Autorul Zugun
Absolvent, Facultatea de Medicina Veterinara Iasi, 1989
Total
445 creaţiiCreaţii aleatorii :)
ATUNCI
Atunci, m-am prăvălit în genunchi,
şi sunet ascuţit, spre cer am lăsat,
Copacii-n jur tremurau cu uimire,
şi-şi dansau macabru, crengile-n spre mine...
Norii grei s-au răsucit împotrivă-mi,
şi frunzele moarte, grăbindu-mi sfârşitul,
m-au îngropat în lumina slabă a lunii...
Orice-am făcut şi de-am greşit,
tu mă iartă,
şi crede-mă prietene,
când îţi spun, ACUM,
iartă-mă prietene,
să nu mă plângi...
O idee
Abia aștept să te văd
și nu-ți spun ca să-ți aduc aminte,
ci doar ca să îți trec o secundă prin minte.
Când din atâtea ce trec,
trec și eu pe un gând,
nu stau decât o clipire
de frunze căzând.
Și orice frunză ce pică,
fiecare ți-ar spune înainte să plângă,
că nu-i vine să creadă de noi,
ca nu am vorbit încă.
Și ca să-ți aduc aminte,
cu fapte, nu cu cuvinte,
când te înveleai cu iasomii,
ți-am trecut iarăși prin minte,
după ce am venit de departe, departe,
căutând să învăț cum să aduc o poezie în realitate.
Nu-i vina mea,
ca dacă-i așa,
putem spune ca mintea-i a ta și a mea
și poate ca pe undeva,
noi ne traversam mințile deja.
Abia aștept să te văd și…
să-ți spun asta nu prea îmi convine,
că atunci când chiar o să te văd o să mor de rușine,
așa că îți spun și ție nu ca să știi,
Îți spun ca să îți stric puțin liniștea
Și să-ți fie și ție rușine împreună cu mine.
Și dacă după asta
există în tine vreo urmă de resentiment,
să știi că si ura-i un sentiment și o stare
deci o să iau asta cum îmi convine,
și o să se consider că ai sentimente pentru mine,
nu contează de care.
Alchimia Iubirii
Inima mea, un cerșetor rătăcit,
Caută fluturi în plasa timpului,
Răsărit de dorințe în nopțile eterice,
Însă melancolia mea vicleană îmi umple doar cupa sufletului cu lacrimi
Ce din ea toarnă un toast de suferință și revarsă-n nimicirea a fiecărui fărâme din mine
Așa fi vrut sa fie iubite, sa aibă de ce să se aline ci nu să se spargă în reflexiile unei iubirii de fațadă
Aș vrea și inima să vadă cu proprii ochii că lumea-i nu-i rea ci e doar momentul nepotrivit
Și că într-o zi va fi iubită si nu v-a mai răzbi de durere, iar atunci orice durere va merita
Căci la sfârșitul ei, va exista un sfârșit ce se va contopi într-un destin
Atunci când două inimii pe cer vor poposi împărtășindu-si iubirea
Încheiere
I. Un drum scurt am avut
Dar frumos
Un trecut iubitor am avut
Și foarte luminos
II. Nu mă așteptam
Ca aici sa se termine
Eu tot speram
Că relația o să mai ție
III. Eu acum nu te acuz
Nu e vina ta
Dar după cum sa spus
Aici sa terminat
IV. Eu încă sper in viitor
Să reluăm ce am făcut
Și cu un mic noroc
Să îndeplinim ceea ce am spus
V. Eu nu o sa te uit
Și o să te iubesc mereu
Așa cum ne-am târguit
Că viitorul va fi greu
VI. Nu am putut face mai mult
Să fie lung și minunat
Timpul care am spus
Că o să fie de durat
VII. Cu un viitor înainte
Ne-am gândit
Să-l înființăm nu doar din cuvinte
Fapta cea de dobândit
VIII. Locul unde ne-am propus
Să ne fim alături mereu
El o sa fie compus
In inima mea mereu
IX. O sa te țin minte toată viața
Tu ai avut și ai aceea iubire
Care mi-a arătat calea
De amintiri servite
X. Știu că ești convins
Că nu vei fi schimbat
Știu că va fi greu de învins
Timpul împreună format
XI. Amintiri oricum o să rămână
Într-un colț de inimă fărmat
Deja nu se mai fărâmă
Inima pentru un alt stricat
XII. Tu îmi ai încrederea
Până la sfârșit de viață
Eu promit să te iubesc
Până nu o sa mai fac față
XIII. Când o să cedez
Nu o sa mai știi de mine
Eu o sa acordez
Locul altei fete înafara de mine
XIV. Când nu o să-mi mai auzi numele
Să știi că am dispărut
Când o să vrei să-mi cauți sufletele
Deja o sa mă știi ca un sărut
XV. Un sărut dulce dar rece
Va fi în gândul tău
Atunci când îți voi trece
Prin sufletul tau
XVI. Nopți întregi o să plâng cu îngerii
Pentru a-mi alina durerea
Din cauza alegerii
In care nu îmi stă la îndemână puterea
XVII. Mult timp o să-mi fie gândul la asta
Dar nu am ce sa fac
Oricum nu pot sa las
Iubirea care ma apăsat
XVIII. Simt un gol acum
Căci nu te am aproape
Mereu când ne întâlnim pe drum
O sa te simt departe
XIX. O să știu că nu îmi mai aparții
Că nu mai am grijă de tine
Să nu mai faci prostii
Care o să rămână în ruine
XX. Poezia asta poate duce la nesfârșit
Dar nu mai pot continua plângând
Eu știu că te iubesc încins
Sau bine zis.. terminând
XXI. Terminând un mic capitol
Dar poate va continua
Clipele formate în pericol
Pentru a ne putea vedea...
Autor: Anonima S..
Ce însemn eu..?
Să cresc în tăcere
nu a fost o dorință a sufletului meu.
Am perceput-o întotdeauna
ca fiind un simplu apogeu.
Mi s-a spus că asta sunt,
atât trebuie să însemn…
Iar, de mic copil,
iubirea s-a preschimbat doar în ceva nedemn.
Atât sunt eu?
Doar o multitudine de frici constante…?
Felul în care iubesc —
nimic mai mult decât sentimente infectante…?
Cum aș putea să nu stau aici, să putrezesc,
dacă frustrarea a fost martorul
ce m-a privit cum cresc…?
Vorbim despre „Iad”,
în timp ce societatea e un infern.
De ce am preschimbat ideea de „frumos”
doar în ceva modern?
Sunt în punctul în care îmi este frică să iubesc…
Însă ar putea oare să-mi fie frică
de ceea ce mă agăț ca să trăiesc?
Urzeala
Un fuior de îndignare îmi stă în casă,
zadarnic de încerc să-l torc.
Fire albe ce m-au legat de tine,
moi, dese, și-ncurcate, mi se leagă
într-un nod familiar.
În jurul gurii îți cos amarnic,
cuvinte spuse prea devreme.
Acum brazdate-mi sunt pe față
spaimele iubirii mele.
O alta ață se-nfiripă, jalnic,
adânc, uitându-te zâmbind.
Sugrumată-mi e speranța
ca n-ai terminat cu mine,
că paioara nu e gata.
Coase-mi ce-ai crezut pe suflet-
toarnă-mi mânia toată,
pe pânza brăzdată cu ochii
tăi efemeri și cutezanți.
Varsă-mi aurul din vene,
pe care l-am simțit cândva,
cand nu știam dacă voiai
să mă arunc în gol, în fața
ta.
Ușure toarce-mi hybrisul
c-am îndrăznit, vezi Doamne,
să mă-ndrăgostesc firesc
De un Soare fără raze, tu,
Eu, lună fără cer.
Cere-mi toate vorbele diseară
înapoi, nu le mai vreau.
Propria-mi pânză mi-am rupt-o
chinuită, în fața Ta.
Nu-ți mai vreau căldura, pleacă!
lasă-mă să mă golesc,
de toată mândria ta și patos-
resimțite de-un veac.
La ce-mi sunt bune deziluzii,
cand în mintea ta cumplită,
eu doar trec, mă umilesc,
Doar ca ție să nu-ți dispară
prețioasa ta coroană.
🎤 Regăsire
Luci Sarca
2 iunie
Apeși pe 3 puncte din bara de ascultare 😊
Răsărit
Emanuelle
2 iunie
Interpretarea foarte frumoasă.. Multumesc. Este pur și simplu o piesă de sine stătătoare, inspirată de un moment universal de renaștere.
Ecouri sub umbrelă
Emanuelle
2 iunie
„Ecouri sub umbrelă” este ca o îmbrățișare caldă într-o zi ploioasă de mai. Versurile transmit atâta liniște și vindecare. Felicitări pentru această b...
Măsură de sine
Emanuelle
2 iunie
Vă mulțumesc frumos! Dincolo de orice experiențe, amărui sau nu, poezia rămâne un spațiu al regăsirii și al demnității. Mă bucur că v-a trimis cu gând...
Răsărit
Marius Ene
2 iunie
Cumva este continuarea unei alte poezii ale tale, cel puțin așa am perceput, însă de data asta plină de speranță! Bravo.
Măsură de sine
Marius Ene
2 iunie
O poezie sensibilă, probabil "venită" din experiențe dinamice ușor amare?! Doar autorul știe ☺️ însă lasă multe interpretări. Frumos.
Ecouri sub umbrelă
Marius Ene
2 iunie
👏 Frumos. Curat. Actual
DOAR, NIȘTE CUVINRE…
Florin Dumitriu
2 iunie
O poezie profundă și încărcată de emoție, în care timpul, limitarea și lupta interioară sunt exprimate prin imagini puternice. Transmite o stare de re...
ÎNVAȚĂ-MĂ SĂ TAC
Silvia Mihalachi
1 iunie
Tăcerea este o artă în credința și rugăciunea către DUMNEZEU … Așa ne spune în cuvinte frumos ales poezia ,,ÎNVAȚĂMĂ SĂ TAC / nu ca să mă ascund...
Din umbra la lumina
Florin Dumitriu
1 iunie
Imi place stilul, e foarte frumos. Felicitări!
Societatea.. amenințarea vieții mele.
Florin Dumitriu
1 iunie
Foarte frumos. Felicitări!!
Doar tu
Aurica Plesea
1 iunie
Felicitări !Cele mai frumoase versuri, cele mai sincere trairi!!!
🎤 Regăsire
A.dela
29 mai
Imi place mult melodia asta. Cum o pot descărca?
Și-aș muri, și-aș renaște
Edy.Eduard2000
27 mai
👏👏👏👏👏👏👏👏
Să-ți amintești...
Edy.Eduard2000
27 mai
Sublim🌹🌹🌹