poezii.online Zugun

Absolvent, Facultatea de Medicina Veterinara Iasi, 1989

Inregistrat pe: 8 ianuarie 2023 451 creaţii 137 9 88

Total

451 creaţii
186 8 august
270 3 iulie
472 10 iunie
1 474 5 iunie
4 403 17 mai
565 9 mai
6 1 651 30 aprilie
4 689 29 aprilie
4 1 623 25 aprilie
2 2 828 20 aprilie
2 1 610 17 aprilie
720 15 aprilie
2 2 818 3 aprilie
3 2 784 31 martie
3 4 737 28 martie
1 853 27 martie
4 2 762 25 martie
2 703 22 martie
2 954 13 martie
882 12 martie
1 960 6 martie
747 27 februarie
1 1 863 19 februarie
890 12 februarie
772 9 februarie
825 29 ianuarie
911 25 ianuarie
915 17 ianuarie
781 15 ianuarie
823 14 ianuarie
1 2 861 13 ianuarie
947 31 decembrie 2025
973 30 decembrie 2025
896 29 decembrie 2025
956 25 decembrie 2025
1 838 17 decembrie 2025
866 17 decembrie 2025
1,029 14 decembrie 2025
709 9 decembrie 2025
808 29 noiembrie 2025
615 27 noiembrie 2025
550 26 noiembrie 2025
1 535 23 noiembrie 2025
710 20 noiembrie 2025
628 20 noiembrie 2025
585 9 noiembrie 2025
685 6 noiembrie 2025
662 1 noiembrie 2025
742 29 octombrie 2025
2 1 798 26 octombrie 2025
758 24 octombrie 2025
693 17 octombrie 2025
668 11 octombrie 2025
656 10 octombrie 2025
720 9 octombrie 2025
733 8 octombrie 2025
802 7 octombrie 2025
623 4 octombrie 2025
1 604 3 octombrie 2025
748 3 octombrie 2025
672 2 octombrie 2025
734 25 septembrie 2025
632 25 septembrie 2025
711 20 septembrie 2025
734 18 septembrie 2025
764 16 septembrie 2025
1 650 13 septembrie 2025
1 664 12 septembrie 2025
667 9 septembrie 2025
786 7 septembrie 2025
662 29 august 2025
1 596 29 august 2025
629 23 august 2025
567 23 august 2025
626 16 august 2025
602 13 august 2025
1 672 7 august 2025
727 30 iulie 2025
611 28 iulie 2025
648 21 iulie 2025
629 17 iulie 2025
642 12 iulie 2025
629 12 iulie 2025

Creaţii aleatorii :)

Tânguire

Ca ramuri de arteră

Ce-ți irigă existența

Voi pătrunde în visele tale,

Iar, odată ajuns

La vederea mea

Vei plânge cu lacrimi de sare,

Tu vei da gust

Iar, eu voi mânca

Apoi îmi vei cere-alinare,

Căci în război

Pe câmpul pătat

Partea mea fizică moare.

 

Dar spiritul meu

În vis ți-a ajuns

Pentru a-ți cere umilă iertare,

Nu mai sunt

Nu voi mai fi

Știu cât de tare te doare,

Ia acest fir

De “nu mă uita”

Împletește-l în coroane funerare,

Si-admira în timp

Cum va înflori

Pe câmp, îți va stârni mirare

Se va-mprăștia

Va acoperi

Câmpia odată pătată

Cu sângele meu

Si-a celui neviu

A celui de altădată.

Mai mult...

Maximă

„Valoarea culturală este subordonată valorii de piață, iar consumul de mediocritate, impus de această piață, creează timpuri grele, lipsite de emoție, autenticitate și frumos.”

Marius Ene, Noiembrie, Sibiu 

Mai mult...

Prima dată

Când te-am văzut prima dată mi-ai părut cam timid 

A doua oară când te-am văzut mi sa părut că ești o fire rece 

Iar a treia oară cu totul altă persoană

Îmbrăcat într-un palton negru mai jos de genunchi și părul puțin ciufulit în care mereu erai cu mâna în el

Aveai o statură înaltă simțeam un bărbat o fire puternică

În care cu totul te-ai schimbat.

Ultima dată când te-am văzut aerai mai timid, iar acum văd și simt un rânjet larg și-o privire pătrunzătoare.

Mai mult...

DOR DE TINE

Mi-a rămas să-mi duc povara

Zilelor ce vin ,fără tine

Sunt vie -moartă

Te găsesc doar în album.

Și te mângăi cu privirea 

Lăcrimând păreri de rău 

Dragule te simt aproape 

Așa cum mi-ai fost mereu.

Mai mult...

Apus de soare

În a zilei încheiere, lin coboară mândrul soare,

Și lăsând în urma-i umbră, s-ofilește ca o floare.

În-amurgului lumină, 'drăgostite păsări zbor,

Ce se-nvârt, plutesc prin aer, printre 'sângerații nori.

 

De prin codri și islaze, se-ntorc turmele de capre,

Țărani simpli ies din case și vaci duc la adăpare.

Iar pe vechile ulițele, care pline se cobor,

Vin din câmpuri înverzite, pline ochi doar cu mohor.

 

Împăratul se coboară, stăpânirea lunii-i lasă,

Mii de stele presărate sunt prin văzduh și prin casă.

Iar în liniștea pădurii, doar țânțarii bâzâie,

Nici albinele nu zboară, în stup dorm și sforăie.

 

Toate apele murmură, parcă taine au să-și spună,

Florile capul și-l pleacă și-și închid a lor cunună.

Șuieră continuu codrul, doar de nori e ascultat,

Vântul bate, lin adie, ca al 'naltei luni oftat.

Mai mult...

🎤 Monolog: Ecouri de dor

Știi… cele mai adânci răni sunt cele pe care nimeni nu le vede.

Le ascund bine, în tăcere, în nopțile în care mă uit la tavan și mă întreb… de ce?

De ce unele suflete se întâlnesc doar ca să se iubească și-apoi să se piardă?

De ce ai fost furtuna din al meu cer, dar ai plecat, lăsându-mi doar o toamnă?

 

Încă îți aud pașii, încă îți simt prezența în aer, ca un ecou care refuză să moară.

Cel mai dureros adio nu e cel rostit… e cel simțit în suflet,

atunci când încă speri, dar știi că s-a sfârșit.

Și asta doare cel mai tare… că inima încă te vrea,

dar mintea știe că n-ai să mai fii aici niciodată.

 

Poate… poate într-o altă viață ne vom regăsi.

Poate atunci va fi altfel… fără regrete, fără lacrimi, doar noi doi.

Dar până atunci, îți păstrez amintirea ca pe-un ecou

ce se stinge încet… dar nu dispare niciodată.

 

Și poate timpul va șterge tot ce-a fost,

poate o să învăț să trăiesc fără tine…

Dar azi… azi încă trăiesc în umbra ta.

Și ecourile dorului…

ele nu mor niciodată.

Mai mult...
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live