Category Prose
Ceva... celest...
Bun. Acuma, sunt zile, și zile în care te găsești la un moment dat în mijlocul evenimentelor, chiar dacă nu-ți dorești decât să nu fi fost, ci doar să rămâi pe traiectoria ta anonimă și sigură, plutind în siguranță în jurul soarelui cu care ești obișnuit...
Dar există eclipsele... Sau alte evenimente cerești care te scot de pe traiectoria ta știută și azvârlit peste altele, acolo, unde, în mod inevitabil, te vei ciocni de alte planete care ca și tine se trezesc din amorțeală suficient cât să evite o coliziune sau, dimpotrivă, s-o amplifice...
E greu cu mecanica cerească, mai ales când nu ai de ales... Căci rare mi-au fost prilejurile în care, mișcat de pe traiectorie, am evitat la limită coliziuni... și chiar cu tot efortul, tot am lăsat bucăți din mine pe alți meteoriți, fiindcă așa sunt eu: implicat, indiferent dacă câștig sau nu...
Și uite-așa, țopăind dintr-un sistem solar într-altul, am descoperit traiectorii noi, aflate în galaxii noi, ai căror sori, poate, au fost mai blânzi cu mine, căci am înțeles de multă vreme că nu-mi pot fi decât mie însumi soare...
Astăzi, călătoresc, înghesuit într-un microbuz, plin până la refuz, cu... alți meteoriți ale căror traiectorii ni se intersectează sub vremelnicia drumului aflat în comun... Da! Dar cu siguranță cu destinații diferite: căci unii dintre noi, poate, vor merge mai departe cercetând alte colțuri de galaxii nepătrunse de alții... sau dimpotrivă, se vor opri să graviteze unii în jurul altora, într-un dans etern, neluminat de vreun soare...
Stau și îi cercetez, pe rând, cu coada ochiului: șoferul jovial, dornic de atâta vorbă cu pasagerii cât să-și petreacă mai ușor timpul, fiindcă pe această autostradă nu sunt opriri, doar destinații...
Apoi, o doamnă singură care își cercetează la fiecare zece secunde celularul în așteptarea oricăror vești: m-am lăsat păgubaș în a număra-n gând de câte ori, abia când am depășit suta...
Apoi două pupete, vesele, gureșe și transparente, care tot drumul, în afară de a-și aranja constant machiajul devenit grosier, și-au tot trimis una alteia, glumițe amuzante de pe tik-tok (cum altfel?) subliniind cu nepăsarea specifică vârstei, în mod inevitabil expresia obsesivă: "fată, ai văzut-o pe aia?"...
Apoi un domn între două vârste, important, îmbrăcat lejer de călătorie cu pantaloni cargo și cămeșă cadrilată în mâneci scurte: remarc la el distincția dată de ochelarii de cetit cu rame aurite, neputând sub nicio formă a desluși titlul cărții groase pe care n-o lepădat-o nicio clipă din mâinile atât de grijulii față de propria-i persoană. "Iată unul conștient de propria-i importanță!", am gândit eu cu premeditarea dată de observația subtilă a adidașilor care contrastau vizibil părului grizonant de la tâmple...
Apoi un cuplu de meteori nepotriviți unul altuia, întrucât ea era mică și iute în gesturi și priviri implacabile, în timp ce el era leneș și lent, mai ales în gândire: întrebat fiind dacă bagajele au fost rostuite cum se cuvine, meteorul a răspuns candid și necalculat, cu expresia "probabil", fapt care a stârnit iuțeala unor priviri ascuțite și dezaprobatoare din partea "meteoarei" care nu l-a mai slăbit din săgeți tot drumul, măcar că au fost primite cu sublimă nepăsare. Curat, am admirat acest vid, recunoscând în sinea mea incapabilitatea de a rămâne imperturbabil la genul acesta de asediu.
Apoi, un alt domn, cu alură de pește, - fiindcă avea o mutră de traficant mărunt -, foarte doritor să intre în vorbă cu oricine, dar fără succes însă, întrucât "radarele" celorlalți meteori l-au ținut musai la distanță, astfel încât, traiectoria lui fiind izolată în carantină, a moțăit mai tot drumul, horcăind ușor cu capul dat pe spate și bale în colțurile gurii lui de pește....
Mai în spate, ghicesc cu ușurință alți doi-trei meteoriți, gravi în tăcerea lor, genul care nu se află niciodată acolo unde ar trebui să fie, sau mai bine spus, genul care se află exact pe traiectoriile pe care n-ar trebui să graviteze... Planete inerte, fără sori, blestemate etern să rătăcească galaxiile, bun de umplut vidul unor spații necercetate de nimeni din lipsă de interes...
Pe drum, se petrec lanuri nesfârșite de floarea-soarelui care, timid, își feresc frunțile într-o parte, către șoferul cel jovial, doamna în vârstă, care și-a primit în sfârșit de pe telefon mesajul vieții ei, către pupetele gureșe și domnul important, pardon, domn' profesor, către peștele de ocazie, către meteoriții nepotriviți cu cei gravi din spate, care, în mod surprinzător s-au atras unii cu alții, lansându-se în polemici subțiri pe teme politice, sociale și economice care ne depășesc pe toți deopotrivă...
Apoi și eu. Un Nibiru, la fel de rătăcitor în acest vast univers de gânduri de nestăpânit... un anunnaki a cărui orbită excentrică s-a intersectat în mod ciudat cu meteoriți și planete din alte galaxii... gonind precis pe aceeași nesfârșită autostradă, către destinația mea, cu o sută și ceva de kilometri pe oră...
Am ajuns...
Omul Cel Uitat de Zile
1. La început era Cuvântul și Cuvântul era la gura omului, iar Dumnezeu despărțit de acesta.
2. Acesta era întru început la gura omului, care Îl desfigura, vorbind în numele Celui Preaînalt.
3. Toate prin el s-au făcut și fără om nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut.
4. Și lumina luminează în băierile inimii întunecate ale bărbatului, dar acesta nici cu spatele nu pricepe.
5. Fost-a o adiere trimisă de nimeni, numele ei era Șoapta Văzduhului.
6. Aceasta a venit spre mărturie, ca să mărturisească despre om, ca toți să își privească străfundurile.
7. Această Șoaptă mărturisea despre om și striga, zicând: acesta este despre care au zis toți „ultimul uituc”.
8. Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată; Doar un singur Om, dar pe acela L-am dat uitării.
9. A treia zi a văzut mulțimea pe Omul dat uitării și au zis către acesta: Te cunoaștem, îți mulțumim pentru înțelepciunea Ta, dar ce cauți pe pământurile noastre?
10. Omul dat uitării a grăit către oameni: Cercați Scripturile cu luare-aminte, căci voi socotiți că de la ucenicii și aleșii Mei aveți înțelepciunea, dar Eu sunt Înțelepciunea; Și am să vă grăiesc încă multe.
11. Eu sunt Pâinea cea uitată de zile, care s-a pogorât nu doar din cer, ci și în ființa voastră. De va mânca cineva din aceasta, viu va fi în veci,... o, de ar gusta măcar din ea cineva din voi cu adevărat.
12. Cel care înfulecă măcar o singură firimitură din ce am oferit va rămâne în Mine.
13. Duhul este cel ce dă viață, nu mâncarea cea de toate zilele. Cuvintele Mele nu sunt din gura omului, ci sunt de la Tatăl. Dacă pe Mine M-ați dat uitării, atunci de Tată nici nu ați cunoscut, a fost pentru toți doar un alt idol.
14. Cel care vorbește și învață despre Mine nu este tălmăcitor al Scripturilor sau dascăl, ci doar un om. În vremurile vechi iubeam acei oameni, fiind prietenii Mei, frații și surorile Mele, dar acum prefer pe cei tăcuți.
15. Nu judecați după înfățișare, ci socotiți drept cuvintele rostite de credincioșii Mei dragi, care asemenea unor copilași, fie ei mai mici sau mai mari, grăiesc multe vorbe; dar iubiți sunt de Mine pentru că răspândesc Duhul Meu.
16. Ați auzit că s-a zis celor de demult: „Nu gândiți prea mult, căci capcana diavolului și a discipolilor săi este mintea voastră; privegheați deci față de toate gândurile voastre care implică taine”
17. Eu însă vă spun vouă: Că oricine se gândește la acestea a și fost deja osândit.
18. Ați auzit că s-a zis celor de demult: „Să nu juri strâmb, ci să ții înaintea Domnului jurămintele tale.”
19. Eu însă vă spun vouă: Aceștia nu doar că se jură strâmb, ci își țin jurămintele înaintea copiilor lor încă neaflați.
20. Ați auzit și aceasta? că celor de demult li se grăia: „Să nu ucizi”; iar cine va ucide, vrednic de osândă va fi sufletul său.
21. Eu însă vă spun vouă din cunoașterea Mea: Nici nu mai e nevoie să aveți grijă să ascultați această lege pentru că deja singuri ați fost uciși de voi înșivă.
22. Le mai zicea oamenilor vechi: „Munciți pământul și fiți aproape de Dumnezeu și biserică, căci șarpele vechi de zile e înfometat ca un leu după țărâna slăbuță a omului.”
23. Dar Eu zic vouă: Deja sunteți condamnați să fiți hrană altor viețuitoare mici și mari, iar sufletul vostru ca și hrană a abisului, dacă nu mai aveți „Dumnezeu”.
24. Priviți la păsările cerului, că Tatăl Meu le hrănește, căci ele întruchipează prin zborul lor gingășia pe care voi trebuia să o fi avut față de viață.
25. Eu am fost ușa și încă voi fi.
26. Nu sunt oare douăsprezece ceasuri într-o zi? Dar iată voi dragilor nu aveți odihnă nici după aceste ceasuri. Vă împiedicați toate nopțile, nu din pricina lipsei de lumină.
27. Am venit la voi ca să vă tocmesc ca lutul uscat, spre izvorul de apă curgătoare. Auziți!
28. Fericiți cei tăcuți, că își păstrează înțelepciunea.
29. Fericiți cei sfioși, că vor învăța mai repede.
30. Fericiți cei îngrădiți, căci vor învăța și vor dobândi libertatea cu adevărat.
31. Fericiți cei care visează, că viața le aparține în veci.
32. Fericiți și iubiți de Mine sunt cei neînfrânați, căci dacă izbândesc, vor moșteni viața Mea în veacul ce va să fie.
33. Fericiți cei slabi de minte, că lumea nu îi va atinge.
34. Iubesc pe aceia care sunt paraleli cu veacul acesta, căci se aseamănă cu zilele prunciei, iar isteții lumii blestemați rămân prin natura lor.
35. Înălțat de pe pământ a fost Omul, dar nu a dat uitării pe nimeni, ci pe fiecare îl pune la întrebări și îl ia la rost pentru a se tocmi împreună în veacul cel apropiat.
36. Grăit-a Omul mulțimii celei mari și mici: Privegheați la cuvintele Mele, nu uitați de voi, purtați în cuget graiurile Mele. Ascultați de cei credincioși, nu în faptele lor rătăcite, ci în speranța pe care o străjuiesc.
Adevărul sau minciuna
Aproape toată viața mea mă întreb: cum să recunosc pe un adevăr sau pe o minciună? Răspunsul nu este simplu, mai bine zis foarte complicat. Ei sunt gemeni, aceeași față, aceeași statură etc. Ca să le distingi, trebuie multă vreme, poate un an sau doi, nu știu. Sau poate niciodată nu va fi clar, căci tot pare să fie adevărul sau minciuna. Camuflat și plin de fățărnicie.
Fiecare om are mentalitatea lui, nu poți să intri în mintea lui și să vezi imagini schițate de dânsul. În același timp, sufletul este un anonim care își arată fața numai într-un timp potrivit și un loc potrivit. Și este imposibil de prezis ce va spune omul, că nu noi introducem cuvinte în rațiunea lui, ci el își alcătuiește fraze, oricum ar fi frumoase, ispititoare, adevărate sau false. Rog de atras atenția asupra ultimelor două termene, fiindcă despre acestea voi vorbi.
Deci, cum este diferențiat adevărul față de minciuna? Mă strădui să fiu perspicace. Când cineva spune ceea ce a fost și este, oricât ar fi dramatic sau tragic acest cuvânt, și se începe un tunet tumultuos, încât toată populația tresare de frica și de nedumerirea văzând fulgerul alb și cu foc, atunci asta este adevărul. Sunt posibile victime, dar cum poate exista adevărul fără sacrificiul omului? El poate fi scuipat, lovit, gonit de toți și, evident, să rămână solitar pe viață, ca un pustnic care a părăsit familia sa plină de sânge și întunecime. Și acest pustnic nu a dorit să-și umple inima cu lacrimi și răstriște, ci cu dragostea și lumina.
Iată aici apare un balsam pentru suflet, un drog care pictează raiul pentru fiecare, cum ar fi sirenele ale căror cântecele îi fac pe oamenii să-și piardă mințile și să-și caute moartea. Minciuna. Ea este dulce, îmbălsămată, bogată cu iubirea etc. Numai că efectul este vremelnic, creând o impresie paradoxală. Pentru a nu-și pierde existența, identitatea și sensul din cauza unui fapt veridic, dar trist și dureros, omul își ascunde trecutul și îl născocește așa cum trebuie să fie. Societatea îl va primi cu mâncare, băutură și bogăție enorma, însă, când va trece jumătate de veac și acest iad va fi divulgat, el iarăși se va întoarce în acest ciclu, numai că este mai intens, mai dârz și mai sever.
Deznodământul este același ca și al adevărului. De ce așa?
RENAȘTEREA BIZANTINĂ Mișcarea Internațională pentru Renașterea Creștin-Ortodoxă, Culturală și Spirituală
RENAȘTEREA BIZANTINĂ
MIȘCAREA INTERNAȚIONALĂ PENTRU RENAȘTEREA CREȘTIN-ORTODOXĂ, CULTURALĂ, SPIRITUALĂ ȘI EDUCAȚIONALĂ
Inițiator și autor al conceptului: Cristian Diaconița
Țara de origine a inițiativei: România
Caracterul inițiativei: cultural, spiritual, educațional, artistic, istoric și umanitar
Deviză fundamentală:
„Prin Hristos, spre lumină; prin cultură, spre unitate; prin iubire, spre pace.”
---
PREZENTAREA GENERALĂ A MARELUI PROIECT INTERNAȚIONAL
1. Nașterea unei noi inițiative culturale și spirituale
Renașterea Bizantină reprezintă o inițiativă amplă, concepută de Cristian Diaconița în România, având drept scop promovarea, conservarea, dezvoltarea și transmiterea valorilor creștin-ortodoxe și a moștenirii civilizației bizantine către generațiile prezente și viitoare.
Această inițiativă pornește de la convingerea că istoria, credința, cultura, educația și arta reprezintă elemente fundamentale ale identității unui popor și ale dezvoltării unei civilizații. Într-o lume în continuă schimbare, păstrarea patrimoniului spiritual și cultural devine o responsabilitate importantă pentru fiecare generație.
Civilizația bizantină a fost una dintre cele mai importante civilizații ale istoriei universale. Timp de peste un mileniu, Imperiul Roman de Răsărit, cunoscut în istoriografie sub numele de Imperiul Bizantin, a reprezentat un centru de putere politică, spirituală, culturală, artistică și intelectuală. Capitala sa, Constantinopolul, a fost unul dintre cele mai importante orașe ale lumii medievale, un loc în care s-au întâlnit tradițiile greco-romane, creștinismul răsăritean, cultura orientală și numeroase influențe ale popoarelor din jurul Mediteranei.
Moștenirea bizantină nu se limitează la monumente istorice sau la amintirea unui imperiu dispărut. Ea continuă să existe prin credința ortodoxă, prin arhitectura bisericească, prin pictura de icoane, prin muzica psaltică, prin manuscrise, prin literatura teologică, prin tradițiile liturgice și prin patrimoniul cultural al numeroaselor popoare care au păstrat și dezvoltat această moștenire.
Renașterea Bizantină își propune să valorifice această moștenire într-o formă contemporană, printr-o activitate organizată, pașnică și deschisă cooperării internaționale.
Nu este vorba despre reconstruirea politică sau teritorială a Imperiului Bizantin și nici despre revendicarea unor teritorii sau puteri istorice. Este vorba despre renașterea valorilor culturale, spirituale, artistice și educaționale care au contribuit la dezvoltarea civilizației bizantine.
Inițiativa urmărește să transforme respectul față de trecut într-o responsabilitate pentru viitor.
2. Viziunea fundamentală
Viziunea Renașterii Bizantine este aceea a unei mișcări culturale internaționale care să contribuie la dezvoltarea unei societăți în care credința, cultura, educația, frumusețea artistică, respectul pentru istorie și solidaritatea umană să ocupe un loc important.
Această viziune se întemeiază pe mai multe principii:
- respectarea valorilor creștin-ortodoxe;
- conservarea patrimoniului istoric și cultural;
- promovarea adevărului istoric și a cercetării academice;
- dezvoltarea educației și a culturii;
- susținerea artei și a muzicii bizantine;
- promovarea identității culturale a popoarelor;
- respectarea demnității fiecărei persoane;
- cooperarea internațională;
- apărarea păcii și a dialogului;
- sprijinirea persoanelor vulnerabile;
- transmiterea tradițiilor către generațiile viitoare.
Renașterea Bizantină dorește să fie o inițiativă care să unească oameni prin cultură, educație, respect reciproc și dorința de a păstra valorile istorice.
Această mișcare nu urmărește uniformizarea popoarelor și nici înlocuirea identităților naționale. Dimpotrivă, consideră că fiecare popor are propria sa istorie, propria sa limbă și propriile sale tradiții, iar toate acestea merită respectate și cunoscute.
3. Misiunea Renașterii Bizantine
Misiunea principală constă în promovarea unei renașteri culturale și spirituale inspirate de civilizația bizantină și de tradiția creștin-ortodoxă.
Această misiune se va realiza prin proiecte concrete, desfășurate progresiv, în domenii precum educația, cercetarea istorică, literatura, muzica, artele plastice, arhitectura, conservarea monumentelor, turismul cultural și activitatea umanitară.
Renașterea Bizantină urmărește să creeze legături între instituții culturale, universități, biblioteci, muzee, conservatoare, fundații și comunități interesate de patrimoniul bizantin.
Un obiectiv important este dezvoltarea unei rețele internaționale de colaborare, prin care specialiștii și iubitorii culturii bizantine să poată împărtăși cunoștințe, să organizeze activități comune și să contribuie la păstrarea patrimoniului.
Misiunea nu se limitează la promovarea trecutului. Ea urmărește și dezvoltarea unor proiecte contemporane care să demonstreze că valorile culturale și spirituale pot continua să inspire creația artistică, educația și viața comunităților.
MARILE DIRECȚII DE DEZVOLTARE
4. Renașterea spirituală creștin-ortodoxă
Credința creștin-ortodoxă reprezintă unul dintre fundamentele spirituale ale Renașterii Bizantine.
Învățătura lui Iisus Hristos, iubirea aproapelui, iertarea, smerenia, milostenia, adevărul, dreptatea și pacea constituie repere morale esențiale pentru această inițiativă.
Creștinismul răsăritean a avut o contribuție profundă la dezvoltarea civilizației bizantine. Biserica, mănăstirile, teologia, imnografia și arta sacră au reprezentat elemente fundamentale ale vieții spirituale și culturale.
Renașterea Bizantină urmărește promovarea cunoașterii istoriei creștinismului, a tradiției ortodoxe, a Sfintei Scripturi, a scrierilor patristice și a vieților sfinților.
Se propune realizarea unor lucrări educaționale, publicații, conferințe, expoziții și documentare despre istoria Bisericii și despre personalitățile care au contribuit la dezvoltarea spiritualității creștine.
Un loc important îl vor ocupa Sfinții Părinți și marii învățători ai Bisericii, între care:
- Sfântul Vasile cel Mare;
- Sfântul Grigorie Teologul;
- Sfântul Ioan Gură de Aur;
- Sfântul Atanasie cel Mare;
- Sfântul Ioan Damaschin;
- Sfântul Roman Melodul;
- Sfântul Maxim Mărturisitorul;
- Sfântul Fotie cel Mare;
- Sfântul Grigorie Palama.
Prin studierea și promovarea contribuțiilor acestora, inițiativa dorește să ofere generațiilor tinere posibilitatea de a cunoaște bogăția spirituală și intelectuală a tradiției creștine.
Renașterea Bizantină va respecta învățătura Bisericii Ortodoxe, rânduielile canonice și autoritatea instituțiilor bisericești. Inițiativa culturală nu pretinde să exercite atribuții bisericești și nu înlocuiește activitatea clerului sau a instituțiilor religioase.
5. Marea renaștere a muzicii bizantine și a muzicii psaltice
Muzica bizantină reprezintă una dintre cele mai valoroase moșteniri ale civilizației răsăritene.
De-a lungul secolelor, cântarea bizantină a însoțit rugăciunea, slujbele bisericești și marile sărbători creștine. Prin melodiile sale, prin sistemul celor opt glasuri și prin bogăția imnografiei, această tradiție a devenit o expresie deosebită a spiritualității ortodoxe.
Renașterea Bizantină urmărește să contribuie la păstrarea, studierea și promovarea muzicii psaltice la nivel național și internațional.
Se propune dezvoltarea unui Conservator Internațional de Muzică Bizantină, care să ofere programe de studiu pentru elevi, studenți, cântăreți bisericești, cercetători și interpreți.
Printre domeniile de studiu se vor afla:
- istoria muzicii bizantine;
- muzica paleobizantină;
- muzica mediobizantină;
- muzica neobizantină;
- reforma muzicală din 1814;
- semiografia bizantină;
- teoria muzicii psaltice;
- cele opt glasuri bisericești;
- tipurile de cântare liturgică;
- imnografia ortodoxă;
- interpretarea cântărilor tradiționale;
- manuscrisele muzicale vechi.
Un proiect deosebit de important îl reprezintă organizarea Festivalului Internațional de Muzică Bizantină, eveniment dedicat promovării tradițiilor psaltice ale diferitelor Biserici Ortodoxe.
Festivalul ar putea reuni coruri, protopsalți, profesori, cercetători și tineri interpreți din numeroase țări.
Se propune, de asemenea, realizarea unei Mari Biblioteci de Muzică Bizantină, în care să fie conservate și catalogate manuscrise, partituri, cărți, înregistrări și studii de specialitate.
Prin aceste activități, Renașterea Bizantină urmărește să contribuie la păstrarea unei tradiții muzicale care reprezintă o parte importantă a patrimoniului spiritual universal.
6. Renașterea artei bizantine
Arta bizantină este una dintre cele mai recognoscibile forme de expresie artistică ale lumii creștine.
Icoanele, frescele, mozaicurile, manuscrisele împodobite și obiectele liturgice au contribuit la formarea unei identități artistice deosebite.
Renașterea Bizantină urmărește promovarea acestei arte prin expoziții, ateliere, cursuri, publicații și proiecte internaționale.
Se propune organizarea unor expoziții dedicate icoanelor bizantine, în care să fie prezentate tehnicile tradiționale, simbolurile creștine, evoluția stilurilor și contribuția marilor școli de pictură.
Un alt obiectiv este dezvoltarea unei Academii Internaționale de Artă Bizantină, destinată studiului iconografiei, al mozaicului, al frescei, al caligrafiei și al ornamentelor tradiționale.
Această academie ar putea organiza cursuri, conferințe și ateliere în colaborare cu instituții de învățământ și specialiști în conservarea patrimoniului.
Se urmărește și promovarea artiștilor contemporani care creează lucrări inspirate de estetica bizantină, cu respectarea tradiției iconografice și a specificului artei sacre.
7. Arhitectura bizantină și dezvoltarea stilului neo-bizantin
Arhitectura bizantină a lăsat în urmă unele dintre cele mai importante monumente ale istoriei arhitecturii.
Cupolele monumentale, planurile arhitecturale specifice, mozaicurile, coloanele, arcadele și decorurile interioare au contribuit la definirea unui stil artistic și arhitectural cu o puternică identitate.
Renașterea Bizantină urmărește promovarea cunoașterii arhitecturii bizantine și dezvoltarea unor proiecte contemporane inspirate de această tradiție.
Se propune realizarea unor proiecte de arhitectură neo-bizantină pentru:
- biblioteci culturale;
- muzee istorice;
- centre educaționale;
- săli de concerte;
- institute de cercetare;
- centre de conferințe;
- spații expoziționale;
- complexe culturale.
Aceste construcții vor îmbina inspirația bizantină cu cerințele arhitecturii moderne, respectând normele de siguranță, funcționalitate și protejare a mediului.
Inițiativa urmărește, de asemenea, susținerea restaurării monumentelor istorice, prin colaborarea cu specialiști autorizați și cu instituțiile competente.
8. Literatura, filosofia și marile opere ale civilizației bizantine
Literatura și filosofia au reprezentat domenii importante ale culturii bizantine.
Scrierile teologice, cronicile istorice, tratatele filosofice, operele poetice și manuscrisele au contribuit la transmiterea cunoștințelor și la păstrarea patrimoniului intelectual.
Renașterea Bizantină urmărește să încurajeze studiul și publicarea acestor opere.
Se propune dezvoltarea unei Edituri Internaționale Renașterea Bizantină, care să publice lucrări de istorie, teologie, filosofie, literatură, artă și cultură.
Un proiect important va fi traducerea și promovarea unor texte istorice și literare în mai multe limbi, pentru ca acestea să poată fi cunoscute de un public internațional.
Se urmărește realizarea unei colecții dedicate marilor personalități bizantine, precum împărați, istorici, teologi, filosofi, poeți, imnografi și oameni de cultură.
Prin intermediul acestor publicații, inițiativa dorește să contribuie la apropierea dintre cercetarea academică și publicul larg.
9. Educația și formarea noilor generații
Educația este una dintre cele mai importante investiții pentru viitorul unei societăți.
Renașterea Bizantină urmărește să ofere tinerilor posibilitatea de a descoperi istoria, cultura, arta și spiritualitatea civilizației bizantine.
Se propune organizarea unor cursuri, seminare, tabere educaționale, concursuri, olimpiade culturale și programe de schimb internațional.
Tinerii interesați vor putea participa la activități dedicate istoriei Bizanțului, muzicii psaltice, picturii de icoane, arhitecturii, limbilor clasice și cercetării documentelor istorice.
Un proiect important este înființarea Academiei Bizantine, concepută ca un centru de educație și cercetare.
Aceasta ar putea cuprinde mai multe departamente:
1. Departamentul de Istorie Bizantină;
2. Departamentul de Teologie și Cultură Creștină;
3. Departamentul de Muzică Bizantină;
4. Departamentul de Artă și Iconografie;
5. Departamentul de Arhitectură și Patrimoniu;
6. Departamentul de Literatură și Filosofie;
7. Departamentul de Cercetare Istorică;
8. Departamentul de Relații Culturale Internaționale.
Academia ar urma să funcționeze în conformitate cu legislația aplicabilă instituțiilor de învățământ și cercetare, iar eventualele programe acreditate ar necesita aprobările corespunzătoare.
10. Marea Enciclopedie a Civilizației Bizantine
Unul dintre proiectele de referință ale Renașterii Bizantine va fi realizarea Marii Enciclopedii a Civilizației Bizantine.
Această lucrare este concepută ca o amplă colecție de informații istorice, culturale, artistice și spirituale despre civilizația bizantină.
Enciclopedia ar urma să cuprindă:
- istoria Imperiului Roman de Răsărit;
- întemeierea și dezvoltarea Constantinopolului;
- împărații bizantini;
- organizarea statului bizantin;
- istoria patriarhiilor;
- evoluția creștinismului răsăritean;
- marile sinoade și controverse teologice;
- Sfinții Părinți;
- literatura bizantină;
- filosofia bizantină;
- muzica bizantină;
- arta și arhitectura;
- armata și organizarea militară, prezentate din perspectivă istorică;
- relațiile diplomatice;
- comerțul și economia;
- educația și instituțiile culturale;
- moștenirea bizantină în Europa de Sud-Est.
Lucrarea va urmări prezentarea informațiilor pe baza documentelor istorice și a cercetărilor de specialitate.
Enciclopedia ar putea fi publicată atât în format tipărit, cât și în format digital, în mai multe limbi.
11. Marea Bibliotecă Internațională Bizantină
Renașterea Bizantină își propune dezvoltarea unei biblioteci internaționale dedicate patrimoniului bizantin și creștin-ortodox.
Această instituție ar urma să reunească lucrări istorice, cărți teologice, manuscrise, partituri muzicale, studii academice, documente, fotografii și materiale educaționale.
Biblioteca ar putea avea două componente principale.
Prima ar fi o bibliotecă fizică, organizată în spații special amenajate pentru conservarea și consultarea documentelor.
A doua ar fi o bibliotecă digitală, prin intermediul căreia utilizatorii să poată consulta materiale disponibile legal în format electronic.
Un obiectiv important îl reprezintă catalogarea documentelor și sprijinirea cercetătorilor care studiază istoria Bizanțului.
Biblioteca va respecta drepturile de autor, drepturile de proprietate asupra manuscriselor și condițiile de acces stabilite de instituțiile care dețin documentele.
12. Promovarea culturii românești în lume
România reprezintă punctul de origine al inițiativei Renașterea Bizantină.
Țara noastră are o moștenire culturală și spirituală remarcabilă, formată de-a lungul secolelor prin tradițiile, istoria, literatura, arta, muzica și credința poporului român.
Relația dintre spațiul românesc și tradiția bizantină este vizibilă în arhitectura bisericească, pictura murală, organizarea vieții religioase, cultura manuscriselor și muzica psaltică.
Renașterea Bizantină urmărește promovarea acestei legături istorice și culturale.
Vor fi promovate mănăstirile din România, monumentele istorice, bisericile pictate, tradițiile populare și personalitățile care au contribuit la dezvoltarea culturii românești.
Un loc important îl vor ocupa:
- Mihai Eminescu;
- George Enescu;
- Constantin Brâncuși;
- Nicolae Iorga;
- Dimitrie Cantemir;
- Mircea cel Bătrân;
- Ștefan cel Mare;
- Constantin Brâncoveanu.
Se propune organizarea unor expoziții internaționale despre cultura românească, festivaluri de muzică, conferințe istorice și programe educaționale dedicate patrimoniului național.
România poate deveni un centru important al cooperării culturale europene, prin valorificarea patrimoniului său și prin dezvoltarea unor parteneriate internaționale.
13. Relațiile internaționale și cooperarea dintre popoare
Renașterea Bizantină are o vocație internațională.
Inițiativa urmărește dezvoltarea unor relații culturale cu țări care păstrează tradiții istorice, spirituale și artistice legate de lumea bizantină.
Printre țările cu care ar putea fi dezvoltate proiecte de colaborare se numără România, Grecia, Serbia, Bulgaria, Republica Moldova, Cipru, Georgia și Armenia.
De asemenea, sunt avute în vedere relații culturale cu instituții din Italia, Turcia, Franța, Germania, Austria, Statele Unite ale Americii și alte state.
Cooperarea nu se va limita la spațiul european. Inițiativa își propune să promoveze patrimoniul bizantin și să dezvolte proiecte culturale în America de Nord, America de Sud, Asia, Africa și Oceania.
Aceste relații se vor realiza prin parteneriate, schimburi educaționale, conferințe, expoziții, festivaluri și proiecte de cercetare.
Scopul este apropierea dintre comunități prin cunoaștere, cultură și respect reciproc.
14. Diplomația culturală și dialogul internațional
Cultura poate constitui o punte între state și comunități.
Renașterea Bizantină urmărește promovarea diplomației culturale prin organizarea unor evenimente internaționale și prin dezvoltarea relațiilor dintre instituțiile de cultură.
Se propune organizarea Congresului Internațional al Renașterii Bizantine, un eveniment dedicat istoriei, spiritualității, educației, artei și patrimoniului.
Congresul ar putea reuni istorici, teologi, profesori, cercetători, muzicieni, artiști, arhitecți, reprezentanți ai muzeelor și ai instituțiilor culturale.
De asemenea, se propune organizarea unor întâlniri internaționale dedicate dialogului, păcii și cooperării dintre popoare.
Renașterea Bizantină va susține dialogul respectuos dintre diferitele tradiții culturale și religioase, fără a renunța la identitatea și caracterul său creștin-ortodox.
15. Protejarea și restaurarea patrimoniului istoric
Patrimoniul istoric reprezintă o moștenire care trebuie protejată și transmisă generațiilor viitoare.
Bisericile, mănăstirile, cetățile, monumentele, manuscrisele, icoanele și obiectele istorice constituie mărturii ale trecutului.
Renașterea Bizantină urmărește susținerea proiectelor de conservare și restaurare a patrimoniului, în colaborare cu specialiștii și instituțiile competente.
Se propune dezvoltarea unui Program Internațional pentru Protejarea Patrimoniului Bizantin.
Acesta ar putea include:
- identificarea monumentelor aflate în pericol;
- documentarea stării de conservare;
- susținerea cercetărilor istorice;
- promovarea restaurării specializate;
- digitalizarea documentelor;
- organizarea unor campanii educaționale;
- atragerea de fonduri pentru proiecte autorizate;
- colaborarea cu muzeele și instituțiile de patrimoniu.
Restaurarea monumentelor va fi realizată numai cu respectarea normelor legale și a principiilor de conservare profesională.
16. Cultura cinematografică și documentarele istorice
Filmul și documentarul reprezintă mijloace importante prin care istoria poate deveni accesibilă unui public larg.
Renașterea Bizantină urmărește dezvoltarea unor proiecte cinematografice și documentare dedicate civilizației bizantine.
Se propune realizarea unor documentare despre Constantinopol, împărații bizantini, istoria Bisericii, marii teologi, muzica psaltică, arta iconografică și monumentele istorice.
Un proiect important ar putea fi o serie documentară internațională intitulată „Moștenirea Bizanțului”, care să prezinte contribuția acestei civilizații la istoria Europei și a lumii.
De asemenea, se urmărește susținerea tinerilor cineaști, a producătorilor de documentare și a cercetătorilor care doresc să transforme informațiile istorice în materiale educaționale de calitate.
Toate producțiile vor urmări respectarea adevărului istoric și prezentarea responsabilă a evenimentelor.
17. Tineretul și formarea unei noi generații culturale
Viitorul Renașterii Bizantine depinde de implicarea generațiilor tinere.
Tinerii reprezintă o resursă importantă pentru dezvoltarea culturii, a educației și a cercetării.
Inițiativa urmărește să le ofere posibilitatea de a participa la activități culturale, artistice și educaționale.
Se propune constituirea unei Asociații Internaționale a Tinerilor pentru Patrimoniul Bizantin, care să organizeze concursuri, tabere, întâlniri, expoziții, proiecte de cercetare și schimburi culturale.
Vor fi încurajate participarea la activități de voluntariat, studierea limbilor străine, cercetarea istoriei și dezvoltarea aptitudinilor artistice.
Un program important va fi reprezentat de bursele culturale destinate tinerilor care doresc să studieze muzica bizantină, istoria, iconografia, arhitectura sau conservarea patrimoniului.
Scopul este formarea unei generații educate, responsabile și conștiente de importanța moștenirii istorice.
18. Solidaritatea creștină și activitatea umanitară
Renașterea spirituală trebuie să fie însoțită de fapte concrete de iubire și solidaritate.
Din acest motiv, activitatea umanitară reprezintă una dintre direcțiile importante ale inițiativei.
Se propune constituirea unei Fundații Internaționale pentru Solidaritate Creștină, care să desfășoare programe de sprijin pentru persoanele aflate în dificultate.
Printre beneficiarii acestor programe se pot afla copiii proveniți din familii vulnerabile, bătrânii singuri, persoanele fără adăpost, familiile afectate de sărăcie, persoanele cu dizabilități și comunitățile afectate de dezastre.
Activitățile pot include:
- distribuirea de alimente și produse de strictă necesitate;
- sprijinirea copiilor pentru continuarea studiilor;
- oferirea de rechizite și materiale educaționale;
- organizarea unor campanii de solidaritate;
- sprijinirea centrelor sociale;
- ajutorarea persoanelor afectate de calamități;
- susținerea activităților de voluntariat.
Ajutorul va fi acordat fără discriminare, indiferent de naționalitate, origine, religie sau convingeri.
19. Protejarea naturii și responsabilitatea față de creație
Respectul față de creația lui Dumnezeu poate fi exprimat și prin responsabilitatea față de natură.
Renașterea Bizantină urmărește promovarea unor activități de protejare a mediului și de educare a comunităților în spiritul responsabilității față de lumea înconjurătoare.
Se propune organizarea unor campanii de plantare, acțiuni de curățare a spațiilor naturale, proiecte educaționale și activități de voluntariat.
Vor fi încurajate protejarea pădurilor, a apelor, a monumentelor naturale și a spațiilor istorice.
Prin aceste proiecte, inițiativa dorește să promoveze responsabilitatea, cumpătarea și grija față de generațiile viitoare.
20. Turismul cultural și traseele patrimoniului bizantin
Turismul cultural poate contribui la cunoașterea istoriei și la dezvoltarea comunităților locale.
Renașterea Bizantină urmărește promovarea unor trasee culturale dedicate monumentelor bizantine și locurilor importante pentru istoria creștinismului răsăritean.
Se propune dezvoltarea unor programe turistice și educaționale în jurul Constantinopolului istoric, al monumentelor din Grecia, al mănăstirilor din România, al patrimoniului din Bulgaria, Serbia, Cipru și din alte regiuni.
Aceste trasee ar putea include vizite la muzee, mănăstiri, biserici, biblioteci și situri arheologice.
Turismul va fi organizat cu respect față de caracterul religios al lăcașurilor de cult și față de patrimoniul local.
21. Dezvoltarea economică și susținerea culturii
Pentru ca proiectele culturale să poată funcționa pe termen lung, este necesară o organizare financiară responsabilă.
Renașterea Bizantină urmărește dezvoltarea unor mecanisme transparente de susținere a activităților culturale și educaționale.
Sursele de finanțare ar putea include donații, sponsorizări, contribuții voluntare, granturi, finanțări culturale, proiecte europene și parteneriate cu instituții private.
Se urmărește dezvoltarea unor activități economice legate de publicarea cărților, organizarea evenimentelor, producerea materialelor educaționale și promovarea turismului cultural.
Toate resursele financiare vor trebui administrate transparent, cu respectarea legislației și cu prezentarea clară a modului în care sunt utilizate.
Scopul activității economice va fi susținerea misiunii culturale, educaționale și umanitare, nu obținerea unei puteri politice sau a unei dominații economice.
INSTITUȚIILE ȘI STRUCTURA ORGANIZATORICĂ PROPUSĂ
22. Consiliul Internațional al Renașterii Bizantine
Se propune constituirea unui Consiliu Internațional care să coordoneze direcțiile generale de dezvoltare ale inițiativei.
Acesta ar putea reuni specialiști în istorie, cultură, educație, artă, muzică, patrimoniu și activitate umanitară.
Consiliul ar avea responsabilitatea stabilirii obiectivelor, aprobării programelor, evaluării proiectelor și dezvoltării parteneriatelor internaționale.
Activitatea sa va trebui organizată printr-un statut și prin reguli clare de funcționare.
23. Academia Internațională Bizantină
Academia Bizantină este concepută ca un centru dedicat educației, cercetării și promovării civilizației bizantine.
Aceasta ar putea organiza cursuri, conferințe, programe de cercetare, expoziții și proiecte editoriale.
Academia va urmări colaborarea cu universități și instituții de specialitate din diferite țări.
24. Conservatorul Internațional de Muzică Bizantină
Conservatorul va fi dedicat studiului și promovării muzicii psaltice și al tradițiilor muzicale bizantine.
Se propune dezvoltarea unor programe de pregătire pentru interpreți, dirijori, cercetători și profesori.
Instituția ar putea organiza concerte, festivaluri, cursuri și concursuri internaționale.
25. Muzeul Civilizației Bizantine
Muzeul este conceput ca un spațiu dedicat prezentării istoriei, artei, arhitecturii și spiritualității bizantine.
Acesta ar putea cuprinde colecții documentare, expoziții permanente, expoziții temporare, reproduceri artistice, materiale educaționale și spații multimedia.
Scopul său va fi promovarea cunoașterii patrimoniului bizantin și prezentarea contribuției acestei civilizații la istoria universală.
26. Marea Bibliotecă Bizantină
Biblioteca va fi dedicată conservării și valorificării cărților, manuscriselor, documentelor și materialelor de cercetare.
Se urmărește dezvoltarea unei colecții internaționale și a unui catalog accesibil cercetătorilor și publicului interesat.
27. Editura Internațională Renașterea Bizantină
Editura va avea ca obiectiv publicarea unor lucrări despre istorie, teologie, muzică, artă, arhitectură și cultură.
Se vor putea publica enciclopedii, monografii, studii, traduceri, cărți educaționale și albume de artă.
28. Fundația Internațională pentru Solidaritate Creștină
Fundația este concepută pentru desfășurarea unor activități caritabile și umanitare.
Aceasta va putea susține proiecte sociale, educaționale și comunitare, în condițiile legii.
29. Centrul Internațional pentru Dialog și Pace
Centrul va urmări dezvoltarea relațiilor culturale și promovarea dialogului dintre comunități.
Prin conferințe, întâlniri și proiecte internaționale, acesta va susține respectul reciproc și cooperarea pașnică.
Toate instituțiile prezentate în această secțiune reprezintă structuri propuse pentru dezvoltarea viitoare a inițiativei. Înființarea lor efectivă va necesita proceduri legale, resurse, personal calificat și parteneriate corespunzătoare.
MARILE PROIECTE INTERNAȚIONALE
30. Proiectul „Capitala Culturală Bizantină a României”
Unul dintre proiectele importante ale Renașterii Bizantine este dezvoltarea unui program cultural dedicat patrimoniului bizantin și influenței sale asupra României.
Se propune organizarea anuală a unor manifestări culturale într-un oraș din România, cu participarea unor invitați și instituții din diferite țări.
Programul ar putea cuprinde expoziții de artă, concerte de muzică psaltică, conferințe istorice, lansări de carte, prezentări documentare și întâlniri educaționale.
Denumirea de „Capitală Culturală Bizantină” ar reprezenta un titlu simbolic al proiectului, care ar putea fi acordat unui oraș în cadrul inițiativei, fără a înlocui sau modifica statutul administrativ al acestuia.
31. Festivalul Mondial al Culturii Bizantine
Festivalul va fi conceput ca un eveniment internațional dedicat patrimoniului bizantin.
Vor putea participa ansambluri muzicale, artiști, pictori, istorici, cercetători, edituri, muzee și instituții culturale.
Evenimentul va cuprinde concerte, expoziții, conferințe, ateliere, proiecții de documentare și prezentări de carte.
Scopul său va fi promovarea patrimoniului bizantin prin mijloace culturale și artistice.
32. Marea Enciclopedie Internațională
Se propune elaborarea unei enciclopedii ample, care să reunească informații despre istoria, personalitățile, monumentele și cultura Bizanțului.
Lucrarea va putea fi realizată în mai multe volume și tradusă progresiv în diferite limbi.
33. Programul internațional pentru restaurarea patrimoniului
Acest program urmărește susținerea conservării monumentelor și a obiectelor istorice legate de moștenirea bizantină.
Proiectele vor fi dezvoltate numai în colaborare cu instituțiile competente și cu specialiști autorizați.
34. Programul „Tinerii pentru Bizanț”
Programul va încuraja implicarea tinerilor în activități culturale, educaționale și artistice.
Se propun concursuri internaționale, tabere, schimburi culturale, burse și proiecte de cercetare.
35. Atlasul Mondial al Patrimoniului Bizantin
Atlasul va prezenta monumentele, muzeele, mănăstirile, bisericile, siturile arheologice și colecțiile istorice legate de civilizația bizantină.
Acesta va putea fi realizat atât în format tipărit, cât și în format digital.
36. Programul cultural „Lumina lui Hristos”
Programul va promova cultura creștină prin concerte, expoziții, publicații, conferințe și activități caritabile.
Se urmărește transmiterea valorilor iubirii, păcii, iertării, solidarității și respectului față de aproapele.
37. Academia Internațională de Traduceri
Se propune dezvoltarea unui program dedicat traducerii operelor istorice, teologice și culturale în diferite limbi.
Vor fi încurajate traducerile din greaca veche și medievală, latină, slavonă, română și alte limbi importante pentru studiul patrimoniului bizantin.
Traducerile vor urmări păstrarea sensului original și respectarea exigențelor academice.
38. Marele Congres Internațional al Renașterii Bizantine
Congresul va reprezenta un eveniment de referință pentru prezentarea cercetărilor și a proiectelor dedicate patrimoniului bizantin.
Vor putea fi organizate sesiuni dedicate istoriei, teologiei, muzicii, arhitecturii, artei, educației și cooperării internaționale.
IDENTITATEA ȘI SIMBOLURILE MIȘCĂRII
39. Identitatea vizuală
Identitatea vizuală a Renașterii Bizantine va fi inspirată de simbolurile și ornamentele civilizației bizantine.
Se propune utilizarea unei palete cromatice formate din auriu, alb, albastru, negru și roșu.
Auriul va simboliza lumina, măreția artistică și bogăția patrimoniului istoric.
Albul va reprezenta curăția, pacea și sinceritatea.
Albastrul va exprima spiritualitatea, profunzimea și continuitatea.
Negrul va reprezenta solemnitatea, demnitatea și caracterul istoric.
Roșul va aminti de tradiția imperială și de simbolistica istorică bizantină.
40. Emblema Renașterii Bizantine
Emblema propusă ar putea cuprinde o cruce creștină, ornamente bizantine și elemente inspirate de arta imperială răsăriteană.
Vulturul bicefal poate fi utilizat ca simbol istoric și cultural al tradiției bizantine, cu precizarea că reprezintă o referință la patrimoniul istoric, nu o revendicare politică sau teritorială.
Ramurile de măslin ar putea completa emblema, simbolizând pacea și buna înțelegere dintre popoare.
Drapelul inițiativei va avea un caracter cultural și simbolic, fiind distinct de drapelele oficiale ale statelor și de însemnele instituțiilor bisericești.
41. Imnul Renașterii Bizantine
Se propune realizarea unui imn original al inițiativei, cu versuri dedicate credinței, luminii lui Hristos, culturii bizantine, păcii și unității dintre oameni.
Imnul va putea avea o interpretare solemnă, inspirată de tradiția muzicală bizantină, fără a fi confundat cu o cântare liturgică oficială.
Acesta va deveni un simbol cultural al proiectului și va putea fi interpretat la evenimentele și manifestările organizate de mișcare.
ORGANIZAREA ȘI DEZVOLTAREA CONCRETĂ
42. Constituirea legală
Pentru ca Renașterea Bizantină să devină o organizație funcțională, este necesară parcurgerea etapelor legale corespunzătoare.
În România, inițiativa ar putea fi organizată inițial sub forma unei asociații sau fundații, în conformitate cu legislația aplicabilă.
Vor trebui elaborate documentele de constituire, statutul, regulamentele interne și structura de conducere.
De asemenea, vor trebui stabilite responsabilitățile membrilor, modul de administrare a resurselor financiare și procedurile de raportare a activității.
Extinderea internațională va necesita respectarea legislației fiecărei țări în care vor fi desfășurate activități.
43. Etapele de dezvoltare
Dezvoltarea Renașterii Bizantine este concepută ca un proces progresiv, desfășurat pe mai multe etape.
Prima etapă – Fundamentarea inițiativei
Această etapă cuprinde definitivarea identității proiectului, redactarea documentelor fondatoare, stabilirea obiectivelor, elaborarea statutului și formarea echipei inițiale.
A doua etapă – Dezvoltarea în România
Se urmărește organizarea primelor activități culturale, educaționale și artistice, dezvoltarea unei platforme de prezentare și stabilirea parteneriatelor naționale.
A treia etapă – Extinderea europeană
Se urmărește colaborarea cu instituții culturale și educaționale din Europa, organizarea de expoziții, festivaluri și conferințe internaționale.
A patra etapă – Cooperarea mondială
Se urmărește dezvoltarea unor parteneriate în afara Europei, promovarea patrimoniului bizantin la nivel mondial și extinderea programelor educaționale.
A cincea etapă – Continuitatea generațională
Se urmărește dezvoltarea unor programe permanente, susținerea cercetării, formarea tinerilor și transmiterea patrimoniului cultural către generațiile viitoare.
Aceste etape reprezintă un plan de dezvoltare propus, iar realizarea lor va depinde de resursele disponibile, de colaborări și de posibilitățile organizatorice.
44. Principiile de conducere și responsabilitate
Renașterea Bizantină trebuie să se bazeze pe o organizare transparentă și responsabilă.
Principiile de conducere propuse sunt:
1. Respectarea legii și a instituțiilor statului.
2. Respectarea credinței și a tradiției creștin-ortodoxe.
3. Respectarea libertății de conștiință.
4. Transparența financiară.
5. Responsabilitatea față de membrii organizației.
6. Respectarea drepturilor omului.
7. Protejarea patrimoniului cultural.
8. Promovarea adevărului istoric.
9. Cooperarea pașnică dintre popoare.
10. Respingerea discriminării și a violenței.
11. Respectarea independenței instituțiilor partenere.
12. Continuitatea proiectelor și responsabilitatea față de generațiile viitoare.
Nicio activitate nu trebuie să fie întemeiată pe constrângere, discriminare sau promovarea conflictelor.
DECLARAȚIA FUNDAMENTALĂ A RENAȘTERII BIZANTINE
45. O inițiativă pentru credință, cultură și pace
Renașterea Bizantină pornește din respectul față de o civilizație care a contribuit profund la dezvoltarea istoriei universale.
Această inițiativă dorește să readucă în atenția lumii frumusețea artei bizantine, bogăția muzicii psaltice, valoarea educației, importanța cercetării istorice și profunzimea tradiției creștin-ortodoxe.
Prin proiectele sale, urmărește să promoveze cunoașterea, nu ignoranța; dialogul, nu conflictul; solidaritatea, nu indiferența; respectul, nu disprețul.
Renașterea Bizantină consideră că adevărata dezvoltare a unei civilizații nu se măsoară numai prin puterea economică sau prin influența politică, ci și prin educația oamenilor, prin frumusețea culturii, prin respectarea demnității umane și prin capacitatea de a transmite valori generațiilor viitoare.
Moștenirea Bizanțului trebuie cunoscută, cercetată și protejată. Ea aparține istoriei universale și reprezintă o parte importantă a patrimoniului cultural al omenirii.
Această inițiativă nu urmărește dominația asupra altor popoare, nu revendică teritorii și nu dorește restaurarea unui imperiu politic. Obiectivul său este dezvoltarea unei mișcări culturale, spirituale, educaționale și umanitare, cu deschidere internațională.
România este punctul de plecare al acestui proiect, iar dezvoltarea sa viitoare va depinde de implicarea oamenilor, de seriozitatea organizării și de realizarea unor activități concrete.
46. Declarația de unitate culturală
Renașterea Bizantină consideră că popoarele pot rămâne diferite prin limbă, tradiție și istorie, dar se pot apropia prin respect și colaborare.
Moștenirea bizantină este o punte culturală între numeroase regiuni și comunități.
Prin studierea acestei moșteniri, oamenii pot descoperi legături istorice, influențe artistice și tradiții care au contribuit la formarea culturii europene și a lumii creștine răsăritene.
Inițiativa dorește să promoveze această apropiere prin proiecte culturale și educaționale, fără a impune o identitate unică și fără a diminua specificul fiecărui popor.
47. Declarația privind viitorul generațiilor
Viitorul unei civilizații depinde de ceea ce transmite generațiilor tinere.
Renașterea Bizantină urmărește să ofere tinerilor acces la cunoaștere, educație, artă și cultură.
Prin burse, cursuri, activități artistice, programe de voluntariat și proiecte de cercetare, se dorește formarea unor oameni care să cunoască istoria, să respecte patrimoniul și să contribuie la dezvoltarea societății.
O moștenire culturală nu poate supraviețui numai prin păstrarea monumentelor. Ea trebuie înțeleasă, studiată și transmisă mai departe.
48. Angajamentul pentru pace și solidaritate
Renașterea Bizantină susține pacea, cooperarea și respectul dintre oameni.
Credința creștină cheamă la iubire, iertare și milostenie, iar aceste principii trebuie reflectate în activitățile inițiativei.
Se urmărește dezvoltarea unor relații bazate pe încredere, responsabilitate și colaborare.
Nicio diferență de naționalitate, limbă, cultură sau origine nu trebuie să reprezinte un motiv pentru ură sau discriminare.
Ajutorul oferit celor aflați în dificultate și sprijinirea comunităților vulnerabile reprezintă expresii concrete ale solidarității.
ÎNCHEIEREA GENERALĂ
49. Renașterea Bizantină – o viziune pentru viitor
Renașterea Bizantină reprezintă o inițiativă amplă, pornită din România, care urmărește promovarea moștenirii creștin-ortodoxe și a civilizației bizantine prin cultură, educație, artă, muzică, cercetare, cooperare internațională și solidaritate umanitară.
Prin dezvoltarea Academiei Bizantine, a Conservatorului de Muzică Bizantină, a Marii Biblioteci, a Muzeului Civilizației Bizantine, a Editurii Internaționale și a celorlalte instituții propuse, inițiativa urmărește să creeze un cadru organizat pentru conservarea și promovarea patrimoniului.
Prin festivaluri, congrese, expoziții, publicații și programe educaționale, se dorește apropierea dintre comunități și transmiterea valorilor istorice către generațiile viitoare.
Prin activități umanitare, se urmărește transformarea principiilor creștine în fapte concrete de ajutor și solidaritate.
Prin cooperare internațională, Renașterea Bizantină își propune să contribuie la o mai bună cunoaștere a patrimoniului bizantin și la dezvoltarea unor relații culturale între popoare.
Această inițiativă este concepută de Cristian Diaconița ca un proiect cu aspirații internaționale, a cărui dezvoltare trebuie construită prin muncă, responsabilitate, organizare și colaborare.
Adevărata renaștere nu înseamnă întoarcerea la o epocă trecută, ci păstrarea valorilor ei bune și transmiterea acestora într-o formă potrivită lumii contemporane.
Renașterea Bizantină dorește să fie o punte între trecut și viitor, între credință și cultură, între tradiție și educație, între România și lumea întreagă.
Prin Hristos, spre lumină; prin cultură, spre unitate; prin iubire, spre pace.
---
Inițiator și autor al conceptului: Cristian Diaconița
Țara de origine a inițiativei: România
RENAȘTEREA BIZANTINĂ – PENTRU CREDINȚĂ, CULTURĂ, EDUCAȚIE, PATRIMONIU ȘI PACE.
Slavă lui Dumnezeu pentru toate! IMNUL RENAȘTERII BIZANTINE
Imn solemn al credinței, culturii și moștenirii bizantine
Deviză: „Prin Hristos, spre lumină; prin cultură, spre unitate; prin iubire, spre pace.”
Inițiatorul Renașterii Bizantine: Cristian Diaconița
Introducere
Din veacuri răsare o sfântă lumină,
Bizanțul ne cheamă spre zarea senină,
Cu crucea în suflet și pacea în noi,
Păstrăm moștenirea lăsată de strămoși.
Strofa I – Lumina lui Hristos
O, Hristoase, Împărate ceresc,
Izvor al iubirii și har dumnezeiesc,
Revarsă lumina Ta peste pământ,
Și binecuvântează al nostru cuvânt.
Strofa a II-a – Slava Bizanțului
Din vechiul Bizanț se înalță cântare,
O sfântă lumină, o veche chemare,
Prin veacuri răsună al credinței ecou,
Iar spiritul său înflorește din nou.
Strofa a III-a – Constantinopolul
Constantinopol, cetate măreață,
Purtai peste veacuri credință și viață,
Sub cupole sfinte se-nalță cântări,
Iar clopotele vestesc veșnice sărbători.
Strofa a IV-a – Crucea cea sfântă
Crucea lui Hristos ne este lumină,
Nădejde curată și pace deplină,
Sub semnul iubirii să mergem mereu,
Cu sufletul nostru aproape de Dumnezeu.
Strofa a V-a – Credința ortodoxă
Credința străbună ne unește în rugă,
Iubirea lui Hristos din inimă nu fugă,
Păstrăm cu smerenie sfânta credință,
Și mergem prin viață cu bunăvoință.
Strofa a VI-a – Arta bizantină
Icoane de aur, culori minunate,
Povești ale lumii în veacuri păstrate,
Mozaicuri ce poartă un sfânt adevăr,
Frumusețea Bizanțului rămâne în cer.
Strofa a VII-a – Cântarea psaltică
Răsună cântarea în sfintele altare,
Cu glasuri smerite și dulce chemare,
Din vechi manuscrise se-nalță cântări,
Ce duc rugăciunea spre ceruri și zări.
Strofa a VIII-a – Sfinții Părinți
Părinți ai Bisericii, stele cerești,
Prin scrierile voastre mereu ne-nțelepțiți,
Ați luminat veacuri prin sfântul cuvânt,
Și-ați semănat pace și har pe pământ.
Strofa a IX-a – Moștenirea istorică
Păstrăm monumente, izvoare și scrieri,
Cetăți și biserici, mărturii din vremuri,
Cunoaștem trecutul cu respect și onoare,
Și ducem cultura spre viitor mai departe.
Strofa a X-a – România
Din România răsună chemarea,
Spre lume se-ndreaptă credința și zarea,
Cu dragoste pentru străbuni și pământ,
Păstrăm moștenirea prin faptă și cânt.
Strofa a XI-a – Unitatea popoarelor
Popoare din lume, veniți cu iubire,
Să construim punți de pace și unire,
Fiecare cu limba și neamul său,
Să păstreze respectul și darul lui Dumnezeu.
Strofa a XII-a – Pacea
Nu vrem dezbinare, nici ură, nici război,
Ci pace și dragoste între noi,
Să fie dreptatea în fiecare țară,
Iar bunătatea să nu piară.
Strofa a XIII-a – Educația
Cunoașterea luminează calea,
Educația ne deschide zarea,
Prin carte și muncă să ne ridicăm,
Iar adevărul să-l cercetăm.
Strofa a XIV-a – Tinerii
O, tineri ai lumii, purtați mai departe,
Comoara culturii și sfintele fapte,
Cunoașteți istoria, păstrați-o în voi,
Și clădiți un viitor luminos pentru noi.
Strofa a XV-a – Solidaritatea
Să întindem mâna celui în nevoie,
Să aducem speranță acolo unde-i ploaie,
Să fim sprijin pentru cei încercați,
Și frați între oameni, mereu împăcați.
Strofa a XVI-a – Renașterea
Renașterea vine prin faptă și har,
Prin muncă cinstită și suflet curat,
Nu prin putere, nici prin stăpânire,
Ci prin cultură, credință și iubire.
Strofa a XVII-a – Lumina Bizanțului
Lumina Bizanțului nu se stinge,
În suflete curate mereu se aprinde,
Din veacuri străvechi spre timpul de-acum,
Ne călăuzește pe dreptul drum.
Strofa a XVIII-a – Viitorul
Să ridicăm școli și biblioteci,
Să păstrăm comori peste veacuri întregi,
Să construim punți prin cultură și carte,
Și să ducem lumina mai departe.
Strofa a XIX-a – Rugăciunea
Doamne, primește această cântare,
Ca semn de credință și de închinare,
Ocrotește popoarele și lumea întreagă,
Și fă pacea să fie comoara cea dragă.
Strofa a XX-a – Biruința iubirii
Iubirea lui Hristos să biruiască,
Lumina credinței să ne călăuzească,
Să nu ne despartă nici vreme, nici loc,
Căci pacea și dragostea sunt al nostru noroc.
Strofa a XXI-a – Patrimoniul
Păstrăm fiecare icoană și carte,
Fiecare comoară ce vine din veacuri,
Căci trecutul ne spune cine am fost,
Iar viitorul ne cheamă să-i dăm un rost.
Strofa a XXII-a – Cultura universală
Din Europa spre alte continente,
Să ducem cunoașterea prin noi proiecte,
Să răsune cântarea în limbi felurite,
Și să fie valorile lumii cinstite.
Strofa a XXIII-a – Demnitatea
Cu demnitate și suflet curat,
Să păstrăm tot ce este adevărat,
Să fim credincioși, drepți și uniți,
De Dumnezeu și de oameni iubiți.
Strofa a XXIV-a – Nădejdea
Când vremurile par întunecate,
Să căutăm lumina din ceruri înalte,
Căci nădejdea în Domnul ne dă putere,
Și dragostea Sa ne aduce mângâiere.
Strofa a XXV-a – Chemarea lumii
Ascultați chemarea culturii străbune,
A istoriei care ne spune,
Că popoarele pot să se-adune,
Prin respect, pace și fapte bune.
Strofa a XXVI-a – Gloria spirituală
Nu gloria lumii ne este menire,
Ci slava lui Dumnezeu și sfânta iubire,
Să fim slujitori ai binelui mereu,
Cu inimile îndreptate spre Dumnezeu.
Strofa a XXVII-a – Continuitatea
Din generație-n generație să treacă,
Comoara ce timpul nu poate s-o șteargă,
Credința, cultura și-al păcii cuvânt,
Să rămână vii pe acest pământ.
Strofa a XXVIII-a – Renașterea Bizantină
Renaștere Bizantină, lumină culturală,
Cu rădăcini în istorie și credință ancestrală,
Prin muncă și iubire să crești neîncetat,
Spre un viitor frumos și luminat.
Strofa a XXIX-a – Slavă lui Dumnezeu
Slavă Ție, Doamne, Împărat ceresc,
Pentru darul vieții și harul dumnezeiesc,
Binecuvântează orice om și orice țară,
Și fă ca pacea să domnească iară.
Strofa a XXX-a – Jurământul cultural
Jurăm să păstrăm comoara străbună,
Să ducem cultura spre lumea cea bună,
Cu Hristos în suflet și pace în noi,
Să fim o lumină pentru cei de apoi.
---
REFRENUL OFICIAL
Renaștere Bizantină, lumină peste veacuri,
Credință și cultură, comori din vechi palaturi!
Prin Hristos înainte, cu pace și iubire,
Spre lumea luminată de sfântă moștenire!
Renaștere Bizantină, răsună peste zări,
Prin artă și cântare, prin sfinte sărbători!
România te cheamă, iar lumea te ascultă,
Cu Dumnezeu în suflet, spre calea cea mai sfântă!
---
CODA – ÎNCHEIERE SOLEMNĂ
Slavă lui Hristos, Împăratul ceresc!
Slavă credinței și neamului omenesc!
Slavă culturii ce trece prin veacuri!
Slavă păcii ce unește popoare!
Renașterea Bizantină să fie o lumină a culturii, o mărturie a credinței și un simbol al păcii!
Amin!
Așteptând să vină ploaia...
Zilele acestea au fost căldură mare, dintr-acela care usucă toată suflarea și sufletul din om... Am simțit cum timpul încetinește dându-ne un răgaz preț de-o clipă, destul cât pentru un dram de aer... fierbinte...
În depărtare s-aude ecou de tunet înfundat și mă descopăr gândind: "adă, Doamne, ploaie și stinge-ne pârjolul din sufletele, că toate-s uscate ca iasca, de-o secat apa-n fântâni și s-o nămolit râurile... că nu suntem vrednici de mila Ta, iar Tu ca izvor al vieții, ne arăți de toate..."
Afară se află o lumină stranie, diferită de alte dimineți... și parcă toată suflarea stă în așteptare, mută, cu ochii închiși, rugându-se pentru ploaie... Păsările nu mai cântă, doar corbii se sfădesc între ei din pricini numai de ei știute... Vântul nu mai cuvântă, nu mai stârnește frunza și nu mai mângâie firul ierbii, copacii au adormit și ei amorțiți, sfatul bătrânilor s-a încheiat la ultima ploaie...
Soarele necruțător își arată puterea cu fiecare dimineață alungând norii de pe cerul albit de substanță: nimeni nu mai poate să-i opună rezistență căci razele lui nimicitoare au alungat orice umbră...
Mă îndrept către fântână. Ciutura scârțâie a jale la vederea-mi:
-Geaba vii amu! Cât nu-i strop, doară numai glod...
-Adă, Doamne, ploaie și stinge-ne pârjolul din suflete..., zic eu frânt de genunchi în neputință...
În jurul meu, toată suflarea ogrăzii mă privește cu speranță. Nu pot ridica din umeri a nepăsare, căci nu mă lasă inima și mă uit înspre dânsa cu îngrijorare. Însă citesc în ochii lor că tăcerea mea le răsună ca o sentință.
Nu este apă...
Lumea ideală sau Visul efemer
I
Era o zi tipică și nu a avut nimic deosebit de ziua altor oameni. Era vara cu o arșiță fără precedent, parcă mă coceam, jucându-mă cu motănași de patru luni. Și, când mi-am pierdut forța de a răbda jăraticul solar, am intrat în casă și am închis totul: ferestrele, ușa și jaluzelele, ca să nu strecoare lumina să-mi ardă casa.
Căldura se potolea nițel și eu, având atragerea profundă de cărți și de cuvinte, de care este imposibil să mă despart, căci acestea rămân pe veci, am deschis "Letopisețul Țării Moldovei" cronicarului, pentru a extinde mreaja istorică în celula mea intelectuală ce are mai multe izvoare, deoarece ele servesc ca o hrană pentru mine și dacă nu le beau, atunci nu sunt. "Cogito, ergo sum" - c-am așa se aude citatul.
După o oră și ceva, călătorind împreună cu Ureche vornicul prin descălecarea Moldovei și prin bătăliile lui Ștefan cel Mare, am decis să mă opresc, dar am avut o senzație că, dacă închid cartea și o lăs până mâine, personajele și, mai ales, autorul se opresc brusc, cum ar fi o casetă care este în stare de repaus până nu voi apăsa butonul de a- și continua acțiunea…
II
După ce am pus cartea pe masa mea, am decis să trag un pui de somn, deoarece eram epuizat și nu aveam dorință de a face ceva.
În noaptea asta a avut loc un meci de fotbal în SUA și, evident, ora începerii era târzie, adică oamenii la ora asta deja dormeau și ilustrau propriile imagini. Am stat cu ochii deschiși până la ora 4 dimineața și eram gata să le închid, însă soarele deja mi-a spus "bună dimineața" și păsări au salutat-o cu mândrie ca din basme.
Pe de o parte eu eram dezamăgit de faptul că ei nu au dorit să aștepte măcar pe zece minute să mă culc, dar, pe de altă parte, eram nespus de bucuros când am auzit cântecele păsărilor, fiindcă ele sunt ca mesageri din Sus, ca să spună tuturor că noi trăim, că noi suntem sănătoși și că avem o viață splendidă.
Sufletul meu este exaltat de asta și a transmis un răspuns: "Am o viață splendidă"!
Eu am o viață splendidă…
III
A trecut o oră după ce m-am trezit și deja se amurgește. "Cum nu m-am trezit mai devreme?" m-am întrebat pe mine supărat și înfuriat. Dar m-am smerit și m-am sculat, dar ceva lipsește…
Pare-mi-e că apusul a părut ceva unic, în comparație cu celelalte apusuri. Toate sunt frumoase și atractive ca niciodată, însă el a avut ceva ce nu se poate de a explica prin cuvinte simple, așa cum a făcut Eminescu, când a descris dragostea și lumea lui ideală.
Deci, pe rând: culoarea era roșie-portocalie, ceea ce a redat estetica și simbolul artei cosmice, norii parcă s-au îngrămădit, pentru a fi partea raiului ceresc. Oare asta-i Împărăția Cerurilor, cum a spus Iisus? Nu cred. Hristos a prezentat semnele Cea De-A Doua Venire și asta nu-i unul din cele. Dar liniștea… Doamne! Ce liniște era! Niciun sunet străin nu plutea, doar cea de natură.
Contemplând peisajul cel roșcat, am început să ascult o piesă de chitară cântată de mine. Nu țin minte ca eu să înregistrez asemenea melodie, dar ea se aude foarte, foarte frumos și era în repetiție, creând o atmosferă plăcută. Parcă am mai ascultat undeva, dar nu-mi amintesc. Și denumirea îmi era cunoscută. Nu știu.
Asta este ceea ce am dorit toată viața? Pace, fericire și liniște? Am avut impresia că mi-am umplut golul sufletesc după atâta vreme. Și, în sfârșit, îmi răspund la propria mea întrebare cu fermitate: da! există sensul de a trăi! Amurgul, culorile și, mai ales, muzica mi-au deschis ochii și mi-au construit o lume ideală, unde totul este totul.
Cât de mult aș dori să rămân în lumea mea…
IV
Ce s-a întâmplat? Unde mă aflu? Unde este apusul cel seductiv și magnific care are puterea de a cuceri inimile? Culorile mele iubite, încotro ați plecat? De ce s-a oprit melodia care a transmis sunetele mlădioase și gingașe, când eram gata să mă îngenunchez cu lacrimi?
Cine sunt și cine eram? Un om sau un visător care se izolează de realitatea și intră în alt univers, unde tot este viu? Eu m-am schimbat, nu mă recunosc. Altă haină, alți ochi, alt suflet, alt eu. Nu sunt eu. Acolo, departe de toți, în cealaltă lume, eu trăiesc. Acolo, într-adevăr sunt eu.
M-am trezit și tot cenușiu apare în fața mea. Portretul străin, care este pictat cu alb-negru, auzurile tipice și acute, dăunătoare pentru mine, problemele reapărute în preajma mea și, nu în ultimul rând, golul lăuntric. Cu ce să-mi acopăr, ca să nu mă zbucium? Substanța aceasta nu există în lumea actuală, ci acolo.
Deodată am simt cum o picătură de apă s-a scurs din ochiul meu drept. Casa mea s-a îndepărtat de mine, zicându-mi "adio". Un adio pe veci. O ruptură care a decis soarta mea. Dacă aș avea șansa să plec și să mă aflu în lumea mea ideală… fără tristețe, fără griji, fără răutate. Sau asta-i un vis efemer și zadarnic?
Quo vadis, Domine?
Astăzi am râs mai puțin spre deloc. Doar am zâmbit, așa, amar în colțul gurii. Le-am luat pe toate așa, după cum au venit: în iureșul zilei, am uitat să respir, să trăiesc. Mi se pare că de la o bucată de vreme timpul se grăbește, și, odată cu el, mă grăbesc și eu spre niciunde... Astăzi, am trăit poate mai puțin și am murit oleacă mai mult...
Alerg. Fără țintă, fără rost, lăsând toată lumea în urmă-mi, țintind mereu să fiu primul (la ce, Doamne?), nebăgând de seamă că am rămas ultimul la cele care mă compuneau pe mine cândva... Neștiutor, am sorbit din apa vieții, nerăbdător la cornucopia care mi se cuvine, neînțelegând prețul pe care aveam să-l plătesc: anii tinereții versus anii senectuții.
Am ajuns aici. Dar în jurul meu nu este nimeni, nu se găsește decât pustiu, doar ecoul propriilor mele temeri:
-E cineva aici?, am întrebat cu glas tremurător, dorindu-mi să nu fiu singur în această pustie...
-Eu sunt... dar nu te văd de ceața asta deasă..., îmi răspunde ecoul propriei mele voci.
-Nici eu nu văd nimic. Mi-am închis ochii să nu-mi intre nisipul din clepsidra Timpului, căci, iată, s-a spart și se risipește aiurea...
Aș mai face un pas înainte, dar mi-e teamă de hăurile, care mai devreme se căscau în fața mea... Am tăcut în singurătatea mea. Acum se aude doar viforul care mătură nisipul Timpului în cale-mi...
Quo vadis, Domine?
Rod
Glia a rodit...
Spicele grele de aur cad neputincioase sub lamele neînduplecate ale combinei de recoltat, care scuipă cu zgomot baloții de paie și suflă grâul pe-o nară umplând remorca până la refuz în șuvoaie necontenite...
În urmă-i, câmpul a rămas trist de gol, cu brazdele negre: menirea lui s-a împlinit astăzi în rod... Acum este vremea să se odihnească în pace...
Lanul de porumb, încă verde, îi salută jertfa, soldățește, cu mana la chipiu... Câmpul de floarea-soarelui își ferește fața într-o parte, jelind împlinirea unui anotimp, iar papura, de ciudă că nu poate rodi, își pleznește în puf făcliile, aruncând asfințitul în zbor lin către soare...
Zarea arde calm, așteptând amurgul să cadă cu liniște peste o zi agitată... Păsări zboară ireal în cercuri înalte precum o tornadă derulată cu încetinitorul, iar inima îmi bate cu putere pulsându-mi sângele către tâmple...
Iată, cerul vinețiu își stinge jarul în catifeaua nopții, urcând palide stele către o lună plină, strălucitoare, binecuvântătoare, căci după truda zilei va să vină hodina...
E liniște. Vântul a încremenit, iar salcâmii și-au lepădat freamătul spre așteptarea unei zile noi. Închid ochii păstrând această zi, această noapte, laolaltă cu altele care-au fost și care vor mai fi.
E vară... Rodul câmpului a fost strâns cu migală în amintiri de neuitat.
Glia a rodit...
Curioasă vacanță !
Îmi plăcea un loc mai retras,cu răcoare pe malul Dunării.
Îmi scăldam ochii pe imagini mișcătoare: vase în mers,
apa grăbită, crengi in balans, frunze în foșnet, uneori
chemările păsărilor nocturne. Mai aveam și două undițe
care îmi dădeau impresia, că-s acolo cu treabă și nu
-tai frunze la câni-.Eram în concediu și am socotit că-l pot
petrece așa.Nu nare cheltuială, aproape de casă. Aveam un
cort mic, pentru ploaie, muzică, un aparat foto, și pe Atos
prietenul și paznicul meu.
Dacă se mai rătăcea vreun cunoscut, mă bucuram, jucam
șah, făcea o cafea, purtam o discuție, teme sunt destule...
În rest, citem și am îndrăznit să creionez niște sentimente
îmbăcându-le în versuri....Vara poți să-ți permiți așa o aventură,
nu am fost în pierdere :una că nu m-am plictisit, am avut liniște,
vreme bună și chiar am mâncat pește......
Dialog cu mine însumi
-Cum ești?
-Sunt bine... Sunt bine! Da' de ce-ntrebi?
-Că te-am văzut așa mai... preocupat..., îmi zice el cu seriozitate și preocupare sinceră în glas.
-A, nu... Da' nu pot fi tot timpul soare!, am replicat eu râzând.
-Ce vrei să faci azi?
-Nu știu... E încă dimineață. Să zbor..., am zis eu cu oboseală în glas.
-Atunci... zboară!
Și... am zburat.
Până la Viena. Un zbor de vreo oră și jumătate. Am închis ochii către înaltul norilor, strivind răsăritul îndărătul pleoapelor mele, încercând să rețin, pentru mai târziu, marginea lor zdrențuită în aurul pur al acelei dimineți.
Aeroport, forfotă, apăsare... Odată desfăcut acest nod gordian, am ajuns la cazare... În timp ce jumătatea mea de măr dimpreună cu păpădia noastră, inspectau locația, eu am înarmat camera foto și video pentru a doua zi, am marcat pe hartă locația noastră cu "X", arătându-ți:
-Aici suntem. Vezi? Nu departe de unde suntem, ieși în bulevardul ăsta mare, treci podul peste Dunăre, mai mergi pe jos cale de vreo două stații, nu e departe!, și ajungi la Steffl - Catedrala gotică a Sfântului Ștefan -, da știu, mi-ai mai zis să nu uit să fac poză cu zoom la ghiuleaua turcească de la 1683 încastrată în zidul înnegrit...
Am uitat... Îmbătat de frumusețea sobră a catedralei, am uitat... Mă iartă...
Dar n-am uitat să fac poze sau să filmez cât am putut, până la epuizarea bateriilor de la camera de filmat, Ringstrasse, Hofburg, cu comorile lui fantastice, apartamentele împărătesei Sissi și ale împăratului Josef, arta barocului neoclasic îmbinată subtil cu firul subțire, istoric, al Ariadnei...
Apoi, plimbare cu trăsura către Michael Platz - la bulevard, birjar, la bulevard! - KHM Muzeum, palatele împărătesei Maria Tereza, Schonbrunn, înghețată și ștrudele servite la Gloriette, după ce aproape ne-am istovit sufletele urcând dealul, nu înainte să ne răcorim picioarele în bazinul fântânei arteziene de la poalele lui...
Da... Ți-am ascultat sfatul și am servit celebrele șnițele de la Figlmüller at Wollzeile, fiindcă am făcut rezervare din timp, da, am "tras" și un șnaps de caise, și nu am uitat să cerem la pachet ce nu am putut să mâncăm, având în vedere șnițelele pantagruelice, chiar fiind o tradiție în acest sens...
Și desigur îți aduci aminte, că am lăsat punga de gunoi lângă tomberoane, fiindcă acestea erau închise neștiind că există un program, în ocara unui gunoier, din care am înțeles cu germana mea săracă, că nu am "retziclieren" bine gunoiul...
-Ei bine, cum a fost?, m-ai întrebat ca și cum n-ai ști...
-Repede! A trecut prea repede!, zic eu ocupat fiind să pun în ghiveci, crenguța firavă de iederă pe care am cules-o din gradina botanică a Hofburgului...
-Ai descărcat pozele și filmele?
-Da! Vrei să ne uităm împreună în weekend? Am multe să-ți povestesc, cum a fost zborul, ce culoare frumoasă are Schonbrunn-ul, și apusul de soare peste cupola înverzită a bisericii Peter Kirche...
-Știu... Am fost acolo...
Închid ochii și caut îndărătul pleoapelor mele, acel răsărit de soare. Între timp, iedera a crescut mare și s-a întins îmbrăcând peretele sufletului meu...
Taina melcilor
Porumbul o crescut mare cât un stat de om, înghițind cu totul cărarea până la fântână, devenind peste noapte o junglă greu de trecut de nu mai puteam alerga poteca din pricina frunzelor mari și verzi, tăioase precum baionetele, de-mi păreau niște ostași gata să-și apere glia căzută sub călcâiele mele cotropitoare...
Și deși își întorceau către mine buzunarele pe dos, arătându-mi comoara de știuleți înveliți în mătase ivorie, tot n-aveam încredere în cinstea și sinceritatea lor: tăieturile de pe gambele mele stăteau mărturie mișeliei lor! Dar tot trebuia să ajung la fântână să-i sorb înțelepciunea căpătată într-un veac de singurătate, căci nu mă săturam niciodată de apa-i răce și bună în arșița zilelor de vară...
Rugii de fasole verde, cuibăriți printre rândurile drepte ale lanului de porumb, își șopteau către mine secretele pocnindu-și păstăile gălbui și dezvăluindu-și luminii ochilor mei nestematele de ametist... le culegeam una câte una, cercetându-mi buzunarul plin, irosind către glie boabele care nu-mi făceau cinste:
-Mă, nu mai strica fasolea ceea!, s-aude un ecou îndepărtat.
Dar eu tac, chitit între rândurile de porumb care, brusc, îmi deveniseră vasali și ostași credincioși, apărându-mă de prigoană. Râd pe înfundate și mă strecor mai departe către vișinii din fundul grădinii...
Vișinii, îngăduitori, își întind către mine ramurile pline de mărgele roșii și dulci, mă cuprind de mijloc și mă înalță sus către apusul lor de soare... binecuvântat fie rodul lor acrișor pe care îl simt năvălindu-mi prin vene...
Cu vârful degetelor, desfac un bumb de culoarea chihlimbarului, rășina lipicioasă de pe coaja unuia dintre vișini: îmi trebuie căci voi să repar căsuța fisurată a unui melc mare, pe care l-am cules de prin peregrinările mele din grădină.
Melcul doarme dus în buzunarul meu, alături de boabele de fasole. Îl scot cu grijă, să nu-i tulbur somnul, și analizez cu profesionalism fisura cochiliei sale: nu-i grav, îmi zic, uite aici!, și aplic un strat generos de clei, după care, suflu încet să se întărească.
Trezit din somn, melcul își scoate cornițele și mă salută lent: mulțumesc pentru ajutor!, îmi zice el, lăsându-mi în palmă o dâră lipicioasă și argintie. Îl așez în iarbă și-l petrec cu privirea cum se îndepărtează încet. Deodată se întoarce către mine, mai verifică încă odată trăinicia "reparației" mele, și mulțămit, dă din căpșorul lui văzându-și de treabă.
E sară. După ce luna se stinge, plecând și ea să se culce, dar nu înainte să-și acopere cerul cu plapuma înstelată, mă vâr și eu între așternuturi gândindu-mă la melcul meu: ce-o mai fi făcând? S-o lipit bine streașina cochiliei lui? Ce strâmtă ii e căsuța, el nu poate primi musafiri, n-are "antreu" să puie chiselnițile cu dulceață de trandafiri.
Închid ochii, și îndărătul pleoapelor mele, văd sătucul de melci împrăștiat într-o văioagă printre crăișorii ce cresc în gradinuța bunicii mele. E dimineață și melcii au ieșit din căsuțele lor la soare, primenindu-se în mărgăritarul primelor boabe de rouă...
Iată, taina lor, se dezvăluie ochilor mei cercetători: din rouă li se desfac pe spate aripi colorate de fluturi, iar curcubeul se frânge brusc și frenetic în aplauze, zeci, poate chiar sute de petale se întorc către soare venerându-i razele, strălucirea și căldura.
Cocoșul își înălță și el aripile către văzduh, cântând imnul dimineții. Mă trezesc cu fruntea mângâiată de umbra răcoroasă a salcâmilor care mi-au vegheat întotdeauna somnul și visele, pășind nesigur, cu picioarele goale, pe lutul gălbui al ogrăzii: pe pământ, dâre argintii, șerpuiesc către niciunde. De aceea cochiliile de melci sunt goale...
Amintiri din facultate
De curând, am fost întrebat, așa, în treacăt, dacă am vreo nostimadă din anii de facultate. Am, cum să n-am? Că doară toți cei care ne-am tocit coatele pe băncile facultății, ne-am pierdut bucăți întregi din sufletele noastre tremurând în sesiunile examenelor și ne-am alienat mințile prin restanțe de netrecut, avem câte ceva de spus...
Bine, n-am să povestesc despre "lipsurile" pe care orice student le-a îndurat cu stoicism în anii studenției, despre meniuri sofisticate precum "pâine cu muștar și mere" sau despre bucuria sinceră că gaura ciorapului nu se potrivea cu cea a pantofului. Mai degrabă, am să vă povestesc despre...
... profesorii semi-zei, care tăiau și spânzurau ca zbirii în dreptul catedrelor lor și de la care obțineai cinciul de trecere, cu greu muncit în sudori, fâstâceli și răspunsuri chinuite la întrebări pe subiecte de care n-ai auzit niciodată, darămite să mai dibuiești și răspunsuri care să-i gâdile profesorului ideea prin cap că ai știut ceva, cândva, odată, demult... dar ai uitat între timp...
... sau despre profesori buni și blânzi și îngăduitori, care închideau câte un ochi, atunci când zăreau colțul vreunui curs, ieșind impertinent afară din bancă, curios să vadă și el cu ce se mănâncă mediul academic, vai de "gaudeamus igitur-ul" vieții noastre de studenți chinuiți pe bandă rulantă...
Mai ales că odată cu orarul primit, ne-am dat seama că primisesem și balastul unor materii greu de digerat precum tehnologia mașinilor industriale sau matematici superioare. La întrebarea noastră, candidă de altfel, la ce ne trebuie să știm tehnologia mașinilor, din moment ce ne pregătim să devenim oameni de cifre, proful, mucalit de altfel ne-a răspuns sec, având pregătit răspunsul dinainte:
-Am să vă răspund în ultima oră de curs!
Și ne-a răspuns în semestrul doi al primului an academic:
-Ca să învățați să faceți diferența: să nu vă duceți boi și să vă-ntoarceți capre, dacă firma vă trimite să cumpărați o moară cu bile, iar voi să achiziționați una cu concasoare!!!, lăsându-ne cu gurile căscate din moment ce nici atunci, dar nici acum, nu știam să facem diferența, fiindcă tehnologia "lui" nu ne-o lămurit...
Iar integralele triple sau matricile domnului profesor de matematică nici atât: la examen am făcut schimb de subiecte cu o colegă însărcinată în luna a opta, fiindcă mi-o fost teamă să nu i se rupă apa de la emoția examenului și să nască bebelușul în amfiteatru făcându-l direct academician, întrucât subiectul ei mi-o picat mănușă! Și bineînțeles că și "mămica" a luat examenul, promițându-mi că dacă se va naște băiețel, bebelușul va purta numele binefăcătorului lui, adică al meu, Doamne ferește! n-am avut noroc c-o fost fetiță...
Cred că eram prin anul doi de facultate și deși târam vreo două "codițe" din primul, tot mă vâram în sesiune cu capul înainte pe principiul "prezența la examen este egală cu examenul pe jumătate trecut". Nu era așa. Nici pe departe. Dacă nu picai pe subiect, picai pe lângă, iar restanța de toamnă era asigurată!
Parcă îl aud și acum pe proful meu de "gestiune", tunând în amfiteatru la începutul examenului final de sesiune, când împărțea "random" subiectele:
-Cum? Da' mătăluță mi-ai fost student la clasă? Că nu prea te-am văzut pe la seminarii...
-Cu toate acestea, am fost acolo, Domnule Profesor!, spuneam eu cu o candoare desăvârșită, mințind cu nerușinare.
-Ei, lasă... Lasă... Ne vedem în toamnă!, îmi mai zicea Profesorul cu deferență...
Și bineînțeles ne vedeam. În toamnă. Dar nu la "mărire"!
Aveam o Doamnă profesoară la "drept comercial":
– Haideți, măi copii, că doar ați avut de parcurs „doar” drepturile și obligațiile (un curs de vreo 200 de pagini). Cine poate să-mi spună definiția cambiei?
– Cri... cri... cri...
Tăcerea se așternea peste amfiteatru atât de apăsată, încât parcă o simțeai cum ți se așază pe suflet, ca un ecou grav de catedrală înaltă...
Și chiar mi-era milă de Doamna. Își dădea toată silința să ne destupe mințile, dar noi eram convinși că materia se învață cel mai bine prin... osmoză. Burta pe carte? Ferească Dumnezeu! Nici măcar pe cursuri nu prea reușeam s-o așezăm...
Evident că înainte să intrăm în examen la ea, pe holurile facultății în fața amfiteatrului, stăteam cu toții la o țigară, încercând să ne facem curaj: mai mâncam niște biscuiți cu gust de pizza de la "comun", mai zicea unul un banc, dar zâmbetele nu erau ale noastre, căci tremuram ca niște piftii, fiindcă auzisem de la cei din ani mai mari, că se pica pe capete, cu zâmbetul pe buze...
Intrăm în amfiteatru, ne așezăm strategic, să putem comunica între noi, la nevoie, ne primim subiectele de la asistenți și... fatalitate!, nu știam o boabă...
Ba pe deasupra, emoțiile coboară mai jos de stomac, încurcându-mi și mai abitir măruntaiele...
Transpirat, trecut prin toate furcile caudine,
mă ridic primul. Foile aproape albe, obrazul roșu ca sfecla și stomacul aflat în plină revoltă împotriva învățământului superior. Semnez borderoul de predare și alerg spre toaletă.
Acolo, din nou fatalitate!, mă aștepta adevărata probă de examen: hârtia igienică lipsea cu desăvârșire.
Am privit lung cursul de Drept comercial. M-a privit și el pe mine. La fel de lung. Dar, n-am avut de ales. În ziua aceea, și-a îndeplinit o menire mult mai practică decât aceea pentru care fusese tipărit...
...căci eu încă speram sincer că voi smulge un cinci chinuit din cele douăzeci de minute petrecute în examen...
Bineînțeles că l-am picat! Cine, apoi încerca din răsputeri să-și reconstituie cursul, căci fusese jale, trei sferturi dintre noi picaserăm, iar cei care l-au promovat, făceau bișniță amarnică cu cursurile, vânzându-le către oropsiții sorții la prețuri astronomice... Eu am trebuit să plătesc cu vârf și îndesat paginile pe care destinul mă obligase să le folosesc... în alte scopuri academice. Norocul meu a fost că nu s-a aflat. Căci profa de drept era un pic cam răzbunătoare...
Dar... examenele, așa cum au venit, cu emoții, așa au și trecut... Anii s-au scurs și după încheierea ultimului curs sforăitor ținut de către însuși decanul facultății, ne-am trezit în sesiunea solemnă a absolvirii. Iar eu, mucalitul de mine, am fost desemnat de către șeful de an - care, nici până astăzi nu știu de ce, mă simpatiza peste măsură - să trec eu cheia succesului, către studenții anului inferior nouă.
Noi aveam, de fapt, două "chei ale succesului": una din lemn, frumos lăcuită, pe care o primiserăm de la promoția dinaintea noastră, și una din inox, pe care urma s-o predăm noi generației următoare. Nu voiam, Doamne ferește, să ne facem de râs în fața profesorilor, înmânând o cheie de lemn Tănase!
Așa că după sesiunea de poze făcute cu grupul pe scările din fața facultății, dar și cele individuale cu amicii și... inamicii de facultate, ne vorbim să ne întâlnim cu toții la banchetul de absolvire, după care plecăm fiștecare pe la cășile noastre să ne pregătim pentru marele eveniment al vieții noastre, eu rămânând cu... cheia de lemn, fiind trecută următoarei generații de absolvenți, cea de inox...
Astăzi, când mă uit în urmă și înțeleg cât de mult timp a trecut de atunci, zâmbesc, așa, în colțul gurii. Îmi amintesc de fâstâceala mea din ziua absolvirii și de cheia aceea de lemn, care între timp a ajuns suportul cheilor din casa mea. Se pare că, dintre toate "cheile succesului", tocmai ea a rămas să-mi deschidă, în fiecare zi, ușa către amintirile mele din studenție...
Prose is the mode of expression not subject to the rules of versification and forms a composition, a literary writing that expresses in this way the lyric of the soul. Composes or reads Short Seasonal Prose, Narrative Prose, and more.
Întrebări frecvente
- Deschide pagina de publicare: Publică poezii
- Completează titlul + textul și alege categoria „Prose”.
- Publică poți fi logat sau anonim (utilizator fară inregistrare).
- Apasă pe la orice poezie pentru a o adăuga la favorite (ar fi bine mai intii sa te autentifici).
- Apoi le găsești rapid în contul tău (sau în secțiunea de favorite).
- ✅ Publici rapid, cu autor logat sau anonim: Publică
- 📚 Îți aduni creațiile în colecții ca o carte: Colecții
- 🎦 Poți adăuga audio/video la poezii: Audio & Video
- 🌌 Îți construiești profilul de autor în „Universul poeziilor”: Univers
- ✅ Da. Dacă ai o poezie publicată, poți folosi funcția „Transformă poezia în cântec”.
- 🎵 În câteva clipe, poezia ta poate deveni o melodie (voce + instrumental), pe care o poți asculta și distribui.
- 🔗 Vezi ghidul / noutatea aici: Transformă-ți poezia în cântec
Nu căuta la oameni
Gabriel Trofin
12 November
Mulțumesc frumos! Este într-adevăr așa cum ați spus...
Nu căuta la oameni
Silvia Mihalachi
12 November
,,NU CĂUTA LA OAMENI,, pentru mine, un cititor, nu este numai o superbă, superbă poezie, ea este și un bun sfătuitor a cărui sfaturi merită ,, pe t...
✨ Poeme din suflet pentru suflete
Deea
10 November
Mulțumesc
Sa nu mai doară...
un-pahar-de-poezie
10 November
Multumesc si eu ❤️🙏
Sa nu mai doară...
Alexandra-M
10 November
M-am regǎsit în versurile tale, mulțumesc pentru emoție
✨ Poeme din suflet pentru suflete
un-pahar-de-poezie
9 November
Bine scris!🤗
Chenar real
ElenaD
9 November
O poezie superba despre faimosii guvernanti ai tarii noastre. Bravo. Felicitari autorului poeziei. Succes in continuare.
Nuante calde
un-pahar-de-poezie
8 November
Multumesc, Deea!🤗
Dincolo de tăcerea ta..
Andreas Ioan Amaftioe
8 November
Foarte frumoasa poezie (autorul principal sunt eu) felicitari autorui.
Nuante calde
Deea
8 November
A D O RRRRR