Iubire de fațadă..

 

Iubire de fațadă, ce greu am descifrat-o,

Ascunsă sub cuvinte cu dulce-amar la gust,

În ani întregi din viață am refuzat să cred,

Că niște vorbe dulci nu au avut vreun sens..

 

Mi-am activat răbdarea și am crezut în vorbe,

Și tot priveam spre fapte ce nu mai apăreau,

Am tot rămas captivă în gratii de așteptări,

O colivie care se tot mărea din stări,

 

Din stări de așteptare, minciuni, dezamăgiri,

Frumoasele cuvinte în spate cu venin,

Ce luminau iluzii asemeni unui far,

Era aprins doar noaptea și ziua se oprea.

 

Și viața nu te lasă să stai captiv în tine,

Ea vine să-ți arate o altfel de iubire,

Începi să înțelegi, să rupi din toate acele gratii,

Poți zborul să ți-l iei, dar ești blocat de aripi,

 

Acele aripi frânte de atâtea lovituri,

Ce par atrofiate de tot ce înseamnă gând,

Privești spre libertate, ai conștiința trează,

Și tot nu poți zbura din colivia goală.

 

Te zbați, încerci și lupți și zborul să ți-l iei,

În jur e drumul liber, elanul cum ți-l iei?

Apar acele frici, zborul ați lua,

Și te trezești blocat în ce-i în mintea ta.

 

Iubirea de fațadă pe loc s-a disipat,

Când ai văzut și altfel, pe loc te-ai activat,

Oricât ai încerca să stai în cunoscut,

Te împinge și mai tare spre noul cel văzut.

 

De nu-ți iei zborul azi și tot amâni mereu,

Începe vântul cald și îți tot dă un semn,

Și-n frica de rămâi, apare o furtună,

Și, pe nepregătite, tu zbori din nou spre tine.


Категория: Исповедальные стихи

Все стихи автора: Maria Spiescu poezii.online Iubire de fațadă..

Дата публикации: 20 июня

Комментарий: 2

Timp de citire: ~3 min.

Просмотры: 534

Авторизуйтесь и комментируйте!

Комментарий 2

Vlad VIDA

Vlad VIDA

O poezie superbă despre eliberare și puterea de a renaște. 👍

Другие стихотворения автора

Simt

Simt

 

Simt distanță ce ne-apasa

Cum se va inchide-n vorbe

Cum urmează liniștea 

Prin cuvintele puține 

 

 

Este doar o perioada 

Ca o ceata in jur apare

Tot ce a rămas și este

Vom trăi prin amintire,vise și multă simțire

Еще ...

Gânduri in noapte,

 

Nu sunt singură..sunt cu mine

O companie plăcută în liniște surdă 

Nu e singurătate,nu simt că doare

E conexiunea cu mine reală 

 

Nu-mi spun minciuni și nu-mi dau dreptate 

Doar mă ascult cum respir in noapte

Știu sigur ce simt,atât de real 

Și știu că mâine în zgomot apar

 

Mă adaptez la tot ce este în jur

Observ cum mă pierd,mă separ de ce sunt

Și știu că nu vreau,și pot fii cum sunt 

Un test mai am...și-n zgomot voi fii

Tot ce simt și sunt eu acum

Еще ...

Ascultă,

 

Ascultă vântul ce adie,

Ce îți șoptește al meu dor

Ascultă picături de ploaie,

Ce curg din cer ca un ecou.

 

Ascultă pasarea ce cântă,

Îți fredonează al meu vis,

Ascultă gândul tău în noapte,

El îți transmite tot ce simți..

 

Ascultă liniștea din noapte,

Rămâi atent la tot din jur,

Ascultă marea cum răsună,

Spunandu-ți tot ce simt acum.

 

Privește frunza care cade,

Ascultă atent căderea ei,

E lina ca o levitare,

E tu și eu între tăceri.

 

Ascultă pași de pe stradă,

Ce par greoi și zgomotoși,

Rămâi tăcut in al lor zgomot,

Și regăsește pași mei.

 

Asculta-mi fiecare vers,

Prin gândul tău el trece acum..

Ascultă calm și doar citește,

Cum vocea mea e a ta acum..

Еще ...

O zi simpla,

O zi simplă

 

M-aș trezi dimineața

și m-aș bucura de razele soarelui

care intră pe geam.

 

Aș atinge cu pielea lenjeria patului

și m-aș bucura de simțuri,

cu capul aplecat spre soare

să simt căldura pe frunte.

 

Apoi aș face o cafea

și m-aș opri o clipă

doar pentru mirosul ei.

 

Aș fuma liniștită la cafea

cu gândul că nu îmi face rău,

privind cerul

și urmărind fiecare pasăre care zboară.

 

Aș privi copacii până în vârf

să văd dacă adie vântul,

iar dacă adie

m-aș bucura de adierea lui pe piele.

 

Aș deschide un caiet

și aș scrie versuri,

apoi aș picta prima imagine

care apare sub pleoape

în timp ce soarele mă încălzește.

 

Spre seară

aș suna omul iubit

pentru o discuție profundă la un ceai.

 

Apoi aș ieși la o plimbare

într-o seară caldă,

privind stelele

și luna.

 

Aș mai scrie câteva rânduri

și aș adormi goală,

mulțumită

de fiecare senzație

de fiecare trăire.

Еще ...

Ușa

Ușa

 

Stau în fața ușii.

 

Nu e mare, nu e aurită,

dar simt greutatea ei în mâini.

 

Am stat prea mult pe cealaltă parte,

unde zgomotul altora mă împingea,

unde drumurile și vorbele

mi-au obosit pielea și sufletul.

 

Privesc clanța.

E rece.

Dar e și promisiunea unui pas.

 

Inspir adânc.

Îmi simt corpul, respirația, gândurile.

Îmi reamintesc ce înseamnă să fiu pentru mine.

 

Întind mâna.

Apăs.

Ușa scârțâie ușor.

 

Și pașii mei intră pe drumul meu:

nu mai pentru altcineva,

nu mai pentru vină,

nu mai pentru a ține pe cineva în echilibru.

 

Fiecare pas e lent, conștient,

ca un fel de dans pe podeaua vieții mele.

 

Și dincolo de ușă,

lumina nu e doar soarele —

e spațiul meu,

respirația mea,

timpul meu.

 

Pentru prima dată de mult,

simt că încep să trăiesc.

Еще ...

Ultima țigară,

 

Renunț la tine azi,

Mi-ai fost o confidentă,

Și în singurătate,

Doar tu mi-ai fost prezență.

 

Renunț,nu te resping...

Și simt recunoștință,

Pentru momente-n care,

In frici mi-ai fost esență...

 

Ești ultima țigară,

Îmi iau la revedere,

Revin la libertate,

Voința și putere.

Еще ...

Стихи из этой категории

Cred că am talent

Cred că am talent să stric tot ce-i frumos,
Să sap o prăpastie-n loc de-o cărare,
Să pun o piatră de moară pe-un suflet milos
Și să transform liniștea-n strigăt și jale.
 
Am darul ăsta ciudat, moștenit de la oră,
Să vin totdeauna când nu e voie,
Să sting cu-o-ntrebare o caldă auroră
Și să las în urmă oameni la nevoie.
 
Mă uit în oglindă și văd un artist
Care-și aplaudă singur ruinul,
Un meșter iscusit, melancolic și trist,
Ce-și bea cu nesaț singur, veninul.
 
Și ce dacă lumea mă crede pierdut?
Eu știu să construiesc din cioburi palate,
Și dacă iubesc... e un har nevăzut:
Să dărâm tot ce-am strâns cu atâtea păcate.
Еще ...

Iar

Iar visez
Iar,iar,iar!
Cu ochii deshiși
Cu ochii închiși
Cu muzica oprită
Dar mai ales cu ea pornită
Iar nu pot să scap
Și nu pot să tac
De această agonie
De a nu trăi în lumea vie.
Iar nu mă pot opri
Iar nu mă pot porni
Să ies afară
Ca odinioară
Înainte să mă acapareze
Lumea visurilor treze.

 

Și iar visez
Iar,iar,iar!
Chiar și-acum când scriu
Nu mă simt ca un viu
Mă simt ca un vis
Nu ca-n paradis
Ca-n închisoare
Fără orice scăpare.

 

Asta-i lumea-n care,
Îmi trece viața-n mare
Trece chiar pe lângă mine
Fără măcar să mă știe.

 

-maladaptive daydreaming

Еще ...

CENUȘA SERII

Cenușa serii s-a depus pe masă,

În căni a înghețat un ceai uitat.

Cuvântul tău a dărâmat o casă,

Iar aerul din jur s-a desicat.

 

Sărutul de adio are gust de zgură,

De fier ruginit, mușcat în neștire,

O lamă rece ce despică-n gură

Iluzia acelei ultime nopți cu tine.è³

 

E o arsură neagră, praf de pușcă,

Un adevăr uscat, ce nu mai trece,

O fiară nevăzută care mușcă

Din carnea amintirii noastre, rece.

 

Pământul s-a oprit. Rămâne doar praf,

Și limba-mi pare arsă de pelin.

Pe cerul minții, ca un telegraf,

Bate un singur ritm: străin, străin...

 

 

Еще ...

Leagănul din miazănoapte

Leagăne dragă, leagăne dragă,

Oprește-te, ca-nebunesc,

În beznă-i prea mult de-nțeles,

Și amețeala-mi zbiară-n față.

 

Leagăne dragă, leagăne dragă, 

Ce te legeni tu atâta?

Nimeni cărbuni nu ți-ar da,

Dar focul indecis nu pleacă.

 

E o fată-n fața mea,

Și nu știu ce să zic de ea,

Leagănul nu știe să zică,

Dacă plumbul va să pică.

 

Leagăne dragă, leagăne dragă,

Acuma chiar că-nebunesc,

Reflexia ce-o văd-n acea fată,

Nu o mai vad când o privesc.

 

Reflexia arată către mine,

Și îmi oferă un zâmbet cald,

Dar când mă uit la ea in sine,

În pribegie ei dispar.

 

Și discut cu mine însumi,

Doi proști dezbat orbiți de foc,

Un dor de concluzie-mi asum,

Epuizat năluc de joc.

 

Către cine fug eu oare?

Și de ce vânat dispare?

Discuțiile îmi zic un lucru,

Dar cântecele îmi zic altu'.

 

Reflexie dragă, de ce nu vrei,

Să te arăți ochilor mei?

În frică mea de diferențe,

Reflexia vagă, camuflaj peste.

Еще ...

Gânduri

Gândesc, gândesc și iar gândesc.

Gândurile nu mă lasă

Mă zgârie și nu mi dau pace

Ca o pisică caraghioasă

 

Vreau să plec de lângă ele,

Dar gândurile sunt surorile mele

Se țin scai de mintea mea

Ca să nu pățesc ceva

 

Gândurile negre am des

Dar ce să fac?

Ele chiar mă plac

Fără ele nu am ce face

Și le vreau pe toate

 

Adio gândurile mele dragi

Vă port în gând și vă doresc

Să gândiți la fel de mult

Și la anul care vine

Să fiți la fel de senine!

Еще ...

✨ Poeme din suflet pentru suflete

Te-ai întrebat cum te vezi prin ochii celorlalți?

Unii te vor face să te micșorezi ca să te placă

alții te vor considera un soare care le luminează pașii

Își urăsc propriul haos și vin la tine înapoi să te tragă..


---------------------------------------

Lasă-i să-ți ducă dorul nemărginit și pierdute căile,

Printre ale tale vene sper să nu mai ții totul închis nespus,

Cu câtă naivitate uităm pentru tot ceea ce trăim,

alegând să aibă dreptate mereu fără să-ți vadă rănile,

care mai au cuvinte de spus,

fără să ne dăm seama ne distanțăm de oamenii care credeam că-i iubim…


------------------------------------------

Nu știm cine suntem fără ei,

Crezând că nu ne vor părăsi

Pe retină rămânând iubirile vechi,

Speranțele înotând pe mal sperând că ne-or găsi.


-------------------------------

La final, cu toți avem propriul întuneric,

Majoritatea nu vor putea vorbi pe ritmul inimii tale

Printre care și stelele poate și dumnezeu ne știu rănile ascunse,

Făcând față unei definiții false despre tine, știind că te cunoști mai bine

precum se cunosc pe ei înșiși...




 

Еще ...

Поддержите Poezii Online

Ваша поддержка помогает Poezii Online красиво расти. Пожертвование помогает развитию, улучшениям и этому пространству, посвящённому личному творчеству — месту, где поэзия и литературный текст приносят вдохновение, спокойствие и глоток воздуха для души.

Спасибо, что помогаете поэзии жить дальше. 🤍