1  

Radio Poezii.online — Versurile tale sună acum non-stop, live, 24 din 24

poezii.online Radio Poezii.online — Versurile tale sună acum non-stop, live, 24 din 24

Poezia a trăit mereu în sunet. Înainte să existe hârtia, versurile se spuneau, se cântau, se transmiteau din gură în gură, de la om la om. Astăzi, pe Poezii.online, ne întoarcem la această rădăcină.

Am lansat Radio Poezii.online — un post de radio dedicat în întregime creațiilor voastre audio.

Ce înseamnă asta pentru tine?
Dacă ai înregistrat o poezie, ai recitat un vers sau ai transformat o creație în cântec prin instrumentele puse la dispoziție de Poezii.online — înregistrarea ta nu mai stă ascunsă într-un profil. Ea intră în rotație. Rulează. Se aude.

Non-stop. 24 de ore din 24. 7 zile din 7.

Oricine intră pe site poate apăsa play și te aude pe tine — vocea ta, interpretarea ta, emoția pe care ai pus-o în fiecare silabă.

Un radio al comunității, făcut de voi
Nu avem DJ plătiți. Nu avem playlist ales de algoritmi. Avem ceva mai valoros: vocile autorilor din această comunitate.

Fiecare înregistrare adăugată pe Poezii.online intră automat în biblioteca radio-ului. Fie că ai recitat un sonet clasic, fie că ai cântat propria poezie cu chitara în mână, fie că ai lăsat doar vocea să ducă cuvintele — locul tău e în această emisie continuă.

Poți fi live. Tu, pe post
Mergem mai departe de atât. Periodic, oferim unor autori posibilitatea de a intra live pe radio — să citească, să vorbească, să interacționeze cu ascultătorii în timp real.

Dacă ești autor activ pe Poezii.online și vrei să ai propria „emisiune" — fie ea de zece minute sau de o oră — scrie-ne. Pregătim accesul, tu pregătești versurile.

Cum asculți
Simplu. Fără aplicații, fără abonamente.

Player-ul radio apare direct în bara de jos a site-ului. Dai play și continui să citești, să explorezi, să descoperi autori noi — muzica și poeziile rulează în fundal, fără să întrerupă nimic.

Sau intri direct pe live.poezii.online pentru pagina dedicată radio-ului, unde poți vedea câți ascultători sunt online și ce mod de transmisie rulează — auto sau live.

De ce am făcut asta?
Pentru că o poezie citită cu voce are o putere pe care textul scris nu o poate reproduce întotdeauna. Intonația, pauzele, tremuratul vocii când versul te copleșește — acestea nu se văd pe ecran. Se aud.

Și pentru că voi, cei care scrieți și înregistrați aici, meritați să fiți auziți.

Radio Poezii.online este al vostru. Pus pe undă de voi, pentru voi.


Postat 9 iunie
Toate noutăţile

Creaţii aleatorii :)

Tu-mi ești giuvaier

Prin focurile timpului

Loviți de destin,

Se poate ca noi doi,

Să rămânem iubiți? 

 

Ți-aș da totul

Ți-aș da și luna de pe cer

Doar să mi te văd mireasă

Căci tu-mi ești giuvaier!!

 

Aș împarții ziua în două

Să te vad a mea mereu,

Să trăim veșnic în vise

Clipe rupte din etern!!

 

Și să te am mereu aproape,

O viață întreagă, mi-aș dorii,

Și atunci vei știi iubito

Că tu-mi ești giuvaier!!

Mai mult...

PE CĂRARE

Din când în când, mi-am propus să merg pe cărarea gândului să - i privesc ferestrele și totodată căutând o anumită fereastră…

Și azi ferestrele sunt tot așa cum le-am lăsat cândva... Unele închise, altele larg deschise , unele mă privesc prin ce a fost , altele prin ce este…

Dar eu, eu caut fereastra care să mă privească și să privesc prin ea ce va fii…Să privesc viitorul…

Și urc cărarea și iar o cobor căutând - o…

Un călător și el pe cărarea gândurilor,mă întreabă ce caut. Îi spun ce caut iar el, îmi răspunde că această fereastră nu a fost niciodată pe cărarea asta. Și îmi mai spune că dacă voi continua drumul , mai am mult de mers , voi ajunge la o răscruce de drum unde este o fereastră care a vrut cândva să se deschidă și să privească viitorul, să privească ce va fi…

Îl întreb dacă el a ajuns la acea fereastră.

- Da, am ajuns, dar e greu să-ți spun ce am văzut

- Spune-mi!

- Fereastra era ferecată, pe jos erau cioburi de sticlă opacă și corbi negri se zbăteau să intre printre zăbrelele de fier ruginit...

- De ce mă trimiți să văd această fereastră, care nu este cea pe care o caut?. Pregătit să plece în drumul lui, îmi spune murmurând :

- Mai bine caută fereastra speranței, sau deschide în fiecare zi fereastra prezentului tău…
Sunt încă pe drum, nu știu dacă urc sau cobor, dar trec pe lângă fereastra trecutului , pe lângă cea a prezentului, mă oglindesc în ea , văd un contur greu deslușit și mă întreb: Mâine ce va fi, eu ce voi face? Quo vadis ... Quo vadis..?

Mai mult...

Doar noi doi

Toate cu timpul

Într-un suflet pe piele

Umbrim acel amalgam de sentimente

Sub o pătura de ampremente.

 

Timpul a plecat

Noi ne-am lăsat

Cu o dragoste pustie

Suferind de maladie.

 

Poate cu timpul 

Tu te vei întoarce , pe al meu piedestal

Într-un suflet pe piele 

Cu-n sărut aprins sub al nostru cer de stele.

Mai mult...

Februarie

Vântul rece bate peste amândoi,

Aduce cu el o mare avarie,

Amintiri reci și durerea din noi,

O poartă în zilele-i luna februarie.

 

Și poate-i durere sau poate e vină,

Sau poate-i ceva ce nu o să știm,

Aș vrea ca luna pe loc să devină,

O zi sau o oră- un lucru infim.

 

Dar chiar nu se poate, căci așa e viața,

Te face să înghiți și te face să înduri,

Aș vrea doar să mă trezesc dimineața,

Să-mi spui că e martie și să te juri,

Că doar clipa aceasta este substanța,

Și lunile anului sunt doar vremuri…

Dar nu ești aici, căci așa e viața,

Dragă februarie, tu mă cutremuri!

Mai mult...

Focul

În vatră arde focul,

Privesc afară cum bate vântul,

În minte îmi fuge gândul

Cum mi a fost mie norocul

Să mi întâlnesc băiatul,

Târziu dar așa mi a fost destinul.

Dar oare? Va veni și pruncul?

Ce mi zgândărește sufletul.

În vatră arde focul

Dar și în inimă unde i locul

Pentru că îmi iubesc soțul.

Mai mult...

Psalmi - XX - Cel care cere crucea

 

Nu-mi da slavă, Doamne,

nici scăpare ușoară, nici drum neted.

Primește-mă lângă Tine pe cruce —

nu ca pe un tâlhar,

ci ca pe un frate al durerii.

 

Nu cer să fiu coborât de pe lemn,

ci să stau lângă Tine până la capăt,

să gust oțetul cuvintelor batjocoritoare,

să simt cuiele rugii care nu se mai termină.

 

Lasă-mi fruntea să se plece lângă a Ta,

ochii să Ți-i întâlnească în agonie,

inima mea — să-Ți bată în sânge,

până când dragostea va fi tot ce rămâne.

 

Să nu fiu între cei care Te-au privit de jos,

ci între cei care au urcat,

tremurând, cu pașii goliciunii,

dar cu dorul plin de Tine.

 

Primește-mă, Doamne,

nu după vrednicie,

ci după lacrima ce-Ți cere crucea,

nu slava.

 

Și când totul se va sfârși,

adu-Ți aminte de mine

în Împărăția Ta —

nu pentru că am fost bun,

ci pentru că Te-am iubit,

pe cruce fiind.

 

Mai mult...
#Interesant  Autor: A.N.
Acest site folosește cookies. Navigând în continuare, vă exprimați acordul asupra folosirii cookies. Politica privind cookies.
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live