conversații tăcute/4
desfășurări de zile, minute și secunde
pe-ntinderi tumultoase
de ape.
din crisalida,
lepidoptera
ascultă
clocotitoarea tânguire
a prizonierilor
legați cu lanțuri
la mâini și la
picioare.
la ceasul al șaselea,
bătaia din aripi a
unui firav fluture,
va transforma
căderea
într -o victorioasă-nălțare.
Categoria: Gânduri
Toate poeziile autorului: Anișoara Iordache
Data postării: 18 mai 2023
Vizualizări: 658
Poezii din aceiaşi categorie
SINGURĂTATE
Ulcioare de lut ,semne de piatră
Mușcate de timp, mușcate de daltă
Vorbesc de trecerea noastră ,
Pe acest pământ.
Într-o poveste minunată.
Într-un cuvânt plâng
Prin noaptea înstelată
Și râd și plâng și-mi
Caut un drum...
Cine?
Cine să-mi spună astăzi mie
Dacă în viața am ales corect?
Iar celor ce mâna mi-au întins
Eu am avut cuvinte de respect?
Cine n-a fost odată mic copil
Căzând pe jos, mergând târâș?
Plângând că nimeni nu-l ajută
Motiv de-a se uita la ei chiorâș?
Cine n-a fost la grădi și la școală
Purtând ghiozdanul plin de cărți?
Iar la final să trecă prin examen
Să poată-n viitor deschide porți?
Cine nu și-a făcut rost pe pământ
Și pentru care a luptat din greu?
Să aibă pentru el și cei apropiați
O pâine albă și-n buzunar un leu?
Cine iubirea n-a încercat s-o afle
Și-n doi să treacă valurile vieții?
Să construiască și copii la masă
Și-n timpul liber o bere cu băieții?
Cine necazuri și eșecuri n-a avut
Și peste care cu greu el a trecut?
Și cât de mulțumit și fericit a fost
C-a izbândit, luptând cum a putut?
Cine nu s-a bucurat de împliniri
Și de prieteni buni, adevărați?
Care să-i stea tot timpu' aproape
Și la nevoie să sară ca niște frați?
Cine n-a fost mințit și înșelat
De cei la care el nu se-aștepta?
Și cât a îndurat pâna-putut uita
Minciuna dovedită și a o accepta?
Cine nu a greșit vreodat' în viață
Cu voie sau obligat de soartă?
Și cine ar putea s-arunce piatra
În cineva care îi spune...mă iartă?
Și cine fericirea o are pe pământ
Și dă ceea ce e de dat Cezarului?
Sigur e omul cel iubit și va primi
Răsplată după faptă..din partea Domnului?
Joc/3
programul-pentru conversia
infinitului în finit,
transformă
cercul într-un punct.
%
ieșind din paradigma cuvăntului
lui Dumnezeu ,
lăcomia are forma
unui jucător de poker.
Cum va fi mâine?
Te-ntrebi ce va fi mâine?
Nu poți schimba destine!
Puteri magice nu posezi
Să ai tot în ceea ce crezi.
Aduci prin gând și fapte
Exemplul pur de dreptate.
Încerci prin alese cuvinte
Să sprijini oameni cu minte.
Speri ca tot răul să dispară,
Făcând loc binelui să apară.
Implori cerului binecuvântare
Și acestui "colț de rai" încântare.
Ți-ai dori ca totul să se-ndrepte
Și neamul tău să urce pe trepte,
Să se-nobileze calea aleasă
Cu înțelepciune să fie înțeleasă.
Politica
În vremuri trecute, antebelice, politica românească strălucea,
Cu speranțe și idei, o țară nouă se ivise pe scenă.
Alegeri și discursuri, în palate și pe străzi,
Oameni visau la democrație, la zile mai senine și frumoase clipe.
Dar umbre se adunau, precum nori pe cerul înstelat,
Politica își croia drum, uneori cu pași ezitanți, alteori hotărâți.
Partide se nășteau, se coalizau sau se descompuneau,
Cuvinte, promisiuni, uneori în zeflemea, alteori cu har.
Ca și-ntr-un dans al ideilor, s-au desfășurat dezbateri,
Fiecare grupare își susținea cauza cu pasiune și măiestrie.
Dar, precum vântul aduce schimbări în pădurea de gânduri,
Politica românească înainte de război, nu era lipsită de răsturnări.
Puterea se lupta cu opoziția, iar tărâmul era fragil,
Un echilibru fin între voința poporului și deciziile de rang înalt.
Acum, privind în trecut, putem găsi învățăminte,
Cum să construim, cum să evoluăm, să ne amintim de speranțe.
Politica românească, precum un roman bine scris,
Își desfășura trama în umbre și lumini, în bucurii și riscuri.
Astăzi, în oglinda vremurilor moderne, privind cu grijă spre ieri,
Încă ne întrebăm și visăm la o politică care să aducă un viitor mai fericit și mai drept.
Ce e mai prețios în viata
Am o balanta.
Pe un taler e un castel somptuos,mii de diamante,bogății neînchipuite și....singurătatea.
Pe altul e iubirea,doar ea..
Acum alege.
Ai cazut pe gânduri,nu-i așa?
Dar ai înțeles ce e mai prețios în viața,
Care e baza ce aduce fericirea.
SINGURĂTATE
Ulcioare de lut ,semne de piatră
Mușcate de timp, mușcate de daltă
Vorbesc de trecerea noastră ,
Pe acest pământ.
Într-o poveste minunată.
Într-un cuvânt plâng
Prin noaptea înstelată
Și râd și plâng și-mi
Caut un drum...
Cine?
Cine să-mi spună astăzi mie
Dacă în viața am ales corect?
Iar celor ce mâna mi-au întins
Eu am avut cuvinte de respect?
Cine n-a fost odată mic copil
Căzând pe jos, mergând târâș?
Plângând că nimeni nu-l ajută
Motiv de-a se uita la ei chiorâș?
Cine n-a fost la grădi și la școală
Purtând ghiozdanul plin de cărți?
Iar la final să trecă prin examen
Să poată-n viitor deschide porți?
Cine nu și-a făcut rost pe pământ
Și pentru care a luptat din greu?
Să aibă pentru el și cei apropiați
O pâine albă și-n buzunar un leu?
Cine iubirea n-a încercat s-o afle
Și-n doi să treacă valurile vieții?
Să construiască și copii la masă
Și-n timpul liber o bere cu băieții?
Cine necazuri și eșecuri n-a avut
Și peste care cu greu el a trecut?
Și cât de mulțumit și fericit a fost
C-a izbândit, luptând cum a putut?
Cine nu s-a bucurat de împliniri
Și de prieteni buni, adevărați?
Care să-i stea tot timpu' aproape
Și la nevoie să sară ca niște frați?
Cine n-a fost mințit și înșelat
De cei la care el nu se-aștepta?
Și cât a îndurat pâna-putut uita
Minciuna dovedită și a o accepta?
Cine nu a greșit vreodat' în viață
Cu voie sau obligat de soartă?
Și cine ar putea s-arunce piatra
În cineva care îi spune...mă iartă?
Și cine fericirea o are pe pământ
Și dă ceea ce e de dat Cezarului?
Sigur e omul cel iubit și va primi
Răsplată după faptă..din partea Domnului?
Joc/3
programul-pentru conversia
infinitului în finit,
transformă
cercul într-un punct.
%
ieșind din paradigma cuvăntului
lui Dumnezeu ,
lăcomia are forma
unui jucător de poker.
Cum va fi mâine?
Te-ntrebi ce va fi mâine?
Nu poți schimba destine!
Puteri magice nu posezi
Să ai tot în ceea ce crezi.
Aduci prin gând și fapte
Exemplul pur de dreptate.
Încerci prin alese cuvinte
Să sprijini oameni cu minte.
Speri ca tot răul să dispară,
Făcând loc binelui să apară.
Implori cerului binecuvântare
Și acestui "colț de rai" încântare.
Ți-ai dori ca totul să se-ndrepte
Și neamul tău să urce pe trepte,
Să se-nobileze calea aleasă
Cu înțelepciune să fie înțeleasă.
Politica
În vremuri trecute, antebelice, politica românească strălucea,
Cu speranțe și idei, o țară nouă se ivise pe scenă.
Alegeri și discursuri, în palate și pe străzi,
Oameni visau la democrație, la zile mai senine și frumoase clipe.
Dar umbre se adunau, precum nori pe cerul înstelat,
Politica își croia drum, uneori cu pași ezitanți, alteori hotărâți.
Partide se nășteau, se coalizau sau se descompuneau,
Cuvinte, promisiuni, uneori în zeflemea, alteori cu har.
Ca și-ntr-un dans al ideilor, s-au desfășurat dezbateri,
Fiecare grupare își susținea cauza cu pasiune și măiestrie.
Dar, precum vântul aduce schimbări în pădurea de gânduri,
Politica românească înainte de război, nu era lipsită de răsturnări.
Puterea se lupta cu opoziția, iar tărâmul era fragil,
Un echilibru fin între voința poporului și deciziile de rang înalt.
Acum, privind în trecut, putem găsi învățăminte,
Cum să construim, cum să evoluăm, să ne amintim de speranțe.
Politica românească, precum un roman bine scris,
Își desfășura trama în umbre și lumini, în bucurii și riscuri.
Astăzi, în oglinda vremurilor moderne, privind cu grijă spre ieri,
Încă ne întrebăm și visăm la o politică care să aducă un viitor mai fericit și mai drept.
Ce e mai prețios în viata
Am o balanta.
Pe un taler e un castel somptuos,mii de diamante,bogății neînchipuite și....singurătatea.
Pe altul e iubirea,doar ea..
Acum alege.
Ai cazut pe gânduri,nu-i așa?
Dar ai înțeles ce e mai prețios în viața,
Care e baza ce aduce fericirea.
Alte poezii ale autorului
stihuri diamantine //5
ștejar
gârbovit însângerat
lăcrimând rememorând cugetând
la jocul de copii-
luptând răscumpărând dăruind
jertfelnic luminos
altar
o adiere de simfonii albastre/2
în ochiul de apă.
o rândunică
se căznește să ciugulească
un grăunde de soare.
iar o libelulă, zăpăcită
de-atâta splendoare,
a rătăcit
drumul spre casă.
o adiere de simfonii albastre/7
ce ne facem noi in primăvara asta?
prea multă culoare...
prea multă mireasmă-mbietoare....
despre cântări angelice, nu mai vorbesc.....
ia, să deschidem degrabă
fereastra
și să-i spunem
dragului nostru prieten,
o poezie!
stihuri diamantine //8
Iona
îndârjit vestitor
suspinând rugându-se înțelegând
puterea chemării la îndreptare-
izbăvită curățată scăpată
de-ntunericul iadului
cetatea
stihuri diamantine //3
ploaie
răcoroasă primenitoare
hrănind întărind însuflețind
rădăcinile vieții de pretutindeni-
mângâind desfătând bucurând
melancolicul singuraticul
suflet
conversații tăcute/2
flăcări stranii
adâncesc
tainele orizontului;
destine -desfășurate
pe treptele de-ncercări ispititoare,
desfoliază amurgul
în solzi de-ametist
iluzioniștii,
asemenea argonauților,
îmbracă
osemintele aducerilor-aminte
în lână
de aur .
stihuri diamantine //5
ștejar
gârbovit însângerat
lăcrimând rememorând cugetând
la jocul de copii-
luptând răscumpărând dăruind
jertfelnic luminos
altar
o adiere de simfonii albastre/2
în ochiul de apă.
o rândunică
se căznește să ciugulească
un grăunde de soare.
iar o libelulă, zăpăcită
de-atâta splendoare,
a rătăcit
drumul spre casă.
o adiere de simfonii albastre/7
ce ne facem noi in primăvara asta?
prea multă culoare...
prea multă mireasmă-mbietoare....
despre cântări angelice, nu mai vorbesc.....
ia, să deschidem degrabă
fereastra
și să-i spunem
dragului nostru prieten,
o poezie!
stihuri diamantine //8
Iona
îndârjit vestitor
suspinând rugându-se înțelegând
puterea chemării la îndreptare-
izbăvită curățată scăpată
de-ntunericul iadului
cetatea
stihuri diamantine //3
ploaie
răcoroasă primenitoare
hrănind întărind însuflețind
rădăcinile vieții de pretutindeni-
mângâind desfătând bucurând
melancolicul singuraticul
suflet
conversații tăcute/2
flăcări stranii
adâncesc
tainele orizontului;
destine -desfășurate
pe treptele de-ncercări ispititoare,
desfoliază amurgul
în solzi de-ametist
iluzioniștii,
asemenea argonauților,
îmbracă
osemintele aducerilor-aminte
în lână
de aur .