sau rea,
Nu mă sprijin eu de nimeni,
Doar ca să obțin ceva.
Zile negre, zile albe,
La fel are orice om,
N-ai cum să alungi amarul,
N-ai fi tu vreun mare domn.
Îl primești fără să vrei,
Nu îi spui tu ce să facă,
El poftește, nu așteaptă,
Intră-n casă de îndată.
Că la orice om din lume,
Are ziua lui când vine,
Supărarea il mănâncă,
Plânsete și iar suspine.
Crucea asta, de lemn dur,
Putrezește într-o zi,
La fel la om inima,
Se oprește făr' să știi.
Făr' să știi ora și ziua,
Fără să îți dea vreun semn,
Încetează a mai bate,
Cum e putrezirea-n lemn.
Când va ciocăni la ușă
Plata vieții ce-ai avut,
Nu mai poți cere o altă,
Inimioară cu-mprumut.
Cât trăiești în astă viață,
Râde, bea, cântă, petrece,
Inimioara ce o ai
E gata oricând să plece.
Tre' să știi să iti duci of-ul,
Pentru viața asta seacă,
Care cum îi e norocul,
Tot vine nota de plată.
Viață, de ce superi omul?
De ce inima-i frămânți?
Cucuvea, tu ești nebună?
De ce ai început să cânți?
Mai am o șansă ?
Uite că se poate. Îmi doream o moarte, pe nesimțite,
fără durere și mă rugam cerului pentru asta.
În ultima vreme când credeam că am încheiat socotelele
cu viața, fără boală, fără durere- nu o să mă credeți -mi s-a
pregătit plecarea în tăcere... dar fiica mea cu mari eforturi a
obținut o minune pe care medici cu experiență n-o credeau
posibilă, m-au adus la viața pe care nu-o mai voiam
Apoi după patru ani când psihic eram pregătită de plecare,
într-un scenariu-vis , o adunare între prieteni, către șapte
dimineața cu ușa încuiată, fata mea intră cu efort pe un geam mic,
m-a strigat, a făcut gălăgie, dar nu m-a trezit pănă când a pus
mâna pe mine. Dragii mei au voit să mă aducă la viața pe care
nu o voiam. voi mai avea și o altă șansă oare?
Ochi de sticlă
Ochii negri ce căprui odată au fost,
Spălați orbește, inconștient, de cost,
Umpluți la loc când de vise-am lăsat,
Zâmbind la pete albe ce se șterg după ce mi-a păsat.
Oglinzi reflectând confuzii, cu buzele sparte,
Vorbind în metafore, lăsând atingeri moarte,
Observând râsul inocent și inconștient,
Devenind strident, însetat, absorbit de-un dement.
Otrăvit din părți iubite doar de sine,
Potrivit în fantezii cu nume de-amintiri,
Prin picături de priviri, lovind inevitabilul cu mânie,
Orbind lent din ură, de trăiri furate de firi.
Uimite de negrul nămolului turnat,
Ignorând zâmbetele ce odată le-au furat,
Fără jenă, din egoism necontrolat,
Fluturând frustrări ca pe-un steag colorat.
Înfășurat într-un ștreang... am gâtul secat,
Și de nepăsare m-au legat, sufocat,
Așteptând în continuare să fiu implicat.
SĂRUTUL MORȚII
Cu adâncă mirare în glas și putință în fapte,
Am așteptat cu răbdare aceste mere coapte,
Dând grădinii sufletului meu ce se cuvine,
Rodul vieții mele, strâns în cuvinte puține...
În fiecare zi eu am sădit cuvintele-n lumină,
Cu truda frunții, ce nu mi-a fost străină,
Și dintre-aceste gânduri am înțeles mereu,
Că între două rânduri am existat și eu...
Și n-am știut c-atunci când m-am născut,
Trăindu-mi clipele spre marele necunoscut,
Pe lângă darul minunat de dulce-al vieții,
Pe frunte am primit, sărutul greu al morții...
Cinci sute unsprezece
Stau întinsă, supărată, ca de fiecare dată,
Ca de cinci sute unsprezece zile încoace,
Norii încep să tacă,
Și orașul nu mă lasă în pace.
Străzile își amintesc vocea ta, fața ta, mânia ta,
Chiar și bucuria ta,
Zac toată amagită,
Simțindu-ți lipsa nestingherită.
Ai plecat din viața mea brusc,
N-ai lăsat nimic ascuns,
Doar o simplă întrebare,
Ce a rămas fără răspuns.
Cinci sute unsprezece zile,
Pentru tine, o neînsemnătate,
Pentru mine, o eternitate
În care mă întreb zilnic,
Dacă este realitate.
Стихи из категории Стихи о смерти, Воспоминания и грустные мысли в стихах. Стихи и проза на румынском языке о смерти и жизни. Грустные стихи о смерти, RIP для моего отца, Грустные стихи, драматические стихи о смерти моей матери, а также красивые вдохновляющие слова о смерти и жизни.
Întrebări frecvente
- Deschide pagina de publicare: Publică poezii
- Completează titlul + textul și alege categoria „Стихи о смерти”.
- Publică poți fi logat sau anonim (utilizator fară inregistrare).
- Apasă pe la orice poezie pentru a o adăuga la favorite (ar fi bine mai intii sa te autentifici).
- Apoi le găsești rapid în contul tău (sau în secțiunea de favorite).
- ✅ Publici rapid, cu autor logat sau anonim: Publică
- 📚 Îți aduni creațiile în colecții ca o carte: Colecții
- 🎦 Poți adăuga audio/video la poezii: Audio & Video
- 🌌 Îți construiești profilul de autor în „Universul poeziilor”: Univers
- ✅ Da. Dacă ai o poezie publicată, poți folosi funcția „Transformă poezia în cântec”.
- 🎵 În câteva clipe, poezia ta poate deveni o melodie (voce + instrumental), pe care o poți asculta și distribui.
- 🔗 Vezi ghidul / noutatea aici: Transformă-ți poezia în cântec
Nu căuta la oameni
Gabriel Trofin
12 ноября
Mulțumesc frumos! Este într-adevăr așa cum ați spus...
Nu căuta la oameni
Silvia Mihalachi
12 ноября
,,NU CĂUTA LA OAMENI,, pentru mine, un cititor, nu este numai o superbă, superbă poezie, ea este și un bun sfătuitor a cărui sfaturi merită ,, pe t...
✨ Poeme din suflet pentru suflete
Deea
10 ноября
Mulțumesc
Sa nu mai doară...
un-pahar-de-poezie
10 ноября
Multumesc si eu ❤️🙏
Sa nu mai doară...
Alexandra-M
10 ноября
M-am regǎsit în versurile tale, mulțumesc pentru emoție
✨ Poeme din suflet pentru suflete
un-pahar-de-poezie
9 ноября
Bine scris!🤗
Chenar real
ElenaD
9 ноября
O poezie superba despre faimosii guvernanti ai tarii noastre. Bravo. Felicitari autorului poeziei. Succes in continuare.
Nuante calde
un-pahar-de-poezie
8 ноября
Multumesc, Deea!🤗
Dincolo de tăcerea ta..
Andreas Ioan Amaftioe
8 ноября
Foarte frumoasa poezie (autorul principal sunt eu) felicitari autorui.
Nuante calde
Deea
8 ноября
A D O RRRRR