Chipul sufletului
Ei trec pe langa mine indiferenți,
O oarecare,zic,
Dar imaginea mea fada
Ascunde-n adânc ceva strălucitor:
Sufletul meu.
Curcubeu de trăiri,simfonie de sentimente,stea nevăzută...
Când cortina-o sa cadă
Va rămâne doar imaginea lui,
Albastra ca un cer senin,sau poate,pentru unii,întunecată,
Căci ce e omul?
Și înger,și demon,de-odata..
Și totuși,cu aripa alb-a iubirii
Mi-am ridicat sufletul dintre ruine,
Nu știu de raiul exista,
Știu doar că iubirea a făcut din mine
Un spirit frumos,ce poate s-o stinge de tot,
Trist destin,
Sau poate-o zbura spre înalt
Legat cu lanțuri
De inima celor iubiți,neîncetat..
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Balada frunzei de cireș
Poem: Gând de primăvară (a 4-a poezie din seria ,,În căutarea dragostei")
Pasiunea pentru lectura s-a transformat intr-o afacere.
Poem: Prăbușit în viață...
Poem: Să mori ca un câine
CONCURS: Reciți o poezie scrisă de Eminescu și ești premiat
Poem: În golul inimi
Poem: Reverie
Academicianul Valeriu Pasat a lansat o nouă carte: „Biserica ortodoxă și puterea sovietică în RSS Moldovenească (1940-1991)”