Autorul Zugun
Absolvent, Facultatea de Medicina Veterinara Iasi, 1989
Total
450 creaţiiCreaţii aleatorii :)
De ce
De ce ochiu-mi plange
Cand in suflet e pustiu?
De ce trupul mi se frange
Intr-un morman pamantiu?
De ce luna de pe cer
Noaptea nu-mi mai lumineaza?
De ce eternul temnicer
Inima nu mi-o elibereaza?
De ce vocea mea tremuratoare
E acum prizonier al tacerii?
De ce lumina protectoare
M-a lasat prada durerii?
Si de ce timpul imi trece,
Fara ca sa mai simt vantul?
De ce zac in noaptea rece
Fara ca sa aud cantul..
Fiintei mele, de ce oare?
Fotografia
Privesc cuprins de uimire la a mea fotografie,
Cum din a mea viaţă a reuşit să lege
O clipă trecătoare de un petic de hârtie,
Fără să lase clipa vreodată să mai plece.
Şi uitându-mă pe poză din ce în ce mai mult,
O stranie senzaţie mă-nvăluieşte lent,
Să văd cum clipa care prin viaţa mea a trecut,
O retrăiesc aievea de parcă ar fi prezent.
Prins de fotografie timpul încremenit,
Captiv cu el mă ţine ca pe un prizonier,
Ce nicio graţiere vreodată n-a primit
Şi nici să evadeze nu va putea-n vreun fel.
Căci dacă prin clepsidra cu timp ce se hrăneşte,
Clipele curg întruna şi nu se mai întorc,
Trecând prin poză timpul o clipă se opreşte,
O clipă ce în poză mereu mă ţine-n loc.
Şi astfel când din viaţă va trebui să plec
Şi-al meu trup în ţărână se va preface uşor,
În timp ce o veşnicie prin moarte am să trec,
Pe un petic de hârtie rămân nemuritor.
Am încercat
Am tot încercat să clădesc un suflet de piatră
Dar în ochii mei umiditatea era prea înaltă
Și tot adunând de ici, de colo câte un pic
Azi mi-e mult prea greu să pot să-| mai ridic.
Și chiar și-așa am continuat să te aştept
Chiar dacă înțelegeam prea bine
Că trebuie să-mi sting luminile din piept
Și să-mi continui drumul vieții fără tine.
Aș fi naivă să cred că te mai schimbi,
Nu mai găsesc motive pentru a rămâne.
Și chiar de sufletul mi-e plin de ghimpi
Încerc cu greu să mă despart de tine.
Am irosit prea mult timp pe speranțe
Ce in final s-au dovedit a fi deșarte.
Întinse mi-au rămas ambele brațe
Când fără regrete m-ai lăsat în spate.
Am învățat căin zadar te strig mai tare
C-atunci mai tare tu nu mă auzi...
Și-am decăzut cu fiecare încercare
Doar să nu-mi rămână ochii vesnic uzi.
Ți-am fost deschisă ca o carte
Dar nu ai vrut să mă citești!
Și din senin m-ai lăsat în uitare
Fără să-ncerci măcar să mă-ntelegi.
P.S
Te-aș căuta la fundul sticlelor de vin
Am nevoie de tine mai mult de cât crezi!
Mi-e dorul de tine un rosu sangvin
Atat de mult pentru mine...contezi.
Tristeți
la fiecare început de Decembrie
sunt trist
se adună toate tristețele de peste an
unele peste altele
într-un loc fragil al tristeții
undeva în preajma inimii
până îmi înăbușă sufletul
și parcă mă simt tot mai greu
cu fiecare tristețe presată între filele acestei cărți a vieții
fixată în bolduri pe aceeași bucată de polistiren expandat
ca în copilărie
când în locul tristeților
puneam cărăbuși și fluturi
și-i răstigneam acolo de vii
cu o cruzime nemaiîntâlnită
diferența e că tristețile nu se ofilesc niciodată
sunt ca niște camelii de iarnă
care înfloresc în decembrie
ce poate fi mai frumos decât o floare albă de camelie
în mijlocul unei câmpii zbuciumate de viscol
sau una roșu aprins
ca un licurici care strălucește noaptea
când crapă pietrele
cred că doar tristețile
îmbrăcate în negru
sunt mai enigmatice decât cameliile
pot fi asemănate cu măicuțele de la Văratic
care bat toaca la miezul nopții
atunci când simți că ți se rupe inima
de ce oare suntem condamnați la iubire veșnică
la această suferință nedreaptă
de a ne iubi între noi
uneori chiar împotriva inimilor noastre...
Netrecutul prag
Lumina cea dintâi e Dumnezeu
Spirala Timpului ce se întrepătrunde
Așa tot reapar, un fantomatic Eu
Un punct de Conștiință și de Unde
Încerc să-mi amintesc ce voi trăi
În Universul meu ce va să vie
Când pe-un alt cer curând voi poposi
Departe, într-o altă galaxie
O nouă viață voi primi apoi,
Trecută,ca și toate celelalte
Cu viitorul doar un gând strigoi
Prin veacuri și milenii spulberate
Ca un atom prin Univers pribeag
Prins în vârtej ca-ntr-o furtună lină
Încă visez la netrecutul prag
Ce-ntoarce Absolutul în Lumină.
Armonie
Vin negru pentru nopțile albe,
Flori roz pentru zilele negre,
Lumina stelelor pentru tenebre,
Să-mi fie mereu toate salbe.
Natura toată să-mi inspire
Un gând născut în conștiință,
Oferit de suflet ca dorință
De multe drumuri fără oprire.
Să dăruiești mereu cu prietenie,
O picătură din iubirea magică,
Cu care să înalți în viața pașnică
O fântână a bucuriei și de armonie.
Noutăți literare, poezii și ecouri culturale direct pe telefonul tău.
Urmărește canalul
-Contra timp-
edi petecuță
6 august
multumescc
Zi luminoasă de vară
Cornelia Buzatu
5 august
Mulțumesc din suflet!
AM SĂ AȘTEPT...
Silvia Mihalachi
5 august
,, AM SĂ AȘTEPT…,, o foarte frumoasă poezie ale cărei versuri sunt de neuitat, alcătuite din ,, cuvinte de neșters,,
-Contra timp-
Miriam T.
4 august
Superbă!🤩
AM TRECUT DORUL PE NUMELE TĂU
Miriam T.
4 august
O superbă declarație de dragoste!❤️❤️❤️❤️
Zi luminoasă de vară
Silvia Mihalachi
4 august
Distinsa poetă , doamna Cornelia Buzatu, într-o ,, Zi luminoasă de vară,, a luat șevaletul și din versuri frumos colorate, la ora când ,, Florile...
-Contra timp-
Estera
4 august
🤩👏 Minunat!
Epilog
myiilau
2 august
Mulțumesc din suflet, Florin Dumitriu🙏
CONDAMNATII
Alex Black
1 august
Îți mulțumesc pentru apreciere!
CONDAMNATII
ora mea de poezie
31 iulie
Există versuri care se citesc și se uită, iar altele care rămân câteva minute în minte după ce ai terminat poezia. Pentru mine, aceasta a fost din a d...
Pustiu
ora mea de poezie
31 iulie
O poezie de-a dreptul memorabilă! Versurile au sensibilitate și profunzime. Finalul este deosebit de puternic și lasă loc de reflecție. Felicitări!
Ecou de vara
Miruna Teodorescu
31 iulie
Mulțumesc ❤️😘
Răsăritul din noi
Valentin Ailenei
31 iulie
Mulțumesc.
Vis rosu
Sandra Wolf
30 iulie
Răscolitor de frumos! Fiecare cuvânt doare, dar fascinează.
O să revii când va fi frig afara?
Anastasia Brăescu
30 iulie
Frumoase versuri. Mi-au placut foarte mult!