3  

Автор Vladimir Potlog

Созвездие автора
poezii.online Vladimir Potlog
Зарегистрирован: 21 декабря 2024 44 публикации 9 1

Итого

44 публикации
Un înger drăgălaș
47 19 июля
Nu vă supărați
188 26 июня
Ce vis
261 16 июня
Ce frumoasă e viața
1 405 7 июня
Să le mulţumim albinelor
487 25 апреля
Ai trădat iubirea
2 1 657 31 марта
Fetița noastră
675 16 марта
Sunt femeie
637 5 марта
Într -o noapte de iarnă
696 20 февраля
Mă uit în ochii tăi
772 18 февраля
Am scris
762 3 февраля
Zeiţa mea
822 22 января
Vine un an nou
1 890 24 декабря 2025
Să fim în doi...
890 18 декабря 2025
Mi-a zâmbit
1 525 27 ноября 2025
Sărutul toamnei
668 22 октября 2025
Mama mea
598 14 октября 2025
Mama e raza mea de lumină
633 13 октября 2025
Iubitul meu rămâi cu bine
1 667 7 октября 2025
Aş vrea ca Iisus să coboare de pe cruce
569 2 октября 2025
Cântă-mi iubito
789 30 сентября 2025
Mama lui Iisus
703 28 сентября 2025
Mama lui Iisus
674 28 сентября 2025
✨ Destinul ne-a unit
765 11 сентября 2025
Cântă pianul
764 9 сентября 2025
Femeia izvorul vieţii
617 26 августа 2025
Am iubit și eu odată o femeie
663 18 августа 2025
Dulcea mea copilărie
615 4 августа 2025
A fost foamete (În memoria victimelor foametei din 1946-1947)
748 24 июля 2025
Unica fiinţă
681 17 июля 2025
Două lumi
667 9 июля 2025
Cine sunt părinții
713 6 июля 2025
Lumea ca o carte
647 2 июля 2025
La început a fost iubirea
694 1 июля 2025
Bătrâneţea nu este o povară
685 26 июня 2025
Te-am pictat
709 25 июня 2025
Iartă-le, Doamne, păcatul
718 23 июня 2025
Sunt un om simplu
1 701 16 июня 2025
Mi-e dor de sat Veşnicia s-a născut la sat. (Lucian Blaga)
781 16 июня 2025
Dumnezeu ne-a dat cuvântul
667 12 июня 2025
La revedere mare
604 11 июня 2025
Carte izvor al înţelepciunii
913 15 февраля 2025
Iubite ne cheamă marea
1 1,009 28 декабря 2024
Apa
1 1,131 28 декабря 2024
Все авторы

Случайные публикации :)

Ochii tăi

Ochii tăi poartă în ei frumusețe,

Dar din ei curge tristețe.

Ascunzi asta destul de bine

Dar doar pentru prezențe străine.

 

Eu îi citesc fără pic de efort,

Gasesc in ei așa de mult confort...

Repetitiv și de zi i-am admirat,

Și să creez ei m-au inspirat.

 

Pentru al meu suflet ochii tăi sunt ca o muză

Însă să îi înțeleagă pe ai mei refuză.

Refuza să vadă felul în care îi privesc 

Și cat de mult îi doresc.

 

Doresc ca atunci când nu sunt atentă să mă urmărească,

Si când îi observ să continue să mă privească.

Doua perechi de ochi rătăcindu-se,

Întâlnindu-se și regăsindu-se.

 

Insa ochii tăi nu se îndreaptă spre a mea privire

Dar tot continuă să mă inspire,

Fiindca transmit atât de multe sentimente 

Chiar și în cele mai irelevante momente.

Еще ...

Per aspera ad astra

Într-un trecut de demult, doi îndrăgostiți,

Împreună într-o poveste de iubire s-au ivit.

Un băiat și-o fată, suflete unite-n dorinți,

Semănând în grădina lor, câte-un dor nemaipomenit.

 

Au crescut împreună, ca florile din soarele blând,

Cu razele de dragoste îmbrățișându-i tandru, în gând.

În ochii lor strălucea o stea călăuzitoare,

Dar drumul lor se pierdea, în umbra unei dorințe.

 

Înflorind iubirea, au sădit în fiecare colț,

Flori delicate, în culori de rouă și de stele,

Dar destinul fără milă a frânt iubirea

Când ea a ales să plece pe altă cărare.

 

Acum drumul lor, cândva plin de flori adânci, 

E pustiu și gol, lăsând în urmă doruri reci

Acolo unde iubirea lor înflorea senin,

 Sunt doar petale uscate, cum totul e sfârșit.




                                            31

 

Petalele căzute, semn al iubirii pierdute,

Sunt acum amintiri, cu tristețe reproduse.

În sufletul băiatului, o durere adâncă zace,

Căci iubirea lor s-a risipit, într-o clipă, în noapte.

 

Dar chiar și în tăcere, în acest întuneric greu,

Iubirea lor rămâne vie, în amintirea lor mereu.

Drumul lor pustiu, cu flori ofilite în urmă,

E simbolul tristeții, al unei iubiri ce-a pierdut o luptă.



Еще ...

Sub semnul crizei

Sub semnul crizei, țara se-ndoaie,

Restructurări, cu tăieri fără leac.

Funcții de bază, subit se curăță,

Dar banii curg, spre altare și-n sac.

 

Armata-i uitată, în timp ce războiul,

Se-apropie de graniță, amenințător.

Rezerviștii sunt lăsați, deoparte, în umbră,

De parcă-n țara asta, n-ar fi apărători.

 

Biserica-i grasă, petrecând în tihnă,

Partidele sug, fără să se mai sature.

Mii de academicieni, indemnizați regește,

În timp ce sportivii, stau deoparte, în umbră.

 

Angajăm ai noștri, pe pile și favoruri,

Nepotismul tronează, sfidând orice lege.

Competența-i uitată, meritul e-o glumă,

Doar clanul contează, restul e-o amăgire.

 

Poporul suspină, sub povara datoriilor,

În timp ce-n palate, se-mpart averi și rente.

O elită coruptă, ne vinde la bucată,

Și-apoi ne mirăm, de ce țara-i în declin.

 

Dar poate-ntr-o zi, se va trezi poporul,

Și-i va alunga, pe cei ce-l fură și mint.

Atunci poate, vom construi o țară nouă,

Unde meritul, și munca, vor fi la loc de cinste.

 

Еще ...

.

 

 .

 

 

 

 

 

 

 

 

Еще ...

Liniștea mă minte

Mințit mă simt când liniștea își face apariția.

Am picat în capcana liniștii, unde vindecare căutam, scopul mi-era să capăt tratamente în camere.

Minciuna că liniștea-i sfântă în memorie mi s-a tipărit.

În camere am pășit, ușor cu timpul m-am prăbușit.

Camerele îmi sunt închisori unde liniștea profită de mine, de limitele mele - ce nemernică!

 

Doar voci triste și țipete aud de peste tot - îmi vin amintirile forțat.

Urechile îmi țiuie, ochii îmi sunt agitați,

la marginea de pat îmi strâng la piept picioarele și mă clatin de nebun.

Singur vorbesc, liniștea mi-a acaparat mințile - exagerată este.

Prin camere las amprente de pași agitați,

unde podelele sunt uzate de la tălpile deja prea obosite.

Nervii îmi izbucnesc și în ritm iute cedez - râd isteric de unul singur.

 

Tânjesc pentru o scăpare din închisoare, dar mințit sunt - m-am acomodat și adevărul l-am ignorat.

Liniștea îmi oferă carențe de amor, de pace, de extaz - nenorocită este.

Habar n-am cum fac, dar în camere m-am lăsat blocat și ferit mi-s de lumea vie.

Lacăt mi-a pus la ușă, cheia de evadare am fost chiar eu - mi-am bătut joc, "cheia" s-a lăsat pradă.

M-o apuca aici toate zilele până când liniștea mă va transforma din om într-o ființă paranormală.

Еще ...

Femeia și Versul

Ea trece prin viaţă cu pasi de mătase 

Un vers alb ce fuge din cărți prăfuite

Purtând în priviri armonii nuantate 

Si rime lăsate în umbră, soptite.

 

El este doar stihul născut din penumbră 

Căutându-si racheta si ritmul pierdut

lar ea e cadenta curată si mândră

Ce-aprinde o lume cu un singur sărut.

 

In antiteză stau adesea pe foaie: 

El, simplu sclav de reguli stricte, 

Ea, o metaforă ce curge-n suvoaie,

Scăpată de legi si de forme prescrise.

 

lubirea îi leagă în strofe nuantate,

Când buza ei caldă atinge-o vocală

Femeia e versul trăit în realitate ,

lar el e doar umbra ei genială.

Еще ...
#Интересно  Autor: Beatrice
Этот сайт использует файлы cookie. Продолжая просматривать, вы соглашаетесь на использование файлов cookie. Политика в отношении файлов cookie.
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live