Cine sunt
Cine sunt?
Iubirii răspund c-un ocean de iubire,
Privirilor ce ascund negre gânduri,c-o inimă de otel.
Suflet cameleonic,colorat de inimile oamenilor.
Mă agat de ființele frumoase pentru a putea străluci.
Precum zorii de zi ce-mi luminează privirea sunt oamenii ce dăruiesc iubirea,.
Înțelegi,am lumini și umbre..
Întotdeauna fac primul pas,deschizând poarte inimii mele.
Dar porțile se închid de tot pentru cei ce le stropesc cu noroi,pentru suflete sumbre.
Sunt și înger,sunt și demon..
Demon cu aripi albe ce judeca raul.
Cine sunt?
O ființă pictata in alb și negru de sufletul oamenilor..
Categoria: Gânduri
Toate poeziile autorului: Monica BP
Data postării: 7 septembrie 2022
Vizualizări: 899
Poezii din aceiaşi categorie
Otrava
Floarea de miere mă cheamă,
Dar otrava iute si uscată
Într-un ghimpe mascată
Mă taie ca pe o lamă.
O șoaptă-mi gâdila urechea
Și-mi spunea să nu ma tem,
Căci doar in acest poem
Otrava mi-a găsit perechea.
Non troppo
dacă mă-ntrebi de ce stau cu viața numai într-o jumătate de cameră
n-aș ști ce să-ți răspund foarte repede
probabil că o fac instinctiv
ca floarea soarelui
o fi și din cauza ferestrelor înalte
care îmbrățșează aproape erotic lumina
o fi și din cauza umbrei
a mușchilor de pe stâncile sufletului
a gheizerelor dispărute
.
e greu de spus
.
uneori aud sângele lovindu-se de malurile înghețate ale țărmului nordic
scrășnetul asurzitor al corăbiilor în canalele colmatate de gunoaile vieții
și oftatul tăcut al marinarilor aruncați peste bord
care-și dau sufletele întunericului
.
de nicăieri apar corbii
coioții
urșii polari
atrași de duhoarea liniștii
.
în jumătatea cealaltă de cameră putrezesc oasele pescărușilor morți
prin care fluieră vântul
.
destul de trist
.
nu-i deloc ușor să trăiești cu toată viața care ți-a mai rămas
într-o jumătate de cameră și o mie de fluturi
dacă mă-ntrebi
.
dar nu-i imposibil
.
astă noapte au urlat la ferestrele mele deschise spre ceruri
toți lupii din lume
și n-am putut să-mi opresc lacrimile
din calea inimii…
Eu, cu mine
tot ce n-am simtit, de ce as simtii acum?
cand totul cade, cade
si noi cadem, intr-o mare de noroi
poate daca..
de ce oare?
de cand? pana unde?
tu vezi cat iti este greu in suflet.
alergi, alergi, dar pana cand?
unde sa merg, cand totul e desert?
Eu, cu mine
Tu, cu tine
unde sa fug? totul e-n ceata
de ce sa alerg, cand totu-n jur e gheata.
dar eu visez, poate am sa scap
o sa ma ascund intr-un taram ascuns,
uitat de lume, inapoiat.
dar am sa plec?
el, tu, eu, ea
Cine sunt eu? el, tu, eu, ea.
Trecător prin lume
Spune-mi tu străine cu ce îs sunt pași
Mai apăsați și mai importanți ca altora
De ce ești tu special pasagerul?
Nu știi oare ca totul e trecător...
De te uiți în jur vei vedea că ești
Un praf în aceasta dezordine colosală
Tot ce ai aparține pământului
Iar el în sine este al cosmosului.
Nu vezi tu oare ,chiar dacă te doare
Că ești un suvenir în grija vântului
Ce va veni și te va șterge
Și te va dărui pământului.
O evadare
1. Vreau să cred că pot să visez ,
Că pot să sper să incerc să nu mai delirez.
M-am scufundat pe zi ce trece mai rau in acest abis,
Prins într-o cușcă de lemn parcă din alt vis.
Cu toate astea lupt cu zilele ce au să vină,
Si incerc să caut o cale spre lumină.
Nu stiu daca o să reușesc vreodată,
Dar tot ce știu este că lupt mai mult ca niciodată.
Asta nu este viața...este doar o reluare,
O scenă dintr-un iad din care nu mai am scăpare.
Până si credința cu care te naști si mori se duce
Si incet-incet te simți corupt si răstignit pe o cruce.
Incerc să văd frumosul printr-o furtună îndepărtată,
Si parcă tot ce văd sunt visele de altădată.
Era frumos, eram copil... mă bucuram de tot.
Parcă culorile din ochii tăi imi răspundeau că pot.
5. Sunt de neînvins, de neînțeles si parcă totul este împotriva mea,
Sunt același eu de altădată,
Dar mult mai stors de suflet si vina mă îneacă.
Regretele si fericirea falsă sunt cei mai buni prieteni ai mei,
Si tot ce înțeleg este că sunt doar eu cu ei.
Minciuna era si ea cândva prietena mea,
Dar in zadar, acum mă lupt cu ea.
E sumbru uneori când te privești din spate,
Iar tot ce vezi sunt farse ale vieții nu de mult uitate.
Colind prin mintea mea blocată,
Si sper să ies mai bine decât ultima dată.
Sunt mii de amintiri ce-mi rulează-n minte,
Si parcă mii de lacrimi șterse din cuvinte
Sunt mai puternic, mi-am spus mereu.
Dar niciodată nu am cunoscut răul din-ăuntru meu.
Nu mă mai recunosc! Nu mă mai simt ca om.
Ca entitate sunt doar un călător.
Mă urăsc pe mine si urăsc că nu pot să mor,
Nu stiu ce vreau și țin sa cred că-s doar in alt decor.
10. Vreau să cred că pot evada, că pot spera, că pot simți măcar ceva...
Că tot ce-i scris și ascuns, e inima mea,
E invincibila ca un cristal atins de nea.
Încerc să mă găsesc in orice suflet trist,
Să ma ascund de adevăratul meu spirit de neînvins.
Încerc din răsputeri să ma ridic sa zbor.
In cerul infinit și printre stele,
Să uit de mine și de toate cele.
Plâng nopțile și ziua râd c-o mască aurie,
Iar lumea vede doar ce vreau eu, ca într-o fantezie.
Rupt de realitate mă regăsesc în tine
Incerc să mă deschid, dar doar aici pe o hârtie.
Nu am mai plâns de mult de bucurie,
Si n-am mai fost de mult pălit de melancolie.
Fluturii mei sunt morți de mult, sunt un muzeu.
Lovit de traume si gândurile rele din neajunsurile lor, nu ale mele.
Aș vrea să cer ajutor cuiva.
Să spun că nu este vina mea!
Să nu fii fost născut dacă era alegerea mea.
Sa fiu pus la perete și să mă atace cu miile ei de regrete.
15. E vina mea că poate sunt prea bun pentru această lume .
Si vina voastră pentru că nu știți să iubiți decât un nume.
Mie greu să scriu, să văd pagini pe perete,
O fi și asta o artă, scufundată in regrete.
Sunt doar eu si gândurile mele line acum,
Si parcă-i pace,
O liniște asurzitoare pe care o simt de zici ca-s ace.
Străpuns de ne-încredere, mă mișc haihui în zare…
Si tot ce văd este amărăciunea dumnitale.
Nu vreau nimic și totuși vreau totul,
Vreau să fiu liber să simt și eu norocul.
Să cred în viata asta și să-mi găsesc scopul,
Nu doar să fiu o umbră anostă care-și așteaptă sorocul.
Vreau să te ating, să simt viata prin tine,
Să simt strigatele și fricile cum se opresc în mine.
Să mă eliberez de toată tensiunea acumulată,
Să mă simt și eu viu măcar odată.
Să văd că-s vulnerabil si frica înseamnă iubire…
Să cer mai mult și înschimb să te primesc pe tine.
Vreau să visez, să sper, să umblu desculț prin zare,
Să te privesc in ochi sa vad cum totul dispare.
20. Să respir greu și să cad pradă sufletului tău.
Să fiu mai bine, să văd lumina din ceruri cum vine.
Să vorbesc cu Dumnezeu să mă ierte pentru că te vreau pe tine.
Să rog ingerii să nu coboare după mine,
Pentru că știu că și ei se tem de întuneric la fel ca și mine.
Să evadez din mintea mea și să mă asum cu totul,
Aș vrea să știu dacă ăsta-mi este măcar scopul.
Aș incerca să mă trezesc la realitate,
Dar sunt captiv de ani în așa zisa "libertate"
Din interior ego-ul strigă iar din alt colț diavolul mă instiga.
Incerc să te fac pe tine bine,
Sa-mi ofer bunătatea fără limite-n spre tine.
Nu vreau să cred că nu mă pot face bine,
Când știu că eu ca și întreg sunt lumină vie.
E greu să mai pot simți ceva după atâta ură,
Iar oamenii în care ai crezut, acum te scuipa-n gura.
E greu să speri, si să aștepți miracole lumești sa vină,
Când tot ceea ce te înconjoară e o iluzie fină.
Am mii de gânduri care-mi vin acum in cap,dar tot ce fac acum este sa tac..si tac.
Sabo Rareș
disensiuni/6
savoare și miros îmbietor
de panseluțe
picurate-n sos de
okonomiyaki.
÷
timp înghețat,
pisica-și unduiește coada
printre
little boy și fat man.
Otrava
Floarea de miere mă cheamă,
Dar otrava iute si uscată
Într-un ghimpe mascată
Mă taie ca pe o lamă.
O șoaptă-mi gâdila urechea
Și-mi spunea să nu ma tem,
Căci doar in acest poem
Otrava mi-a găsit perechea.
Non troppo
dacă mă-ntrebi de ce stau cu viața numai într-o jumătate de cameră
n-aș ști ce să-ți răspund foarte repede
probabil că o fac instinctiv
ca floarea soarelui
o fi și din cauza ferestrelor înalte
care îmbrățșează aproape erotic lumina
o fi și din cauza umbrei
a mușchilor de pe stâncile sufletului
a gheizerelor dispărute
.
e greu de spus
.
uneori aud sângele lovindu-se de malurile înghețate ale țărmului nordic
scrășnetul asurzitor al corăbiilor în canalele colmatate de gunoaile vieții
și oftatul tăcut al marinarilor aruncați peste bord
care-și dau sufletele întunericului
.
de nicăieri apar corbii
coioții
urșii polari
atrași de duhoarea liniștii
.
în jumătatea cealaltă de cameră putrezesc oasele pescărușilor morți
prin care fluieră vântul
.
destul de trist
.
nu-i deloc ușor să trăiești cu toată viața care ți-a mai rămas
într-o jumătate de cameră și o mie de fluturi
dacă mă-ntrebi
.
dar nu-i imposibil
.
astă noapte au urlat la ferestrele mele deschise spre ceruri
toți lupii din lume
și n-am putut să-mi opresc lacrimile
din calea inimii…
Eu, cu mine
tot ce n-am simtit, de ce as simtii acum?
cand totul cade, cade
si noi cadem, intr-o mare de noroi
poate daca..
de ce oare?
de cand? pana unde?
tu vezi cat iti este greu in suflet.
alergi, alergi, dar pana cand?
unde sa merg, cand totul e desert?
Eu, cu mine
Tu, cu tine
unde sa fug? totul e-n ceata
de ce sa alerg, cand totu-n jur e gheata.
dar eu visez, poate am sa scap
o sa ma ascund intr-un taram ascuns,
uitat de lume, inapoiat.
dar am sa plec?
el, tu, eu, ea
Cine sunt eu? el, tu, eu, ea.
Trecător prin lume
Spune-mi tu străine cu ce îs sunt pași
Mai apăsați și mai importanți ca altora
De ce ești tu special pasagerul?
Nu știi oare ca totul e trecător...
De te uiți în jur vei vedea că ești
Un praf în aceasta dezordine colosală
Tot ce ai aparține pământului
Iar el în sine este al cosmosului.
Nu vezi tu oare ,chiar dacă te doare
Că ești un suvenir în grija vântului
Ce va veni și te va șterge
Și te va dărui pământului.
O evadare
1. Vreau să cred că pot să visez ,
Că pot să sper să incerc să nu mai delirez.
M-am scufundat pe zi ce trece mai rau in acest abis,
Prins într-o cușcă de lemn parcă din alt vis.
Cu toate astea lupt cu zilele ce au să vină,
Si incerc să caut o cale spre lumină.
Nu stiu daca o să reușesc vreodată,
Dar tot ce știu este că lupt mai mult ca niciodată.
Asta nu este viața...este doar o reluare,
O scenă dintr-un iad din care nu mai am scăpare.
Până si credința cu care te naști si mori se duce
Si incet-incet te simți corupt si răstignit pe o cruce.
Incerc să văd frumosul printr-o furtună îndepărtată,
Si parcă tot ce văd sunt visele de altădată.
Era frumos, eram copil... mă bucuram de tot.
Parcă culorile din ochii tăi imi răspundeau că pot.
5. Sunt de neînvins, de neînțeles si parcă totul este împotriva mea,
Sunt același eu de altădată,
Dar mult mai stors de suflet si vina mă îneacă.
Regretele si fericirea falsă sunt cei mai buni prieteni ai mei,
Si tot ce înțeleg este că sunt doar eu cu ei.
Minciuna era si ea cândva prietena mea,
Dar in zadar, acum mă lupt cu ea.
E sumbru uneori când te privești din spate,
Iar tot ce vezi sunt farse ale vieții nu de mult uitate.
Colind prin mintea mea blocată,
Si sper să ies mai bine decât ultima dată.
Sunt mii de amintiri ce-mi rulează-n minte,
Si parcă mii de lacrimi șterse din cuvinte
Sunt mai puternic, mi-am spus mereu.
Dar niciodată nu am cunoscut răul din-ăuntru meu.
Nu mă mai recunosc! Nu mă mai simt ca om.
Ca entitate sunt doar un călător.
Mă urăsc pe mine si urăsc că nu pot să mor,
Nu stiu ce vreau și țin sa cred că-s doar in alt decor.
10. Vreau să cred că pot evada, că pot spera, că pot simți măcar ceva...
Că tot ce-i scris și ascuns, e inima mea,
E invincibila ca un cristal atins de nea.
Încerc să mă găsesc in orice suflet trist,
Să ma ascund de adevăratul meu spirit de neînvins.
Încerc din răsputeri să ma ridic sa zbor.
In cerul infinit și printre stele,
Să uit de mine și de toate cele.
Plâng nopțile și ziua râd c-o mască aurie,
Iar lumea vede doar ce vreau eu, ca într-o fantezie.
Rupt de realitate mă regăsesc în tine
Incerc să mă deschid, dar doar aici pe o hârtie.
Nu am mai plâns de mult de bucurie,
Si n-am mai fost de mult pălit de melancolie.
Fluturii mei sunt morți de mult, sunt un muzeu.
Lovit de traume si gândurile rele din neajunsurile lor, nu ale mele.
Aș vrea să cer ajutor cuiva.
Să spun că nu este vina mea!
Să nu fii fost născut dacă era alegerea mea.
Sa fiu pus la perete și să mă atace cu miile ei de regrete.
15. E vina mea că poate sunt prea bun pentru această lume .
Si vina voastră pentru că nu știți să iubiți decât un nume.
Mie greu să scriu, să văd pagini pe perete,
O fi și asta o artă, scufundată in regrete.
Sunt doar eu si gândurile mele line acum,
Si parcă-i pace,
O liniște asurzitoare pe care o simt de zici ca-s ace.
Străpuns de ne-încredere, mă mișc haihui în zare…
Si tot ce văd este amărăciunea dumnitale.
Nu vreau nimic și totuși vreau totul,
Vreau să fiu liber să simt și eu norocul.
Să cred în viata asta și să-mi găsesc scopul,
Nu doar să fiu o umbră anostă care-și așteaptă sorocul.
Vreau să te ating, să simt viata prin tine,
Să simt strigatele și fricile cum se opresc în mine.
Să mă eliberez de toată tensiunea acumulată,
Să mă simt și eu viu măcar odată.
Să văd că-s vulnerabil si frica înseamnă iubire…
Să cer mai mult și înschimb să te primesc pe tine.
Vreau să visez, să sper, să umblu desculț prin zare,
Să te privesc in ochi sa vad cum totul dispare.
20. Să respir greu și să cad pradă sufletului tău.
Să fiu mai bine, să văd lumina din ceruri cum vine.
Să vorbesc cu Dumnezeu să mă ierte pentru că te vreau pe tine.
Să rog ingerii să nu coboare după mine,
Pentru că știu că și ei se tem de întuneric la fel ca și mine.
Să evadez din mintea mea și să mă asum cu totul,
Aș vrea să știu dacă ăsta-mi este măcar scopul.
Aș incerca să mă trezesc la realitate,
Dar sunt captiv de ani în așa zisa "libertate"
Din interior ego-ul strigă iar din alt colț diavolul mă instiga.
Incerc să te fac pe tine bine,
Sa-mi ofer bunătatea fără limite-n spre tine.
Nu vreau să cred că nu mă pot face bine,
Când știu că eu ca și întreg sunt lumină vie.
E greu să mai pot simți ceva după atâta ură,
Iar oamenii în care ai crezut, acum te scuipa-n gura.
E greu să speri, si să aștepți miracole lumești sa vină,
Când tot ceea ce te înconjoară e o iluzie fină.
Am mii de gânduri care-mi vin acum in cap,dar tot ce fac acum este sa tac..si tac.
Sabo Rareș
disensiuni/6
savoare și miros îmbietor
de panseluțe
picurate-n sos de
okonomiyaki.
÷
timp înghețat,
pisica-și unduiește coada
printre
little boy și fat man.
Alte poezii ale autorului
Pulsul vietii
Uneori, când în noapte tăcerea
Canta trist că un clopot greu
Mă rog vieții să îmi lase placerea
Sa simt pulsul vieții,mereu.
Uneori, când se stinge un suflet
Și te- ntrebi: Ce sunt Doamne, eu?
Doar prin inimi poți învinge durerea,
Prin glasuri vii, ca un curcubeu.
Cararea
Cararea aceasta e lunga...
Cu spinii tristeții,cu raza iubirii,
Cu fulgerul durerii,cu zambet- trandafirii,
Cu umbra nepăsării,cu pulberea deznădejdii,
Cu ploaia îngrijorării.
In spate strălucesc zorii vieții,
In fata,zarea apusului se-arata...
Pe-alocuri,frumusețea visării,
Cararea aceasta e lunga,
Am obosit de-atata drum,
Dar pasu-mi la capăt nu vrea să ajungă..
Stinge lumina,Doamne
Stinge lumina,am obosit de atâta îngrijorare pentru omul iubit,
Stinge lumina,suferința adâncă m-a rănit,
Stinge lumina,dezamăgirile mă dor,
Stinge lumina,sensul vieții nu l-am găsit,
Stinge lumina,mi-e frig de tristețe,
Stinge lumina,durerea mea e vie,
Stinge,Doamne,lumina,
Și lasă-mă să dorm în veșnicie..
Daca n-ai fi tu daca n-ai fi tu
Daca n-ai fi tu soarele s-ar stinge pentru mine,
Gândul meu ar fi val zbuciumat,
Inima ar rătăci printre ruine..
Daca n-ai fi tu, lumina din ochi ar pieri,
Te-as cauta ca un nebun printre amintiri,
Si-ntr-un final as adormi,devenind trecut..
Așadar,ramai,ramai te rog,ca sa pot trai..
Punctul infinit
In Universul imens,doar un punct
Ce-ascunde în el un suflet mai maret decat Cosmosul.
Acesta e omul,mărunt,
Dar spiritul lui uriaș,adânc,
Arată că oamenii sunt,
De fapt,constelații de trăiri,
Si-atunci când se frang,
Se pierd sentimente,iubiri,
Ce cuprind în ele infinitul.
In Universul imens,doar un punct,
Dar lacrima lui calda înduioșează zenitul,
Iar bătăile inimii lui închid în ele eternitatea.
Atât de neînsemnat,și totuși,
El lupta cu moartea,visează,și speră,
Pe frunte primește divinul sărut,
El,neînsemnatul,minusculul punct...
Tu
Tu ești corabia ce mă poartă pe valurile vieții,
Ești raza născută în zorii dimineții,
Ești aripa ce mă ridica-n zbor,
Ești steaua ce-mi hrănește visul,
Mantia ce-mi încălzește inima,
Daca te-ai pierde,cuprinde-m-ar abisul,
Și viața mea s-ar transforma în nor..
Ramai,te rog,pan' la finala clipa,
Când eu,sau tu,ne-om ridica în zbor,
Spre cerul ce ascunde necuprinsul..
Pulsul vietii
Uneori, când în noapte tăcerea
Canta trist că un clopot greu
Mă rog vieții să îmi lase placerea
Sa simt pulsul vieții,mereu.
Uneori, când se stinge un suflet
Și te- ntrebi: Ce sunt Doamne, eu?
Doar prin inimi poți învinge durerea,
Prin glasuri vii, ca un curcubeu.
Cararea
Cararea aceasta e lunga...
Cu spinii tristeții,cu raza iubirii,
Cu fulgerul durerii,cu zambet- trandafirii,
Cu umbra nepăsării,cu pulberea deznădejdii,
Cu ploaia îngrijorării.
In spate strălucesc zorii vieții,
In fata,zarea apusului se-arata...
Pe-alocuri,frumusețea visării,
Cararea aceasta e lunga,
Am obosit de-atata drum,
Dar pasu-mi la capăt nu vrea să ajungă..
Stinge lumina,Doamne
Stinge lumina,am obosit de atâta îngrijorare pentru omul iubit,
Stinge lumina,suferința adâncă m-a rănit,
Stinge lumina,dezamăgirile mă dor,
Stinge lumina,sensul vieții nu l-am găsit,
Stinge lumina,mi-e frig de tristețe,
Stinge lumina,durerea mea e vie,
Stinge,Doamne,lumina,
Și lasă-mă să dorm în veșnicie..
Daca n-ai fi tu daca n-ai fi tu
Daca n-ai fi tu soarele s-ar stinge pentru mine,
Gândul meu ar fi val zbuciumat,
Inima ar rătăci printre ruine..
Daca n-ai fi tu, lumina din ochi ar pieri,
Te-as cauta ca un nebun printre amintiri,
Si-ntr-un final as adormi,devenind trecut..
Așadar,ramai,ramai te rog,ca sa pot trai..
Punctul infinit
In Universul imens,doar un punct
Ce-ascunde în el un suflet mai maret decat Cosmosul.
Acesta e omul,mărunt,
Dar spiritul lui uriaș,adânc,
Arată că oamenii sunt,
De fapt,constelații de trăiri,
Si-atunci când se frang,
Se pierd sentimente,iubiri,
Ce cuprind în ele infinitul.
In Universul imens,doar un punct,
Dar lacrima lui calda înduioșează zenitul,
Iar bătăile inimii lui închid în ele eternitatea.
Atât de neînsemnat,și totuși,
El lupta cu moartea,visează,și speră,
Pe frunte primește divinul sărut,
El,neînsemnatul,minusculul punct...
Tu
Tu ești corabia ce mă poartă pe valurile vieții,
Ești raza născută în zorii dimineții,
Ești aripa ce mă ridica-n zbor,
Ești steaua ce-mi hrănește visul,
Mantia ce-mi încălzește inima,
Daca te-ai pierde,cuprinde-m-ar abisul,
Și viața mea s-ar transforma în nor..
Ramai,te rog,pan' la finala clipa,
Când eu,sau tu,ne-om ridica în zbor,
Spre cerul ce ascunde necuprinsul..