Cine sunt
Cine sunt?
Iubirii răspund c-un ocean de iubire,
Privirilor ce ascund negre gânduri,c-o inimă de otel.
Suflet cameleonic,colorat de inimile oamenilor.
Mă agat de ființele frumoase pentru a putea străluci.
Precum zorii de zi ce-mi luminează privirea sunt oamenii ce dăruiesc iubirea,.
Înțelegi,am lumini și umbre..
Întotdeauna fac primul pas,deschizând poarte inimii mele.
Dar porțile se închid de tot pentru cei ce le stropesc cu noroi,pentru suflete sumbre.
Sunt și înger,sunt și demon..
Demon cu aripi albe ce judeca raul.
Cine sunt?
O ființă pictata in alb și negru de sufletul oamenilor..
Poems in the same category
Reîntoarcere
Aş merge desculț, pe-un deal
Într-un sat de-odinioară
Unde păsări, cântă la vioară
De Enescu..rapsodie
Râd copaci din neam în neam
Câtă fericire vie!
Vuietul văratec al crengilor de pomi
Ce-mi tot trezeau adesea, atât de mulți fiori
Acum am înțeles, aievea
Dar nu-i încă târziu cât încă mai e dor
De veri toride, de dimineți pripite
De munca pe ogor,
De Azorei, de iezi, de iepuri şi de flori
Erau furtuni de dimineți de vară,
Ce-mi tot trezeau adesea, atât de mulți fiori
Pe ulițe înnoroite
Adeseori păşeam desculț, căci n-avem cizme
Dar fără teamă c-am să mor
muşcat de viețăți închipuite
Acum am înțeles, era o primitivă terapie
Marius Ene, Elbląg, Poland, 01.10.2023, 18⁰⁰
crochiu liric/11
oglinda-nfiripă
o stranie simetrie,
față de un invizibil reper.
dacă-n oglindă
se reflectă o altă oglindă:
adevărul din spatele faptelor e
dezvelit;
sau rădăcinile tainei
străpung
alte dimensiuni ale existenței.
De azi...
De azi e viața mai frumoasă,
De azi mi-e sângele mai cald,
De azi și iarba e mai deasă,
De azi în fericire eu mă scald.
De azi m-am împăcat cu viața,
De azi e totul sau nimic,
De azi voi risipi și ceața,
De azi o vorbă nu mai zic.
De azi voi sta numa-n tăcere,
De azi voi fi și orb și mut,
De azi vă zic la revedere,
De azi doar liniștea ascult.
De azi cu mine reîncepe viața,
De azi și umbra mi-i străină,
De azi sunt rece precum gheața,
De azi cu toate se termină.
De azi și poezia mea există,
De azi accept doar circ și pâine,
De azi sunt primul de pe listă,
Dar azi, e-ntotdeauna...Mâine!
Gânduri
Ai dorințe și ai cui
Spune ; Doamne , cui si spui ?
Vântului să-i spui , el zboară ,
Dulce vorbe de ocară
Să o spun pământului ?
El o spune vântului
Și o poartă mai departe
Ca pe filele din carte ,
Filele îngălbenesc ,
Florile se ofilesc
Și dorința a murit ,
Căci omul a-mbătrânit
T.A.D.
Limitări
un om cade din neatenție de la etajul zece
sinucidere
urlă ziarele
nefericitul e procuror sau a fost
asistenta de la Urgență își șterge transpirația de pe frunte
după ptruzeci și cinci de minute de resuscitare
îl declară mort
Doamne, cât curaj îți trebuie să tragi o ultimă concluzie despre viață
murmură un discipol al lui Socrate
din mulțimea adunată pe margini
de pomană o iei
de pomană o dai
cui îi pasă
mai încolo un om al străzii juisează în văzul lumii
lua-v-ar dracu de curve
un câine se târâie pe strada cu o căpățână de cal în gură
moartea cailor bucuria câinilor
femeile-și scuipă consternate în sâni
atingerea flegmei e ca mâna lacomă a amantului peste pubis
ca un orgasm
un bătrân își surpinde tânăra soție cu iubitul în pat
și face infarct
cei doi îndrăgostiți nici nu observă
deasupra sicriului groparul aruncă o lopată de pământ
Dumnezeu să-l ierte
pe masă de operație chirurgul face o incizie în pieptul unui bețiv
care țipă și se trezește din euforie
fii blestemat
doctore
cu bisturiul tău de rahat
de nu ți-ar muri mulți înainte
omul cu haina neagră răpește copiii pentru organe sau prostituție
procurorii, polițiștii, judecătorii
ridică din umeri
și-au luat impozitul pe tăcere și inacțiune
este foarte dificil să-l întorci pe cel decedat din groapă
și mai dificil este să-l faci să vorbească
„Autoritatea de lucru a judecat” este ca „Omerta” italiană
fără drept de apel ...
Trecut-au anii tinereţii
Trecut-au anii tinereţii.
Trecut-au eu prin amintiri
Trecut-au vorbele în şoapte
Trecut-au lacrimile-n priviri
Trecut-au norii cerul veşnic
Şi visele departe au ajuns
Trecut-au gîndurile veţii
Şi sentimente ce li-ai ascuns
Trecut-au clipele placute
Deparca nici nau existat
Trecutau noptile dea rindu
Si visele ce li-ai visat
Trecut-au durerile din suflet
De parca lacrimile-au uscat
Trecut-au timpurile cînd cautam
Cum sa traiesc cu-adevarat
Trecut-au prea multe speranţe
Că pot sa fiu cum îmi doresc
Trecut-au lacrimile-n zîmbet
Şi-ncerc din nou ca sa trăiesc
Reîntoarcere
Aş merge desculț, pe-un deal
Într-un sat de-odinioară
Unde păsări, cântă la vioară
De Enescu..rapsodie
Râd copaci din neam în neam
Câtă fericire vie!
Vuietul văratec al crengilor de pomi
Ce-mi tot trezeau adesea, atât de mulți fiori
Acum am înțeles, aievea
Dar nu-i încă târziu cât încă mai e dor
De veri toride, de dimineți pripite
De munca pe ogor,
De Azorei, de iezi, de iepuri şi de flori
Erau furtuni de dimineți de vară,
Ce-mi tot trezeau adesea, atât de mulți fiori
Pe ulițe înnoroite
Adeseori păşeam desculț, căci n-avem cizme
Dar fără teamă c-am să mor
muşcat de viețăți închipuite
Acum am înțeles, era o primitivă terapie
Marius Ene, Elbląg, Poland, 01.10.2023, 18⁰⁰
crochiu liric/11
oglinda-nfiripă
o stranie simetrie,
față de un invizibil reper.
dacă-n oglindă
se reflectă o altă oglindă:
adevărul din spatele faptelor e
dezvelit;
sau rădăcinile tainei
străpung
alte dimensiuni ale existenței.
De azi...
De azi e viața mai frumoasă,
De azi mi-e sângele mai cald,
De azi și iarba e mai deasă,
De azi în fericire eu mă scald.
De azi m-am împăcat cu viața,
De azi e totul sau nimic,
De azi voi risipi și ceața,
De azi o vorbă nu mai zic.
De azi voi sta numa-n tăcere,
De azi voi fi și orb și mut,
De azi vă zic la revedere,
De azi doar liniștea ascult.
De azi cu mine reîncepe viața,
De azi și umbra mi-i străină,
De azi sunt rece precum gheața,
De azi cu toate se termină.
De azi și poezia mea există,
De azi accept doar circ și pâine,
De azi sunt primul de pe listă,
Dar azi, e-ntotdeauna...Mâine!
Gânduri
Ai dorințe și ai cui
Spune ; Doamne , cui si spui ?
Vântului să-i spui , el zboară ,
Dulce vorbe de ocară
Să o spun pământului ?
El o spune vântului
Și o poartă mai departe
Ca pe filele din carte ,
Filele îngălbenesc ,
Florile se ofilesc
Și dorința a murit ,
Căci omul a-mbătrânit
T.A.D.
Limitări
un om cade din neatenție de la etajul zece
sinucidere
urlă ziarele
nefericitul e procuror sau a fost
asistenta de la Urgență își șterge transpirația de pe frunte
după ptruzeci și cinci de minute de resuscitare
îl declară mort
Doamne, cât curaj îți trebuie să tragi o ultimă concluzie despre viață
murmură un discipol al lui Socrate
din mulțimea adunată pe margini
de pomană o iei
de pomană o dai
cui îi pasă
mai încolo un om al străzii juisează în văzul lumii
lua-v-ar dracu de curve
un câine se târâie pe strada cu o căpățână de cal în gură
moartea cailor bucuria câinilor
femeile-și scuipă consternate în sâni
atingerea flegmei e ca mâna lacomă a amantului peste pubis
ca un orgasm
un bătrân își surpinde tânăra soție cu iubitul în pat
și face infarct
cei doi îndrăgostiți nici nu observă
deasupra sicriului groparul aruncă o lopată de pământ
Dumnezeu să-l ierte
pe masă de operație chirurgul face o incizie în pieptul unui bețiv
care țipă și se trezește din euforie
fii blestemat
doctore
cu bisturiul tău de rahat
de nu ți-ar muri mulți înainte
omul cu haina neagră răpește copiii pentru organe sau prostituție
procurorii, polițiștii, judecătorii
ridică din umeri
și-au luat impozitul pe tăcere și inacțiune
este foarte dificil să-l întorci pe cel decedat din groapă
și mai dificil este să-l faci să vorbească
„Autoritatea de lucru a judecat” este ca „Omerta” italiană
fără drept de apel ...
Trecut-au anii tinereţii
Trecut-au anii tinereţii.
Trecut-au eu prin amintiri
Trecut-au vorbele în şoapte
Trecut-au lacrimile-n priviri
Trecut-au norii cerul veşnic
Şi visele departe au ajuns
Trecut-au gîndurile veţii
Şi sentimente ce li-ai ascuns
Trecut-au clipele placute
Deparca nici nau existat
Trecutau noptile dea rindu
Si visele ce li-ai visat
Trecut-au durerile din suflet
De parca lacrimile-au uscat
Trecut-au timpurile cînd cautam
Cum sa traiesc cu-adevarat
Trecut-au prea multe speranţe
Că pot sa fiu cum îmi doresc
Trecut-au lacrimile-n zîmbet
Şi-ncerc din nou ca sa trăiesc
Other poems by the author
Stinge lumina,Doamne
Stinge lumina,am obosit de atâta îngrijorare pentru omul iubit,
Stinge lumina,suferința adâncă m-a rănit,
Stinge lumina,dezamăgirile mă dor,
Stinge lumina,sensul vieții nu l-am găsit,
Stinge lumina,mi-e frig de tristețe,
Stinge lumina,durerea mea e vie,
Stinge,Doamne,lumina,
Și lasă-mă să dorm în veșnicie..
Fluture de noapte
As vrea sa fiu un fluture de noapte
Ce ajungând în cămăruță ta
Timid sa bată din a lui aripa
Tânjind după privirea ta de-o clipă..
Apoi,cuminte sa se-aseze pe o carte
Privindu-te cum scrii,târziu în noapte,
Să îți atingă tâmpla gânditoare,
Si-apoi sa zboare iar,departe,
Purtând cu el câteva șoapte:
A fost un vis?
Îl voi păstra până dincolo de moarte..
Poezia gand
Poezia aceasta nu e doar o poezie,e un gând..
Un gând pentru tine..
Ea n-ar exista daca tu n-ai citi-o.
Poate spui:Dar cum,eu o vad.
Da,ochii tai o fac sa existe..
Altfel,s-ar pierde printre neauzite suspine,
S-ar risipi ca un val,ca o adiere de vânt,
In abisul inexistenței ar cădea,
Lăsând în urma ei sunete-atât de triste.
Dar pentru că tu exiști ea are sens..
Așadar,mulțumesc,suflete,
Acum,când se lasă noaptea grea,
Căci prin tine poezia mea
Prinde viață,are aripi deschise..
Puntea
Puntea dintre inimile noastre nu poate fi distrusa de nimic
Căci între noi e ceva mai presus de iubire,
Curgi prin sângele meu,
Îmi cunoști gândurile nerostite și îmi simți sentimentele..
Oamenii nu cred in telepatie,
Așadar,n-ar înțelege simbioza dintre noi.
Chipul tău sunt sufletul și mintea ta,
Mai presus de iubire e îmbrățișarea spiritelor.
Nu mă vor crede,tu știi..
Dar e real,e magnific.
Nu mă vor crede,nici eu n-am crezut,
Dar e real,mai real decât tot ce ochii mei pot privi..
Punctul infinit
In Universul imens,doar un punct
Ce-ascunde în el un suflet mai maret decat Cosmosul.
Acesta e omul,mărunt,
Dar spiritul lui uriaș,adânc,
Arată că oamenii sunt,
De fapt,constelații de trăiri,
Si-atunci când se frang,
Se pierd sentimente,iubiri,
Ce cuprind în ele infinitul.
In Universul imens,doar un punct,
Dar lacrima lui calda înduioșează zenitul,
Iar bătăile inimii lui închid în ele eternitatea.
Atât de neînsemnat,și totuși,
El lupta cu moartea,visează,și speră,
Pe frunte primește divinul sărut,
El,neînsemnatul,minusculul punct...
Dragostea ta zgribulita
Am citit ceva teribil de frumos:
,,Dragostea ta zgribulita.."
Ce-o fi însemnând?
O dragoste incertă,nedefinită?
O dragoste vulnerabilă,instabilă?
Nu știu,dar suna atât de duios,minunat chiar.
Se spune că suntem creați din argila
Dar sufletele noastre au aripi de eternitate
Ce transcend ființa noastră fragilă..
Ele cresc din iubire,fie ea și zgribulita,
Ating zenitul si-apoi se transforma-n lumina
Strălucind veșnic în lumea fara păcate..,
In lumea aceea atât de divină..
Stinge lumina,Doamne
Stinge lumina,am obosit de atâta îngrijorare pentru omul iubit,
Stinge lumina,suferința adâncă m-a rănit,
Stinge lumina,dezamăgirile mă dor,
Stinge lumina,sensul vieții nu l-am găsit,
Stinge lumina,mi-e frig de tristețe,
Stinge lumina,durerea mea e vie,
Stinge,Doamne,lumina,
Și lasă-mă să dorm în veșnicie..
Fluture de noapte
As vrea sa fiu un fluture de noapte
Ce ajungând în cămăruță ta
Timid sa bată din a lui aripa
Tânjind după privirea ta de-o clipă..
Apoi,cuminte sa se-aseze pe o carte
Privindu-te cum scrii,târziu în noapte,
Să îți atingă tâmpla gânditoare,
Si-apoi sa zboare iar,departe,
Purtând cu el câteva șoapte:
A fost un vis?
Îl voi păstra până dincolo de moarte..
Poezia gand
Poezia aceasta nu e doar o poezie,e un gând..
Un gând pentru tine..
Ea n-ar exista daca tu n-ai citi-o.
Poate spui:Dar cum,eu o vad.
Da,ochii tai o fac sa existe..
Altfel,s-ar pierde printre neauzite suspine,
S-ar risipi ca un val,ca o adiere de vânt,
In abisul inexistenței ar cădea,
Lăsând în urma ei sunete-atât de triste.
Dar pentru că tu exiști ea are sens..
Așadar,mulțumesc,suflete,
Acum,când se lasă noaptea grea,
Căci prin tine poezia mea
Prinde viață,are aripi deschise..
Puntea
Puntea dintre inimile noastre nu poate fi distrusa de nimic
Căci între noi e ceva mai presus de iubire,
Curgi prin sângele meu,
Îmi cunoști gândurile nerostite și îmi simți sentimentele..
Oamenii nu cred in telepatie,
Așadar,n-ar înțelege simbioza dintre noi.
Chipul tău sunt sufletul și mintea ta,
Mai presus de iubire e îmbrățișarea spiritelor.
Nu mă vor crede,tu știi..
Dar e real,e magnific.
Nu mă vor crede,nici eu n-am crezut,
Dar e real,mai real decât tot ce ochii mei pot privi..
Punctul infinit
In Universul imens,doar un punct
Ce-ascunde în el un suflet mai maret decat Cosmosul.
Acesta e omul,mărunt,
Dar spiritul lui uriaș,adânc,
Arată că oamenii sunt,
De fapt,constelații de trăiri,
Si-atunci când se frang,
Se pierd sentimente,iubiri,
Ce cuprind în ele infinitul.
In Universul imens,doar un punct,
Dar lacrima lui calda înduioșează zenitul,
Iar bătăile inimii lui închid în ele eternitatea.
Atât de neînsemnat,și totuși,
El lupta cu moartea,visează,și speră,
Pe frunte primește divinul sărut,
El,neînsemnatul,minusculul punct...
Dragostea ta zgribulita
Am citit ceva teribil de frumos:
,,Dragostea ta zgribulita.."
Ce-o fi însemnând?
O dragoste incertă,nedefinită?
O dragoste vulnerabilă,instabilă?
Nu știu,dar suna atât de duios,minunat chiar.
Se spune că suntem creați din argila
Dar sufletele noastre au aripi de eternitate
Ce transcend ființa noastră fragilă..
Ele cresc din iubire,fie ea și zgribulita,
Ating zenitul si-apoi se transforma-n lumina
Strălucind veșnic în lumea fara păcate..,
In lumea aceea atât de divină..