Категория Стихи посвящены матери
NĂFRAMA MAMEI
Împăturită-n clipele de vălmășeală,
Păstrată printre amintiri
Năframa mamei am despletit-o
Pictând din mângâierile-i calde
Punte peste timp
Năframa mamei
Mi-a fost....Îmi este sfânt veșmânt.
NĂFRAMA MAMEI
Împăturită-n clipele de vălmășeală,
Păstrată printre amintiri
Năframa mamei am despletit-o
Pictând din mângâierile-i calde
Punte peste timp
Năframa mamei
Mi-a fost....Îmi este sfânt veșmânt.
Mama
Ești cerul meu senin, albastru,
Lumina zilei când e ceasul aspru,
Ești cântecul ce-mi știe dorul,
Și brațul care alină norul.
Cu mâini trudite mi-ai țesut visuri,
Din nopți tăcute, fără compromisuri,
Ai fost povață, stea și drum,
În lumea asta plină de parfum.
Pe frunte mi-ai pus sărutul blând,
Când sufletu-mi plângea arzând,
Din ochii tăi, un rai curgea,
Și-n fiecare clipă, mă învăța.
Ești muntele ce nu se clatină,
O inimă ce bate în taină,
Un înger fără aripi, dar viu,
În tot ce sunt, tu ești, nu știu.
Mama, tu ești nemărginire,
Un dor ce arde-n amintire,
Și chiar de trec prin vremuri grele,
Te port în suflet, printre stele.
Iubirea de mamă în sărăcie
Într-o colibă mică, sub cerul plumburiu,
Se naște o iubire ce crește ca un râu,
E simplă, dar adâncă, fierbinte-n orice ceas,
O mamă-și dă tot sufletul, deși nu are glas.
Când pâinea-i doar o umbră pe masa de pământ,
Iar nopțile-s mai reci decât un aspru vânt,
Ea țese mângâiere din palmele trudite
Și-ți spune povești blânde, de stele răsărite.
Cu haina-i peticită îți șterge lacrimi grele,
Și face din nimic minuni sub clar de stele.
Un singur lucru are — iubirea ei nestinsă,
Un foc ce nu se stinge, chiar dacă-i suferință.
Pe pat de paie aspre, te-nvelește-n sărutări,
Și ochii ei ți-s ceruri, ferestre spre visări.
Ea știe să transforme amarul în lumini,
Și-n zâmbetul ei cald găsești toți anii plini.
În sărăcie cruntă, o mamă-i un palat,
Cu ziduri de iubire ce nu cad niciodat’.
Și oricât te-ai zbate prin lume-n depărtare,
Tot la ea te-ntorci, căci doar acolo-i soare.
Căci mama, fără vorbe, te-nvață ce-nseamnă
Să ai un suflet nobil, chiar și-n lipsuri grele, calmă.
E cea mai mare avere pe care ai putea-o ști:
Iubirea ei curată, ce nu va împuțina zi.
Mamă te iubesc
Mamă te iubesc,
Ești visul meu de pe bolta cerească,
Mamă mă uimesc,
Ai reușit totul în această viață,
În fiecare seară,
Mă sărutai lin pe frunte,
E un sărut de basm,
Zvon auzit pe orice munte,
Tu ai creat un nou început pentru noi,
Mereu plecând mă îmbrățișai ,
Cu mii de emoții cu îmbrățișări moi,
Spuneai la revedere și plecai,
Dar mereu te gândeai,
La noi , copiii tăi,
Dar când veneai,
Veneai bucuroasă,
Mereu vreau să te văd așa,
Mama mea,sufletul meu,
Mereu ți-a fost greu,
Dar n-ai renunțat,
Dar n-ai încetat, să ne iubești.
Autor: Nicoleta Postovan
Mămica mea cea ideală
Ești o rază luminoasă,
Ce prin gânduri, se revarsă,
E scumpica mea mămică,
Pentru mine, lacrimi pică.
Nopțile-mi sărută fruntea,
Limpezâ-ndumi chiar și mintea,
Ea mă iubește,
Și mă ocrotește.
Flăcăul
Două mâini bătrâne
Ce-au legănat mereu
Cobaiul suflet negru
A unui mic flăcău.
Din firul amintirii,
Cu păr alb și bălai,
Ținea în brațe casa
Un vis si cu un trai.
Cocioaba era mică,
Dar plină de lumină,
Căci taina era sfântă –
Iubirea cea divină.
Ochii blânzi priveau
Cu frică și credință,
Era a mamei pace
Și-a mamei umilință.
Ajuns flăcău înalt,
Cu harnică voință,
Păstra în piept un dor
Și-un strop de pocăință.
Zi de zi venea,
Cu sufletul plecat,
Să pupe mâinile
Ce l-au legănat.
Dar mâinile acum
Nu-l mai întâmpinau,
Trecuse vremea, tainic,
Și-n vise-l așteptau.
Anca Acatrinei
Iau cartea-n mână...
Iau cartea-n mână și-mi aduc aminte,
Când îmi citeai fiind copil,
Și cum stăteam în poala ta cuminte,
Strângând la piept păpușa de vinil.
Și-acum îmi pare printre rânduri,
Că îți zăresc privirea blândă,
Și mă scufund ades în gânduri,
Și mă întreb ce vrea s-ascundă.
Mai dau încet o pagină la carte,
Un basm cu fete împărătești,
Și simt cum inima mocnit mă arde,
Căci parcă tu măicuță mi-l citești.
Către o stea de pe cerul întunecat
Asemene unui far înconjurat de marea întunecată,tu continui să luminezi mereu,
Asemenea soarelui din cosmos, asemenea stelelor de pe cer.
Luminând calea în timpul nopții întunecate mai multor suflete pierdute,
Oferindule șansa să lupte ,pentru propria construcție a vieții.
Asemenea luminii dimineții,a soarelui rece,fiind îndrăgită de o mare parte,de cei ce pot valorifica,
și lucruri imateriale,
Și prezența ta.
Și propria lor viață,și ale tale sfaturi,și ale tale gânduri,și ale tale fapte.
Al tău conținut să nu fie ratat,doar decât de niște ratați,îți spun eu ție,și te iubesc cu drag,
Al tău fiu iubit,al tău băiat,
Către scumpa mamă,din al ,,educației domeniu'',o etapă din rapsodia vieții,
Un neînțeles geniu al propriei vieți.
Poezie pentru mama
Mămica mea cu zâmbetul duios si bland
Ce-ascunde o voce caldă si placută
Încă de mică de mine stiută ...
A trecut timpul draga mea mamică
Tu îmbătrânești iar eu la rândul meu
Am ajuns unde mi-am propus mereu...
Să am familie, soț chiar și copii
Ce-mi aduc mii si mii de bucurii
Atunci când ii văd crescând zi de zi...
O ,mama mea îți mulțumesc eu ție
Că m-ai crescut doar bine să îmi fie
Și am ajuns azi mulțumită tie .
Mama mea
Of...Mama mea cu ochii blânzi
Un foc profund în mine-aprinzi.
Mă tem că vei îmbătrâni?
Că într-o zi nu vei mai fi.
Mergi doar pe unde vrei
Și știu că ai alte idei,
Dar vreau să-ți dăruiesc
Un simplu te iubesc...
Aștepți să mă căiesc ,
Să nu mă-npotmolesc.
Am să-ți cer ceva
Ce nu vei observa.
Știu c-am greșit mereu,
Dar uneori e greu
Și vreau să-ți cer acum
Iertare oarecum.
Doar tu știi tot despre mine ,
Mereu mă vei susține ,
Pentru asta-ți mulțumesc
Și copilul tău eu mă numesc.
Ai încercat, te-ai străduit
Pentru-n viitor mai strălucit
Și-ai salvat viețile noastre
Trecând pe mările albastre.
Sărut mâna..mamă, tată!
Din Piatra la Botoșani am pornit
Și-n satul Frumușica ne-am oprit,
Aici ne-așteaptă cumnatul Săvel
Cu pită caldă și poate-un păhărel.
Nu zăbovim la el și ne-ndreptăm
Către părinții noștri să-i vedem,
Pe care-i știm că stau pe-o bancă
După ce-au isprăvit a lor treabă.
Bucuria pe chipuri repede răsare
Când poarta scârție din balamale,
Iar tristețea dispare din ochii lor
Când în curte aud vocea copiilor.
Mâna și obrazul trist le sărutăm
Simțim căldura și-i îmbrățișăm,
Și ochii umezi ușor se limpezesc
Ne bucurăm văzându-i că zâmbesc.
E greu când anii mulți s-au adunat
Și urme-adânci pe chip au brăzdat,
Vedem cum trupul mame-i aplecat
Iar tata are la mijloc un brâu legat.
Dar și așa ograda, le este plină
Și mama noastră pare o albină,
Trebăluiesc până seara târziu
Iar tata mai gustă și-un rachiu.
În curtea lor tot timpul ai să vezi
O ordine deplină și poți să crezi
Că-n acest loc trăiesc doi tinerei
Și nu părinții noștri cu boli pe ei.
Povestea lor trăită e una minunată
Și viața le-a fost într-una luminată,
În Domnul Iisus speranță au avut
Și El cu-a Lui iubire în viață i-a ținut.
Acum cu toții rugă înălțăm la cer
La Domnul și înspre a lor înger,
Să-i țină-n viață, să fie sănătoși
Chiar dacă suntem tare păcătoși.
La ei cu drag mereu vom reveni
Să alungăm singurătatea grea,
Iar să nu-i supărăm ne vom feri
Știind că-n ei ne este...nemurirea!
Стихи о моей маме, самом любимом человеке, которому мы можем посвятить самые любимые и любимые стихи. Стихи для мамы, стихи, воспевающие любовь к прекрасному существу. Женщина, которая дает тебе жизнь и всегда поддерживает тебя - Мать. Стихи, посвященные матери, можно найти в томах поэтов всего мира, которые посвятили самые красивые и трогательные стихи, самые любимые стихи, посвященные самому дорогому существу.