Autorul Marius Ene

poezii.online Marius Ene

Mind through culture, body through motion, spirit through flight. youtube.com/@mariusene https://www.facebook.com/marius.ene.587

Inregistrat pe: 5 februarie 2023 70 creaţii 56 13

Total

70 creaţii
3 320 21 iunie
16 2 735 7 mai
2 763 14 aprilie
1 835 20 februarie
2 612 22 noiembrie 2025
607 16 noiembrie 2025
607 7 noiembrie 2025
657 5 noiembrie 2025
7 685 28 octombrie 2025
661 8 octombrie 2025
2 663 24 august 2025
622 19 august 2025
648 12 august 2025
617 12 iulie 2025
671 6 iulie 2025
1 794 27 iunie 2025
1 690 21 iunie 2025
768 6 iunie 2025
729 25 mai 2025
725 4 aprilie 2025
866 30 martie 2025
825 30 martie 2025
737 25 martie 2025
741 16 martie 2025
883 23 februarie 2025
1 943 15 ianuarie 2025
942 11 decembrie 2024
967 3 decembrie 2024
1,144 30 noiembrie 2024
1 1,383 11 noiembrie 2024
1 1,087 31 august 2024
1,112 1 iunie 2024
1 1,100 16 mai 2024
1,059 31 martie 2024
1,325 10 martie 2024
1,213 7 februarie 2024
1 1,038 6 februarie 2024
1 1,182 16 ianuarie 2024
1,193 22 decembrie 2023
1,380 22 decembrie 2023
1 1 1,348 1 octombrie 2023
1 1,290 26 august 2023
1,205 1 iulie 2023
1,398 22 iunie 2023
1,419 22 iunie 2023
1,342 29 mai 2023
1 1,607 22 martie 2023
1,354 16 martie 2023
2 1,513 19 februarie 2023
1,434 19 februarie 2023
1,395 13 februarie 2023
1,536 11 februarie 2023
1,580 5 februarie 2023
1,568 5 februarie 2023
1 1,974 5 februarie 2023
1,612 5 februarie 2023
1,460 5 februarie 2023
1,956 5 februarie 2023

Creaţii aleatorii :)

Paleo logic

vers, după vers, după vers, după floare,
după rază, după mers,
din adânc, din haos pur, din pronaos,
din cântare, din suflare...
ce oracol, ce visare!

despre cosmos, despre lut, despre amalgamul mut,
despre orizont și zile,
despre ură și iubire, despre tot și despre tine,
despre noi sau despre mine...
ce avânt, ce prăbușire!

după vers, după mers, dintr-un haos fără sens,
din deșert, dintr-o genune, stau și-adulmecă să sară,
sus în gât, la jugulară,
doar hiene, îngeri dulci,
cuminți berze, fără prunci.

catafalc de neputință, osândire la voință,
o dârzenie pierdută, se apleacă și-mi sărută,
trupul frânt de remușcări...
ce de schele fără scări!
câți Manole... câte ziduri...

tot neantul se închină, pana-mi tace și suspină,
zâmbet larg, descarcerare, agonie și visare,
sfinxul tremură, tresare,
luna-și dăruiește soare,
la-nceput cuvântul, la sfârșit doar vântul...

între ele, gândul...

Mai mult...

Nemurirea!

Vreau să fiu eu astrul care,

Îți luminează calea pe pământ

Și niciodată să nu-mi dispară

Iubirea promisă ție sub jurământ

 

Sub soare să fiu norul care,

Picură pe tine apa binecuvântată

Iar inima-ți tot timpul să-mi arate

Că este pentru mine cu dragoste-ncărcată

 

Și aș mai vrea să fiu eu infinitul,

De unde să-ți primești tu fericirea,

Să-mi fii iubita mea cea mult visată

Și lângă tine să-mi trăiesc eu..nemurirea!

 

Mai mult...

Suplicii

ard de ceva vreme pe rugul unui gând

 

nimeni nu poate să-mi stingă flăcările

 

care mă mistuie din toate părțile

 

după Kant n-ar trebui să mor înconjurat de oameni

indiferenți

indeciși

incapabili să-și asume umanitatea din ei

ca scop în sine

 

adică să arunce peste mine o găleată cu apă

 

mi-am îndesat durerea în spirit

ca să-mi înăbuș strigătul rușinos al cărnii

 

spaimele ancestrale

 

nu-mi ajunge tot cerul albastru

să mă spăl pe mâini ca Pilat din Pont

de vina răstignirii lui Hristos

 

o mare mizerie a Omului

 

în India

morții sunt arși pe malul Gangelui

înfășurați în giulgiuri

 

n-am aflat încă

ce mă sperie mai mult -

moartea

sau jubilația Spiritului...

Mai mult...

Copacul și Muntele

Copacul înalt ce vede-n zare

Muntele bătrân, stabil și mare,

Își înalță mereu ramurile-n sus

Fiind acolo, ca să nu fie exclus.

 

Pe malul apei albastru-verzuie,

Rădăcinile Copacului reconstituie

Legătura strânsă în sânul naturii

Cu Muntele, ca bază a structurii.

 

Imaginează cum de pe malul apei

Dorința-i alinată de apusul clipei,

Iar Muntele măreț ce se întinde

Pe celălalt mal, și cum se destinde.

 

Simbioza creată între cei doi coloși,

Vor să ne arate cât sunt de fabuloși.

Copacul îi spirit prin care respirăm

Muntele simbol prin care rezistăm.

Mai mult...

Pentru cea care aduce răcoarea în viața mea

Vara e-o mare de aur, o flacără-n lanuri deschisă,

Ea e umbra din arbori, o taină de nimeni cuprinsă.

Anotimpul e strigăt de greieri și arșiță grea pe pământ,

Ea e adierea de seară, un șopot de ape și vânt.

 

Vara e fructul ce crapă sub soarele crud, nemilos,

Ea e seva ascunsă, parfumul discret și mieros.

Dacă vara e zâmbet de soare pe cerul de-albastru aprins,

Ea e furtuna ce vine cu tunet și dor neînvins.

 

Una arde în miazăzi, sub văpaia ce totul consumă,

Cealaltă e roua ce stinge a zilei lungă trudă și spumă.

Vara e trupul naturii, expus, generos și solar,

Ea e sufletul lumii, un tainic și proaspăt altar.

 

Iar când soarele cade învins în brațele serii,

Vara își pierde arșița-n faldul tăcerii.

Atunci se topesc, într-un singur contur,

Ea... marea liniște, și vara... cerul pur.

Mai mult...

Promit...

Promit că am să fiu suavă și brutală
De asemenea, sentimentală,
Modestă și de-orgolii plină
O, iartă-mă pentru indisciplină!

Am să mai fiu cuminte și perversă,
Un haos și o controversă.
Știu doar că te iubesc pe tine,
Ia-mă în brațe, sunt bine!

Așa de dulce și de-amară,
Ca o doină la vioară.
Tu taci....ascultă
Și pe urmă mă sărută!

Voi fi copilă și matură,
Cu orice fel de trăsătură...
Acceptă-mă și mă îndură!

Așa voi fi în lumea noastră
Priveste-mă ca prin fereastră
Sunt eu, sunt rea și bună,
Dar ador peste măsură.

Mai mult...
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live