Autorul Zugun
Total
471 creaţiiCreaţii aleatorii :)
Metamorfoză?
Cine era țăranul în trecut? și ce făcea?
Cât de mult iubea natura și o înțelegea?
Vara aștepta ploaia și o ruga să vină mai des,
Era nevoie de ea la munte, la deal și la șes.
Țăranul avea o menire sfântă, moștenită,
Să îngrijească glia strămoșească, obosită
Cine erau prășitorii ogorului roditor,
Prieteni cu vântul, cu ploaia, cu norul protector?
Zorii dimineții îi găseau în tarlale intrând,
Cu merinde în spate și sapa pe umăr, fredonând
Urmărind norii ce gânduri poartă și dacă,
Se vor îndura, să plouă și în Valea Seacă.
Țăranul tradițional nu mai este s-a metamorfozat,
Câmpul azi se lucrează, dar s-a mecanizat
Țăranul s-a calificat, are meserie
Are salariu, e constructor, primește simbrie.
Pe ogoare azi nu mai vin secerătorii,
În grădini,în livezi în vii nu mai vin culegătorii
Nu mai ascultă nimeni cântând pitpalacii,
Și fetele, prin holde nu mai culeg macii.
Se aude în câmp zgomot de motoare,
Meseria de țăran mă tem că moare
Dacă mai vrem, putem crește o floare în salon,
În mici grădini la sat, sau în oraș pe balcon!!!!
CASA PĂRINTEASCĂ
CASA PĂRINTEASCĂ
Casa părintească nu pleacă nicăieri.
Rămâne.
Cu ferestrele pline de amintiri
și cu pragul tocit
de pași care s-au întors mereu.
Acolo, timpul merge mai încet,
pereții știu numele tuturor,
iar masa mică
a ținut cândva
mai multă iubire
decât încape într-o viață.
În curte, tăcerile sunt blânde,
iar serile au miros de pâine caldă
și de griji nerostite.
Nimeni nu întreabă
cine ai devenit -
e destul că ai venit.
Casa părintească
nu e din lemn sau piatră,
ci din glasuri,
din așteptare,
dintr-un „ai mâncat?”
spus ca o rugăciune.
Și oriunde ai fi,
când ți-e dor,
te întorci acolo
fără drum,
pentru că ea
a rămas în tine.
Dumnezeu intrupat
Dumnezeu intrupat
Viata pentru noi si-a dat
Cu sangele Lui cel Sfant m-a curatit
Si prin har m-a mantuit
Mi-a promis ca o sa avem o Casa Sus
Cine-o fi?decat Isus!
Dumnezeu intrupat
Noi la moarte l-am condamnat
Ziceam ca-i vinovat
Ce urat ne-am purtat
Chiar si acum in continuare
Bibliilor noastre le dam uitare
Dumnezeu intrupat
Coroana de spinii a purtat
Ca sa fiu eu salvat
Ignoram chemarea
Iar peste casa a napustit marea
N-a fost El a noastra temelie
Ci a noastra stingatoare faclie
Dumnezeu intrupat
Noi doar L-am acuzat
Ca se da Mare Dumnezeu
Nu Mielul care,a venit sa ridice pacatul greu
Inima le este de rautate impietrita
Si de pacat mult racita
Duhul nici nu-i mai trezeste
Cand le spui: ,,Hei,Isus te iubeste!''
Om nepasator
Aminteste-ti de Al vietii Autor
Noi coloram cu creioane
El cu a mii de galaxii,trilioane
Iti cunoaste numele
Si te cheama sa-I iei urmele
Ma simt onorat
Sa slujesc unui astfel de Imparat
Cu carlige biciuit
Of Isuse,cat de mult m-ai iubit...
Dumnezeu intrupat
Pamantul l-a abandonat
Isi cumpara telefoane noi
Dar pe interior sunt tot goi...
Sub lustră
În noapte adâncă, când vântul urlă,
Sub lustra veche, spânzurată-i o copilă,
Sângele curge pe podeaua înghețată,
Focul se stinge-n soba tulburată.
În geamuri sparte, luna rece plânge,
Iar umbra fetei printre ziduri curge
Podeaua scârțâie sub pași nevăzuți,
Iar norii-nghit luceferii pierduți
Sub scânduri putrede ceva șoptește,
Un nume stins pe care-l pomenește
Și noaptea-și țese vălul peste sat,
Ascunzând tot ce moartea a lăsat…
Iar unghiile zgârie încet pământul,
De parcă mortul caută cuvântul
În urma ei rămâne doar miros,
De lemn ud, sânge și pământ scorbos.
Străini printre amintiri
La umbra rece a unui nuc plouat,
Încerc să concep tot ce s-a întâmplat.
O lacrimă-mi curge pe obraz încet,
Și mă simt deodată atât de incomplet.
Mă uit în zare și văd un lac fermecător,
Mi-a apărut în minte alt tău chip seducător.
Erai cel mai frumos lucru ce mi s-a întâmplat,
Până când sufletul mi l-ai izolat.
Eram doar doi copii ce se iubeau,
Și întregul timp, la umbra nucului, îl pierdeau.
Ne făceam promisiuni, povesteam, mărturiseam,
Fără o îmbrățișare, nu ne părăseam.
Eu am mai trecut pe acolo, cu speranța că te voi regăsi,
Acum câțiva ani, de tine nu mă puteam lipsi.
Ne făceam multe planuri de viitor,
Acum, când ne întâlnim, ne privim cu dor.
Entropie
există zile în viața mea când mă cutremur
pe o scară Richter de la unu la zece
(cel mai adesea spre opt!)
atunci se prăbușesc toate castelele de nisip construite în mine
și mă trezesc dintr-o dată singur printre ruinele minții
printre mormane de moloz și cadavre
desprinse din gânduri
cine n-a văzut zidurile Ierihonului dărâmându-se ca-ntr-un joc de puzzle
n-a văzut nimic
nu poate să-și imagineze ce este în mintea mea
pe care o simt ca un obiect fizic
înțepenită între oasele craniului
separată de trup
oglinda din perete îmi arată un om bântuit de un spirit malefic
parcă ar semăna cu bunicul plecat intempestiv la cules de stele
cineva îmi spusese că oglinzile din casa în care se află un mort
trebuie acoperite
uitasem
deja îmi văzusem propriu chip în oglinda eternității
în care apăream mort
și mă cutremur
nu știu cum mi-a venit o asemenea prostie în cap
dar acopăr oglinda
ba chiar mă bate gândul s-o sparg pe ascuns
să rup fila aceasta din Cartea Destinului
ca Polichinelle
mintea mea e plină de contradicții
nu-și asumă niciodată nimic
nu te poți baza pe reacțiile ei instinctive
pe contrareacțiile ei
conștiința morală îmi apare ca un simplu proces entropic
de dezordine și de destructurare a minții
în termenii celei de-a doua lege a termodinamiici
un efect secundar al creșterii entropiei
sfârșitul...
Noutăți literare, poezii și ecouri culturale direct pe telefonul tău.
Urmărește canalul
Nu căuta la oameni
Gabriel Trofin
12 noiembrie
Mulțumesc frumos! Este într-adevăr așa cum ați spus...
Nu căuta la oameni
Silvia Mihalachi
12 noiembrie
,,NU CĂUTA LA OAMENI,, pentru mine, un cititor, nu este numai o superbă, superbă poezie, ea este și un bun sfătuitor a cărui sfaturi merită ,, pe t...
✨ Poeme din suflet pentru suflete
Deea
10 noiembrie
Mulțumesc
Sa nu mai doară...
un-pahar-de-poezie
10 noiembrie
Multumesc si eu ❤️🙏
Sa nu mai doară...
Alexandra-M
10 noiembrie
M-am regǎsit în versurile tale, mulțumesc pentru emoție
✨ Poeme din suflet pentru suflete
un-pahar-de-poezie
9 noiembrie
Bine scris!🤗
Chenar real
ElenaD
9 noiembrie
O poezie superba despre faimosii guvernanti ai tarii noastre. Bravo. Felicitari autorului poeziei. Succes in continuare.
Nuante calde
un-pahar-de-poezie
8 noiembrie
Multumesc, Deea!🤗
Dincolo de tăcerea ta..
Andreas Ioan Amaftioe
8 noiembrie
Foarte frumoasa poezie (autorul principal sunt eu) felicitari autorui.
Nuante calde
Deea
8 noiembrie
A D O RRRRR