3  

Radio Poezii.online — Versurile tale sună acum non-stop, live, 24 din 24

Poezia a trăit mereu în sunet. Înainte să existe hârtia, versurile se spuneau, se cântau, se transmiteau din gură în gură, de la om la om. Astăzi, pe Poezii.online, ne întoarcem la această rădăcină.

Am lansat Radio Poezii.online — un post de radio dedicat în întregime creațiilor voastre audio.

Ce înseamnă asta pentru tine?
Dacă ai înregistrat o poezie, ai recitat un vers sau ai transformat o creație în cântec prin instrumentele puse la dispoziție de Poezii.online — înregistrarea ta nu mai stă ascunsă într-un profil. Ea intră în rotație. Rulează. Se aude.

Non-stop. 24 de ore din 24. 7 zile din 7.

Oricine intră pe site poate apăsa play și te aude pe tine — vocea ta, interpretarea ta, emoția pe care ai pus-o în fiecare silabă.

Un radio al comunității, făcut de voi
Nu avem DJ plătiți. Nu avem playlist ales de algoritmi. Avem ceva mai valoros: vocile autorilor din această comunitate.

Fiecare înregistrare adăugată pe Poezii.online intră automat în biblioteca radio-ului. Fie că ai recitat un sonet clasic, fie că ai cântat propria poezie cu chitara în mână, fie că ai lăsat doar vocea să ducă cuvintele — locul tău e în această emisie continuă.

Poți fi live. Tu, pe post
Mergem mai departe de atât. Periodic, oferim unor autori posibilitatea de a intra live pe radio — să citească, să vorbească, să interacționeze cu ascultătorii în timp real.

Dacă ești autor activ pe Poezii.online și vrei să ai propria „emisiune" — fie ea de zece minute sau de o oră — scrie-ne. Pregătim accesul, tu pregătești versurile.

Cum asculți
Simplu. Fără aplicații, fără abonamente.

Player-ul radio apare direct în bara de jos a site-ului. Dai play și continui să citești, să explorezi, să descoperi autori noi — muzica și poeziile rulează în fundal, fără să întrerupă nimic.

Sau intri direct pe live.poezii.online pentru pagina dedicată radio-ului, unde poți vedea câți ascultători sunt online și ce mod de transmisie rulează — auto sau live.

De ce am făcut asta?
Pentru că o poezie citită cu voce are o putere pe care textul scris nu o poate reproduce întotdeauna. Intonația, pauzele, tremuratul vocii când versul te copleșește — acestea nu se văd pe ecran. Se aud.

Și pentru că voi, cei care scrieți și înregistrați aici, meritați să fiți auziți.

Radio Poezii.online este al vostru. Pus pe undă de voi, pentru voi.

Creaţii aleatorii :)

Nu te duce, Maică sfântă...

 

Ceru-i ars, totu-i pustiu,

Ochiul meu lacrimi așteaptă,

Omul nu-ți mai este fiu,

Maică sfântă, Maică dreaptă,

 

Plânge în biserici strana,

Liturghia nu se ține,

Maică, oblojește-ți rana,

Și nu plânge cu suspine.

 

Pe icoane-apare ceața,

Sfântul glas s-a stins în lume,

Ține-n brațe dimineața,

Copilașii fără nume.

 

Focul cade fără veste,

Peste câmpuri fără rod,

Muge vita lângă iesle,

Duhul pleacă din norod.

 

Fumul urcă în tăcere,

Din altare părăsite,

Maica plânge în durere,

Peste inimi răstignite.

 

Glasul sfânt e frânt de teamă,

Rugăciuni se sting în zare,

Lumea-și vinde a ei mamă,

Pe-o plăcere trecătoare.

 

Sub veșminte de lumină

Maica-și ține dorul stins,

Ceru-i gol, azi nu se închină,

Parcă răul a învins...

 

Nu te duce, Maică sfântă,

Din genunchi, înălță rugi,

Chiar de lumea nu mai cântă,

Mai scâncesc vreo câțiva prunci.

 

Mai mult...

As vrea

As vrea sa raman, dar trebie sa plec..

Vreau sa fiu un om implinit si fericit..

Simt ca alaturi de tine, toate acestea se transforma-n vis..

Vreau sa iti fie bine, esti sufletul meu pereche

Daca e sa fim .. ne vom alege din toata multimea de oameni

Ne vom regasii.. doar daca e ca tu sa fii

Binele tau si sanatatea ta conteaza pentru mine

Daca e sa nu fim, te veghez mereu iubire..

Meriti totul, insa eu nu pot renunta inca la mine

ALATURI DE TINE .. AZI .. MAINE, PENTRU TOTDEAUNA

Mai mult...

Inima incercata

Atunci cand tu esti langa mine,

Sunt intr-un vis, simt ca plutesc,

Inima mea iti apartine,

De fericire, ametesc..

 

Si cand tu nu mai esti aproape,

Totul devine un cosmar,

Si lacrimi curg, curg neincetate,

Cobor din vis, intr-un calvar

 

As vrea sa dorm,sa dorm profund,

Sa incetez sa ma gandesc,

Sa iti visez chipul tau bland,

Ca fara tine, innebunesc.

Mai mult...

Vrei?

Vrei să ne-ntâlnim

Pe-un colț de stea

Și să ne lăsăm

De raza lunii mângâiați?

Zorii să ne prindă îmbrățișați...

Sau poate-ai vrea să ne-ntâlnim

Pe-un țărm de mare

Și să ne lăsăm

De valuri sărutați,

Zorii să ne prindă îmbrățișați...

Hai, spune-mi,

Vrei să ne mai amăgim și azi?

Mai mult...

Încercare – capitolul III

Cu amintirea-n suflet

 

Voi merge pe al meu drum

Așteptând în tăcerea dimineții

Un mic semn, pe caietul vieții

Scris cu litere amare

Însemnări al căror sens

Eludează și gândirea

Răspândind în lumea întreagă

O otravă îmbietoare

A tot ce-a fost,

Și o să mai fie.

A tot ce sunt

Ve fi și tu.

 

Ce nu-nțeleg, nu pot  vedea

Fără silabe și cuvinte

Doar în vise mi se așterne

Cuvântul tău ca o chemare

Alerg spre tine să pot vedea,

Simții și eu lumina ta.

 

Pe  noua cale acum voi merge

Pășind ca și întâia oară

Sub călcâiul tău tresar

Strivindu-mi trupul viciat

De secunde împrăștiat.

 

Câlcând durerea în picioare.

 

De citești aceste rânduri

Prin silabe colorate

Trec secunde a căror clipe

Trunchiate de destin

Privesc geneza și mă întreb

Ce-am pierdut ca omenire

În secunda ce-am ales-o

Și-am crezut noi cu tărie

Că din bici și nicovală

Vom ajunge  un car cu boi.

Însă acum e prea tîrziu

Ne-am rătăcit fără scăpare

A noastră cale am pierdut-o

Devenind doar o nuanță

A absenței de a trăi.

 

Un talger pe o balanță,

Dependenți de viață.

Mai mult...

Baladă iubirii

 

Din umbrele rămase pe retină,

Ți-aș construi un cer, dar n-ai să-l vrei,

Căci port în mâini o toamnă clandestină,

Ce-și pierde frunza-n ochii tăi.

 

Iar taina nopții ce veșnicia cere,

Se lasă-n noi ca plumbul în cuvânt,

Tu ești un foc ce arde în tăcere,

Eu, umbra lui, întinsă pe pământ.

 

Și vom pleca, când stelele apun,

Fugind de noi prin timpuri vinovate,

Cu rătăciri pe-un cer pierdut și brun,

Ce ne desparte-n lumi îndepărtate.

 

Din amintiri răzlețe, dezgolite,

Ți-aș naște lumea care îți lipsește,

Dar fiecare vis al meu se zbate,

Și fiecare pas, subit îmi împietrește.

 

Sub pleoape grele curge anotimpul,

Prea plin de clipe ce n-au fost să fie,

Iar noi luptăm mereu cu timpul,

Dintr-un destin ucis cu apă vie.

 

Și, totuși, parcă umbrele mai cântă,

În strălucirea unui trist apus,

E cântecul tăcerii ce cuvântă,

Un legământ ce încă nu l-am spus.

 

Rămânem două maluri de tăcere,

Pe râul care curge între noi,

Iubirea noastră, fulgeră durere,

Se stinge-n cer, dar arde-n amândoi.

Mai mult...
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live