All the poems

Timpul nu iartă!

E duminică, racoare și afară plouă,

N-am fost azi, destul de matinal,

M-am trezit și, sar din pat, că-i nouă,

Iar oglinda-mi spune, ai ochelari de cal

 

Mă uit mult mai atent, prin cameră,

Și mă întreb, cine-mi face cicane?

Când ochelarii mei, sunt pe noptieră,

Și-mi răspund..vezi că,,porti", cearcăne

 

Privesc, și-mi simt corpul, puțin uzat,

Ceva grăsime, pe burtă, fără folos,

S-a pus, că aparatul de gym, este stricat,

Și-acum, îmi este tare greu, să o dau jos

 

În garderobă, haine și, rafturi pline,

Și nu-te-nduri, să le dai la săraci,

Chiar dacă, niciuna, nu-ți mai vine,

Și nici o șansă, n-ai, să le îmbraci

 

O viață-ntreagă, muncim și adunăm,

Sume mici, sau mari, avem în cont,

Nu cheltuim prea mult și, nici nu dăm,

Celor ce țin un ban, la o batistă-n nod

 

Cât tânăr ești, trăiești ca în povești,

Iar viața, mai pe nimic, o risipești,

Seama nu-ți dai, că-nbătrânești,

Și-ajungi, un timp, când te căiești

 

Și tot așa, inaintezi, în ani de viață,

Ușor și sigur, ajunngi la bătrânețe,

Trezirea e mai devreme, dimineața,

Somnul nu vine, la fel ca-n tinerețe

 

La anii senectuții, gândul mai des te poartă,

Spre cei plecați la Cer, de Domnul adormiți,

Te-ntrebi..puteam eu, să am o alră soartă?

Și îți răspunzi..alții sunt Sus și, doar...pomeniți!

 

Scrisă de Cezar!

Pe Curând!

 

More ...
poezii.online Timpul nu iartă! Zugun

Cu cei mișei să n-ai a face!

Multe vede omu-n viaţã,

Cât ar fi de scurtã ea...

Dar întotdeauna-i pune

Vârf grãmezii, o lichea!

 

Într-o zi, lucrând la straturi

O lichea, fãr-un picior,

Se-abonã sã-mi dea şi sfaturi

Şi o mânã de-ajutor.

 

Mã umflã, pe urmã, râsul,

- Râd şi-acum de nu mai pot! -

Cãci, cãznindu-se cu sapa,

S-a înnãmolit de tot.

 

"Mã descurc!" îi zic lichelei,

Spre a nu se deranja.

Dar mi-a zis cã nu-i problemã,

Cã lucreazã "numa-aşa".

 

Prefãcându-se licheaua

Cum cã smulge nişte praz,

Tot noroiul de pe cizmã

Mi-l zvârlise pe obraz!

 

Mi se înnegri 'nainte-mi

- Cum pãţeşte-orice român -

Şi-ntr-o singurã clipitã,

Îmi cãzuse râsu-n sân.

 

Sã-mi revin, îmi trebuirã

Douã dupã-amiezi întregi,

Ca sã se-mplineascã vorba

Cã "ce semeni şi culegi"!

 

Cât despre licheaua "scumpã",

Mâine-zi fãcu un salt

Spre-a se rãzbuna. Da-şi rupse

Şi piciorul celãlalt.

More ...
poezii.online Cu cei mișei să n-ai a face! Cristi Dobrei

Te vreau

Printr-o mie de fețe cunoscute,

Imi apari tu,facandu-mi gândurile tăcute,

Prin prezenta ta, plina de iubire,

Nu mi pot reda,dureroasa desparțire.

Aș fi vrut să ne iubim prin șoapte,

Să mi citești a viitorului carte,

Să ți cant din ale mele poezii,

Fiind scrise din ale noastre amintiri.

Aș fi vrut să avem inelul promisiunii,

Să impărtășim sărutul rațiunii,

Să mi dai părul intr o parte,

Să ne iubim,în miez de noapte.

Te vreau în orice mod posibil,

Te vreau,chiar daca unii considera-penibil,

Iți vreau inima,din nebunie,

Să mi potolesc dorul te tine.

Dar a venit timpul sa pleci,

-ne  despart chipurile cerești,

Și inainte sa ne despărțim,

Ai mai vrea să ne mai iubim?

Să ne iubim cum se cuvine,

Într o lume fără de lumină,

Doar noi doi ,la malul unui lac

Unde ne scufundam in al emoțiilor plac.

Te vreau in a nopții tăcere,

Te vreau in a soarelui mângâiere,

Să ți ofer iubirea ce mi o țin,

Și să mor, în al iubirii destin.

 

de Motelica Luiza

More ...
poezii.online Te vreau ANONIM

Toamnă!

Fereastra-mi, e deschisă larg,

Simt un curent rece, cum vine,

Un cocostârc, stă pe catarg,

Cred c-a uitat, că iarna vine

 

Și vântu-adie, îl simt adânc în nări,

În zare cocorii, se-nalța spre nori,

Se duc în cârduri, spre alte zări,

E toamnă târzie, ce mușca din flori

 

Copacii își lasă, pe jos frunzele,

Rămân dezgoliți, cu ramuri uscate,

Solul profită, se-ngrașă cu ele,

Din el, după iarnă, vor răsari plante

 

Închid fereastra, ce văd nu-mi place,

Panoul la PECO, cu prețul afișat,

Șoferul înjură și, cruce își face,

Văzând benzina, ce sus a urcat

 

Ma-mbrac în grabă și, plec afară,

La piață s-ajung, cu a mea doamnă,

Să cumpăr ceva, să pun în cămară,

Legume și fructe, culese pe toamnă

 

În piață e lume și, marfa pe-alese,

Să cumperi produse, prăsite cu sapa,

Să-l vezi pe țăran, cu roada pe mese,

Bănuții strângând, în palma crăpată

 

 

Aud în stânga, privesc spre dreapta,

Negocieri de prețuri, nu se dă banul,

Toți vrem reduceri, vorbim în șoaptă,

Nu plătim țăranul, precum barmanul

 

Cu el ne târguim, la ultimul bănuț,

Și vrem un preț mai mic și, la mărar,

Știm cine muncește, pentr-un leuț,

Și cine ia baccișul, pentr-un pahar

 

Acum mă-ntreb retoric, pe mine și tine,

De ce noi banul, nu-l dăm cui se cuvine,

Când noi cu toții, cunoaștem foarte bine,

Cine asudă-n câmp, ca noi s-avem pâine

 

Dar asta-i firea noastră, omenească,

Și uneori, un pic mai mult, prostească,

Ca unii, mai mereu să tot, primească,

Iar necăjiții, din greu, ei să trudească

 

Mă-ntorc acasă, cu portbagajul plin,

Cu multe verdețuri și, alte crudități,

Sunt mulțumit, c-am cheltuit puțin,

Și că-n camara, am pus, eu, multe și gustoase....bunătăți!

 

Scrisă de Cezar!

Pe curând!

More ...
poezii.online Toamnă! Zugun

Comoara mea

Ești bucățică ruptă

Din Soare , stele și lună

Mai prețioasă ca un diamant

Te am și sunt bogat!

 

Langa tine totul am

Echilibru, liniste și hram

De sus de la Dumnezeu dat

Te am și sunt bogat!

 

Cu dragoste și iubire 

Respect , răsfăț și fericire

Imi oferi tot ce am visat

Te am și sunt bogat!

More ...
poezii.online Comoara mea ANONIM

La facultate!

Când am intrat la facultate, era toamnă,

Iar ca să intru, am învățat, planificat,

Eram adolescent, crescut la țară,

Și-aveam dorința, de a fi educat

 

Liceul terminat, a fost unul real,

Profil de mate-fizică-ntr-un oraș,

Dar eu aveam în viață, un mare ideal

Să nu rămân codaș și-n, sat fruntaș

 

De mic copil, am crescut animale,

Și eram trist, când boala apărea,

Mă bucuram, să le văd pe picioare,

Șă merg cu ele, îmi era fericirea 

 

Nu m-am gândit atunci, că aș putea,

Să intervin profesional și, să alin,

S-ajut și să grăbesc, recuperarea,

A animalului bolnav și, suferind

 

Minunea s-a produs și, v-o spun vouă,

C-ăn anul "84, am intrat la facultate,

Și-am absolvit cu brio, în anul "89,

Când veterinar, am devenit cu acte

 

Dar să obții o diplomă, de medic,

Calea e lungă, cu multe provocări,

A trebuit să pun efort, să mă dedic,

Și să rezist, la multe încercări

 

Și anul întâi de facultate, a venit,

Desigur, eu student, am devenit,

Am fost cazat, repartizat în grupă,

Și de aici, boboc, băiat de trupă

 

La cursuri, am fost 2 săptamâni,

Iar la lucrări în câmp, cam 2 luni,

Așa era atunci, învățământul,

Ca să mănânci, lucrează-ntâi pământul

 

Și cum nimic nu poți, fără mâncare,

Recolta trebuia, pusă-n hambare,

Abia atunci, puteai merge la școală,

Pentru formarea ta, profesională

 

Examinările din iarnă, ușurele,

De care s-a trecut, destul de bine,

Dar au venit în vară, cele grele,

Și s-a căzut, ca spicele-n combine

 

Au fost doua materii, spuse..cui,

Anatomia și, desigur chimia animală,

Care pe bune, nu plăcea nimănui,

Și se simtea durere și-n, pineală

 

Noroc de-aveai, în anul doi să treci,

Îți apăreau în cale, alte materii reci,

Cu fiziologia/ fiziopatologia, la meci,

Si altele, pe care, de le ei, petreci

 

În anul trei spuneai, că doctor ești,

Dacă morfopatologia, nu te-ncurcă,

Iar la farmaco, nimic să nu greșești,

Nici doza, când vaccinezi, vreo curcă

 

Când în patru, cinci, se-ajunge,

Să lucrăm în clinici, toți doream,

Practica pe animal, ne atrăgea,

Doctori buni, să devenim, visam

 

Medic să devii, să porți parafă,

Trebuia licența, de final s-o treci,

Prezentarea ei, fără vreo gafă,

Garanta, să profesezi, să vindeci

 

Nu pot încheia, fară a enumera,

...și..semiologie, parazitologie,

boli infecțioase și, chirurvie,

clinică medicală, reproducție,

expertiză alimente, microbiologie

 

..ele sunt, al profesiei abecedar,

Și care, m-au format profesional,

Ca intelectual, doctor medic veterinar,

Și simt să spun acum...un om normal

 

În facultate, norocul m-a însoțit,

Și-am întàlnit, o fată frumușică,

De ea, pe loc, m-am îndrăgostit,

Și azi îmi e soție, fata din Frumușica!

 

Scrisă de Cezar!

Pe curând!

 

 

 

 

 

 

 

More ...
poezii.online La facultate! Zugun

Amintiri dintr-un Burg

Când tăcerea-mi cântă valsul
Eu mă rătăcesc de mine
Mă alerg, mă caut,mă chem
Gândurile mă ajung
Și-mi lipesc de mine glasul
Să-l aud ce mai îmi spune,
Unde, unde să m-alung…

Fără nici o alinare
Doar misterul din amurg
Răscolește prin sertare
Amintirile ce-n mine curg.

E orașul  cu o stradă  
Strada pașilor pierduți
Tainice trăiri se sparg
Lăsând gândul în ogradă,  
Casa tristă  și-un cerdac
Strajă-i sunt  crengi de liliac
Pe o stradă într-un burg…

More ...
poezii.online Amintiri dintr-un Burg Silvia Mihalachi

Zeița

„Apollo, ți-am oferit bunătate și respect,

Așa că te rog ca și tu să fi corect.

Să îmi împlinești și mie o dorință,

O zi vreau să petrec ca a ta ființă.”

 

"Admetus sau dacă așa dorești să te numești, Andrei,

O să îți dau aceea ce tu vrei.

Pentru generozitatea ta, din mâncarea mea vei gusta,

Pentru această zi, în corpul meu vei exista."

 

Totul în jur a devenit pur alb...

Și am ajuns într-un loc atât de dalb.

Eram chiar în vârful muntelui Olympus,

Și aveam până la apus pentru orice aveam să îmi fi propus.

 

M-am întâlnit întâia oară cu maestrul apelor, Poseidon,

M-a întrebat de un zvon de al meu, un piton.

I-am răspuns că de mult s-a rezolvat,

Și că nici atunci nu trebuia să fiu salvat.

 

L-am întrebat cum îi mai este al lui imperiu.

“Imperiu? Nu credeam că întrunește un așa criteriu, “

Îmi răde și cu un zâmbet îmi vorbește,

“Este extraordinar dar dacă nu mă crezi, vin-o și privește.”

 

Îi zâmbesc și îi promit că o să vin,

Imediat ce niște treburi termin...

"Dar crezi că aș putea pe Zeus să îl întâlnesc?"

Majoritatea dintre noi lipsesc, de diferite probleme se îngrijesc.

 

Văzând cât m-a întristat știrea, cât de jos îmi era privirea...

Îmi pune mâna pe spate, pentru a îmi mai liniști gândirea.

Mulțumindu-i și mergând mai departe, m-am întalnit...

Cu Leto, femeia din care în lume am venit.

 

Mă întreabă pe unde este sora mea,

Deoarece pentru siguranța ei se temea.

Așa că dacă acum eu înapoi în Grecia,

M-aș întoarce și pe ea aș căuta-o, ea pe veci ar aprecia...

 

Nevrând să stric relațiile lui Apollo ,

Pe Pământ mă întorc, pentru a încerca a o găsii acolo.

Într-o pădure eu încep a o căuta,

Când văd o femeie ce animale vâna...

 

Părul ei, curgea ca valurile unei mări de cafea,

Ochii ei, o fântână albă-nu de apă ci de ciocolată,

Buzele ei, păreau moi ca de catifea,

Atât de frumoasă, calculată, concentrată...

 

M-am apropiat tiptil, ușor,

Am strigat-o încet...cu o voce joasă...

Neștiind dacă îmi va oferi vreun ajutor.

Se întoarce dintr-o dată și se apropie curioasă.

 

“Ce cauți pe aici, dragă zeu?

Și de ce îmi întrerupi a mea vânătoare?

Ai ceva tupeu, știi bine că să vânezi e greu,

Haide, vorbește, sau nu o să mai fiu așa binevoitoare.”

 

"Mă numesc Apollo și sora nu mi-o pot găsii,

Pare că petreci mult timp pe aici,

M-am gândit că poate tu o să știi,

Dacă da, te rog să îmi zici…"

 

Se apropie cu mult avânt,

Mă ia cu puțină forță de mână...

Și fără vreun alt cuvânt,

Începe a merge fără frână.

 

De mână, m-a dus pe un vârf de munte,

Unde o femeie îmbrăcată într-o rochie de cărbune,

Părea că cea mai mare frică avea să și-o înfrunte.

Plângea și nimic nu putea spune...

 

Pentru ore în șir nu ne-am oprit din vorbit,

Frumusețea ei cu a Aphroditei era de comparat,

Ceva de neobservat până când de farmecele ochiilor ei m-am izbit...

A ei grație era imposibil de măsurat, de explicat…

 

De mână m-a dus pe un mic deal...

Deasupra unei sulițe din pământ.

Unde în jur, totul încă părea ireal...

Unde umbra unui măslin s-a resfrânt...

 

Degetele ei fine mă țineau atât de bine,

Povestindu-mi de Socrate, Platon și Herodot,

Se uita cu așa o înfierbântare, ardoare la mine,

Eu o ascultam și tăceam ca un netot.

 

M-a întrebat dacă o pauză vreau să facem,

Să stăm jos măcar pentru o clipă,

Că nu vrem să ne sărutăm să ne prefacem,

Simțeam cum o dragoste se înfiripă.

 

Pe lângă noi, zbura unul dintre frații mei,

Eros, care pentru mine a venit.

Părea că era supărat dar fără vreun temei,

Dintr-o dată, mi-a zâmbit, de parcă țelul și l-ar fii împlinit.

 

Nimic nu se schimbase, așa am crezut,

Dar când la Daphne m-am uitat…

Numai la ale ei picioare m-am holbat,

Corpul meu nu mai făcea ce am vrut...

 

Ea de mine s-a speriat,

Și ușor s-a îndepărtat,

Numai de dorință eram purtat,

Aerul se simțea rarefiat,

 

Imaginându-mi pieptul ei dezgolit,

Decolteul ei, îmi dădea tot felul de idei,

De cum aș săruta-o pe gât ducând-o pe alei,

Pe care nu s-a mai oprit, pe care nu le-a mai trăit.

 

De la dorința mea am încercat să mă rețin...

Să îi ating pielea de mătase și între picioare să o dezmierd,

Dar în silueta...în corpul ei, încep să mă pierd,

De la ea nu mai pot să mă abțin...

 

Speriată, ea începe să fugă,

Dar în adâncul ei știe,

Că lumea e prea pustie.

Așa că se decide să se distrugă.

 

Se transformă într-un prea frumos copac,

Când...din spatele meu se aude o voce mică și pitică,

Care întreabă dacă acum sunt mai deschis la critică.

Deoarece cu ea nu voi reușii niciodată să mă împac.

 

Lacrimile mele au umplut râurile și mările,

Rădăcinile ei le-am sărutat,

Minute, ore au trecut dar acolo eu am stat.

Încercând să îmi alin tulburările...

 

Din frumusețea, eleganța ei am făcut o liră,

Un arc și niște săgeți de lemn,

Și un lucru pe care am jurat solemn,

Să îl prețuiesc și când focul vieții mi s-o potoliră.

 

M-am trezit, cu memoriile care mă urmăriră,

Nu în Olympus, nu în lumea zeilor.

Doar cu coroana mea, care să mă mai ducă în acea lume a ideilor,

Un singur lucru, care să îmi amintească, că un om și o zeiță se iubiră…

More ...
poezii.online Zeița R.A.

În ajun de Crăciun!

Venim astăzi, să colindăm,

Pe bunici, să-i bucurăm,

Sănătate multă, le dorim,

Iubire, dragoste, le oferim

 

Seara asta, suntem cu voi,

Și știm c-aveți, unele boli,

Bunicul, are dureri de oase,

Bunica, ceva grăsimi pe vase

 

Noi știm, că ei se-mpacă bine,

Precum, un pisoi c-un câine,

Când cățelul, latră tare,

Pisicuța-si, scoate gheare

 

Dar acum, când e Craciun,

Bunicul, e omul bun,

Și bunica-i, mulțumește,

Și pe loc, îl răsplătește,

Cu bucate, pe alese,

Puse frumos, pe mese,

De copii, cu drag aduse,

Care astăzi, le-au făcut,

Pentru cei, ce i-au născut

 

Acum să cântăm, în prag,

Un colind frumos și drag,

Despre Nașterea, lui IIsus,

Pruncul sfânt, ce șade Sus

 

Colindăm, colindăm, pe seară,

Vouă vă aducem, veste bună,

Că s-a născut, în ieslea goală,

Pruncul ce poartă, cunună

 

La oameni, El, din înalt, a venit,

Să ne ierte pe toți, de păcate,

Iar drept răsplată, El, a primit,

Trădare, batjocură si, multa răutate

 

În seara asta, de Craciun,

Noi toți cântăm, cu veselie,

Și colindăm, la omul bun,

Și vrem s-aducem, bucurie

 

Dar, an de an, mai rar, se-aude,

De Nasterea, Pruncului drag,

Se pierd și, obiceiuri și, colinde,

Și tot mai puțini copii, in prag

 

Cu umilinta, noi ne rugam la Tine,

Ca omenirea, s-o schimbi în bine,

Iar noi să nu uităm, in veci, vreodată,

Că Tu, ești viată, adevăr și calea dreaptă!

 

Scrisa de Cezar!

Pe curând!

 

 

 

 

 

More ...
poezii.online În ajun de Crăciun! Zugun

Otrava

Floarea de miere mă cheamă,

Dar otrava iute si uscată

Într-un ghimpe mascată

Mă taie ca pe o lamă.

 

O șoaptă-mi gâdila urechea

Și-mi spunea să nu ma tem,

Căci doar in acest poem

Otrava mi-a găsit perechea.

 

 

More ...
poezii.online Otrava Ri

Străini prin viață!

Mă uit atent în jur, nu pot să cred,

Că e din nou final și, început de an,

Și ca și voi, mirat și eu mă-ntreb,

Sunt zilele mai scurte, decât știam?

 

Văd peste tot, mulțimile-n mișcare,

Și cum, unii pe lânga alții trecem,

N-avem timp, de vreo îmbrățișare,

Nici cu acei, pe care îi cunoaștem

 

Străini am devenit, în țara noastră,

Și nu mai suntem, bravi români,

Am devenit, ca florile din glastră,

Ce se usucă, făra apa, de la stăpâni

 

Acum, în pragul sărbătorii sfinte,

A nasterii Pruncuțului, mult adorat,

Ne întâlnim și, ascultăm colinde

Ce amintesc, de Creatorul minunat

 

Venim acasă, din lumea-ntreagă,

Pe unde noi familii, ne-am făcut,

Să ne-ntâlnim, ființa dragă,

Poate o mama, ce dincolo ea n-a trecut

 

În țară, revenim mereu de sărbători,

Cu daruri multe și, încarcați de dor,

Dar am uitat, de cele trei culori,

Ce se gasesc, pe-al nostru tricolor

 

Purtăm în suflet, multă recunoștința,

Pentru a noastră, țară românească,

Și-n inimi, mai avem înca dorință,

Ca nația română, să renască

 

Grăbiți suntem și, timp n-avem,

Pentru o faptă bună, cât trăim,

Cu toate că simțim și, întelegem,

Cum pe pământ, pe rând, murim

 

Hai înțelepți să fim, cum scrie-n carte,

Să semănăm iubire, pentru-a culege,

Din pomul vieții, unde-am pus fapte,

Că viața trece și coasa, uneori...alege!

 

Scrisă de Cezar!

Pe curând!

More ...
poezii.online Străini prin viață! Zugun

colaj//9

iaca,

planeta norocului strălucește pe

aventuriere dorințe;

luna plină, din capricorn,

îndeamnă la prudență;

iar jupiter-nestânjenit că

prietenul  saturn e retrograd în pești,

străpunge beregata berbecului.

 

un februarie stingher

apare la porți...

liniștea ascunde în miez,

rugăciuni fierbinți;

să nu vă fie teamă de câinele negru cu ochii de foc!

a fost ucis de Sfântul Trifon.

More ...
poezii.online colaj//9 Anișoara Iordache

Enjoy Romanian Poems, Poems in Russian, Short Poems, Easy-to-Remember Poems, Poems for the Soul, Contemporary Authors, Beginner Authors. Write poetry, Compose lyrics, Create prose, Surprise friends, Develop as a writer, Online poetry