Автор Maria Spiescu
Итого
60 публикацииСлучайные публикации :)
Astazi
Astazi o sa spun o poveste
Poveste nascuta in mine demult
Nu spun pentru tine, caci a mea este
Dar vorbind tare, din nou o ascult
Odata, candva, radeam mult mai des
Dar timpul ce sapa a sters bucuria
Vesnic revoltat de ce am ales
Ma gandesc uneori sa inchid ”pravalia”
Sa vand orice vis pe o suta de lei
Vise facute din iluzii importate
Astazi dau tot, daca vrei sa le iei
Acolo unde plec se numeste DEPARTE
Astazi, iti spun, ma simt impacat
Privirea sa o iau s-o inchid intr-o clipa
Strivesc cu un geamat un destin spulberat
Tu crezi ca e zbor daca ai o aripa ?
Astept un imbold ce ma face sa strig
Povestea ce spun iti pare usor trista ?
Pamantul din suflet cu lacrimi irig
Ieri, dar si ASTAZI, dar maine, exista...?
transfigurări
privind apusul prin prisma rațiunii: neprietenoase sunt păsările; ofilite-s florile; oamenii, din ce în ce mai distanțați, nu se mai recunosc.... și umbra poetului trecând agale printre stele...
cu cât ne depărtăm- spre stânga, de centrul creației divine, valorile umane-și schimbă structura, modifică genomul, inversând sensul forțelor de progres spiritual.
un copil mi-a spus că numerele negative nu-s simpatice.
este adevărat că numerele negative nu-s arătoase, totuși, ele-s necesare-n rostuirea vieții.
lupta pentru a câștiga un loc pe zid, lupta pentru un scor de credit social mare, rupe aripile, dizolvă nemulțumirile.
la toaleta publică, aparatul distribuie hârtie după merit.
neliniști- sculpturi de vânt, vârtejuri rotite de brațele de oțel ale unei caracatițe solare- oglindesc în oglinda brixel, siluete feminine temătoare.
netulburat de sunetul sirenei, vânzătorul de-nghețată, proptit în picioru-i de lemn, privește îndepărtatul zbor al pescărușilor.
aripile se ating, nelăsând loc întristărilor.
muțenia- unei foi albe de hârtie, poate trezi din adâncuri lumini nebănuite de iubire.
muțenia unei foi imaculate înspăimântă tiranul.
disproporționate amurguri aduc- prin arhetipurile așteptării, semințele osificate-ale eroilor... plantându-le, într-un vuiet de tobe, pe aleea principală devastatâ de umbre.
deja ninge... licori amăgitoare pansează vechile răni. până la prima stație,
viespea de mare-i blocată-ntre uși.
mirosim adevătul din toate părțiile...
cine se va înfrupta primul?
ochii hidrei strălucesc în noapte.....
vremea-i cam aspră, cercurile , din cubul lui metratron, se-nvârtesc aiurea...
libertatea-i de vânzare pentru câteva denunțuri.
făra să fie observată, luna-și ascunde amărăciunea printre tufele de coral roșu.
compromisuri pe genunchi, semne zodiacale aruncate-n fumul spiralat de salvie-albastră, gesturi obscene pictate pe treptele parlamentelor, toate aceste indicii-dintr-un scenariu de excape room, intensifică întunericul.
bietul om, împovărat de griji, făcându-și cruce, aprinde candela.
Dacă…
Dacă…
Nu pot să te văd,
Ochii mei par oglinzi moarte.
Se reflectă în ei, imagini,
Toate sunt distorsionate.
Dacă…
Nu pot să te-ating,
Mâinile, le simt legate.
Nu pot la piept să te strâng,
Amintiri de mult uitate.
Dacă…
Nu pot să te-aud,
Urechile, îmi par surde.
Fără glasul tău divin,
Sunetele sunt absurde.
Dacă…
Nu pot să te simt,
Pielea mea, e inutilă.
Nu mai are însemnătate,
E precum o pelerină.
Dacă…
Nu pot să-ți vorbesc,
Gura mea-i pecetluită.
Cuvintele-mi sunt pierdute,
În tăcerea infinită.
Dacă…
La tine nu pot veni,
Pașii mei, merg fără cale.
Rătăcesc prin amintiri,
Într-o lume fără soare.
Dacă…
Nu mă poți iubi,
Inima-mi, să se fărâme.
Să nu mă mai doară iară,
Ai lăsat destule urme.
Dacă…
Nu vrei să-mi vorbești,
Să-nțeleg, nu aș mai vrea.
De înțeles, pentru mine,
Era numai vocea ta.
📅 05-05-2024
Durere
Nu simt decît durere-n suflet
Acum , că pleci, e prea tîrziu
Lacrimi îmi curg pe obraz încet,
Imaginile minții nu se șterg.
Aveam in față viața toată,
Sa ne-o trăim în doi și poate,
N-ar fi rămas doar ploi și umbre
Dar n-am știut iubitule , mai multe !
De-aș putea pune pe o foaie , toate simțirile reale
Neșlefuite nestemate , în dar eu ți le-as da pe toate !
Rămîi o amintire vie , regret cernut prin sita vieții
Povestea noastră o să fie , pururea a tinereții .
De-aș mai avea încă o dată , o șansă să te întîlnesc
Ți-aș spune : viața toată ,fără tine nu vreau să o traiesc!
La geamul tău
La geamul tău,adesea eu stăteam,
Și speram,la o urmă de iubire
Pe care știam,
Că o meritam.
Te-am rugat să mă lași înăuntru,
Dar tu ai crezut,
Că nu sunt destul de bun
Așa că m-ai urât.
Lumina lunii se lasă ușor,
Pe geamul tău cel închis
Și eu odată cu ea,
Încerc să-l deschid.
Amândoi încercăm să te luminăm
Cu tot ce avem mai bun,
Dar tu preferi să ne ignori,
Dar să ne urăști n-ai cum.
OUL
Apele tulburi ce curg printre stânci
Sapă în mine fântânile-adânci.
Palide umbre, fără ecou,
Oglinzile mate din sufletul meu.
Și-apoi, marea verde s-a învolburat,
Pescăruș în zbor spre țărm a țipat.
Algele verzi, zdrențuite-n fâșii,
S-aruncă spre mine ca șerpii vii.
Și iată, mireasma de iarbă arzând
Se-nalță spre stepa întinsă, de cai tremurând.
Cerul a ars și-a căzut mai apoi,
Urlându-și durerea în stele și ploi.
Lumea aceasta, cu-o mie de sori,
Fragilă — ca un dans nupțial de cocori —
E strânsă în coaja Eternului Ou:
Bucăți sfărâmate și lipite din nou.
Литературные новости, стихи и культурные события прямо на твоём телефоне.
Подписаться на канал
p.o.e.m
Deea
3 сентября
Mulțumesc
Dor tainic
Vlad VIDA
3 сентября
poezia asta m-a atins pentru că vorbește despre sentimente prin care mulți dintre noi trecem, dar pe care puțini reușim să le punem în cuvinte atât de...
SĂRUTĂ-MĂ...
edi petecuță
3 сентября
Cea mai superba poezie pe care am vazut o in ultima vreme!Felicitări👏
Balanța sufletului
Emanuelle
2 сентября
Mulțumesc 🙏
Marea de iluzii
Emanuelle
2 сентября
Mulțumesc pentru aprecieri🙏
Ultima eclipsa
Florin Petricean
2 сентября
Îți mulțumesc!
Statui
Alex Black
1 сентября
profundă, sensibilă și superb construită. Reușești să surprinzi excelent contrastul dramatic dintre încremenirea sufletească și scânteia de umanitate...
Din durere cusută
Alex Black
1 сентября
O cronica a morții interioare desăvârșită, scrisă cu o precizie chirurgicală și o răceală absolut superbă. Bravo👍
Ultima eclipsa
Deea
1 сентября
frumos :)
Я смерти нет сказал
myiilau
29 августа
Моё сердце откликнулось.❤️
✨ Po.e.m
Deea
29 августа
Chiar asa e💟
Cerul din palmele mele
Cristina Elena
29 августа
Mulțumesc mult!
✨ Po.e.m
Florin Petricean
28 августа
Cât de scump plătim mândria și tăcerea? Versuri pline de adevăr și înțelepciune care ating. Trist, dar atât de adevărat!
Cioburi dintr-un vechi amor
Florin Petricean
28 августа
Un scris curat și sincer. Se simte o maturitate emoționantă în felul în care sunt descrise absența și speranța.👏
Am rupt lanțul pus pe gânduri
Florin Petricean
28 августа
Impecabil scrisă!👏