La capăt de lume
La capătul de lume oameni pier
Furând lumina umblă sufletele-n noapte
Rămase umbrele secate cad inert
Arzând tulpina rădăcinilor uitate
Desprinse ciuture îneacă spre adânc
Strivind la capătul de lume realitate
Rănite urmele săpate calcă ciung
Cioplind imparele speranțe abdicate
Uscate zilele pălesc agonizând
Umblă târându-se grăbite către noapte
Visele fără de rușine calcă strâmb
Adulmecând sângele rănilor mușcate
Crăpate palmele sădite în pământ
Crescând hotarele lipsindu-le de șoapte
Vom deveni capăt de lume absentând
Brăzdând prezențele în locuri separate
Lipsiți de noi coabităm filozofând
Adăpostind în comentarii simple fapte
Ori dăm tăcerea suprimându-ne cuvânt
Oameni pe lume sunt doar cei cu dinți de lapte
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Silvian Costin
Data postării: 23 august 2023
Comentarii: 1
Vizualizări: 751
Comentarii
Poezii din aceiaşi categorie
NATURA ÎN PRIMĂVARĂ
Oare pentru a câta oară,
Intru-în casă ies afară
Închid ușa și-o deschid
Parcă mă strânge un zid.
Soarele privește blând,
Are el ceva în gând,
Raza lui deschide căi
De la munte până-n văi.
Mii și mii de gândăcei,
Fac curat în case mici
Cu iarna au terminat,
Nu e timp nici de cântat.
Gospodarii-is prin ogradă,
Toatâ lumea are treabă
Primăvara se arată
De la culme până-n baltă.
Natura-i toată înflorită
Ca o inimă de fată;
Primăvara poartă ie
Și flori vii la pălărie.
Destin
Plouă curat și sfânt
Din adâncuri un vuiet răsună
Streșinile murmură-n cânt
Cât de fericiți am fost împreună
Două inimi și-o dragoste curată
Din pădure se aude un fior
O mare durere ca niciodată
De frică păsărele au luat-o-n zbor
Pe deal în preajma unui crin
Se risipește,ajunge la pământ
Speranța omului bătrân
Două lacrimi și un jurământ
Lumina,sufletul și gândul
Toți în spaimă și frică
Unind destine și cuvântul
Lacrimi curg și strigă
Sufletul de amar îmi este plin
Ochii îi lacrimi să nu fie
Accept acest destin
Văd o lume, viață,bucurie
Arata
Vreau arta mai lasa din cearta
Ofera-mi siguranta si voi fi a ta toata
Doar arta, arata-ma cum sunt in ochii tai si iubeste-ma exact asa.
A ta energie o simt doar vazand cum tu imi zambesti
Iubeste si iarta, iar de vei face asta..
Aici, acum si-n urmatoarea viata!
Intrebarea mea
Întrebarea mea se invarte fara rusine
Iubit-o hmmmmmmmm,
Un contorsionist profesionist furându-ti visele apoi adormindu-te
Si trezindu-te cu ele,
Zâmbind eu te vad cum sari iar, in abisul din ochii mei, râzând nebuna
Nu vrei sa mai visezi,hmmmmmm
Iubit-o tu nu știi sa fii treaza
Hai iubitule înnebunește cu mine..
Ne învârtim intr-o iluzie fermecată o invitație fara rusine,
Sarim mereu.. Te prind, o iubit-o te cuprind spre actul tau actoricesc
Ooooo al ei surâs si talent
De a-mi rade la egal in fata,
Iubit-o tu dansandu-mi in palma,
Frenetic bara ta de striptease fiind degetul mic
Întrebarea mea se învârte fara rusine
Oooooooooo
Întrebarea mea se învârte fara rusine
instantaneu 1/4
mier de noapte
tramvaiul sugrumă
respirația piețelor
singur la geam
sisif a prins o stea
să o aprindă mâine
alean
ne vom iubi
in targul vechi
uitat de lume
vom rataci
si nimeni nu va sti
pe unde
vom cauta
sa poposim
in limpezi case
si vom uita
ca mai traim
duminica la ora sase
NATURA ÎN PRIMĂVARĂ
Oare pentru a câta oară,
Intru-în casă ies afară
Închid ușa și-o deschid
Parcă mă strânge un zid.
Soarele privește blând,
Are el ceva în gând,
Raza lui deschide căi
De la munte până-n văi.
Mii și mii de gândăcei,
Fac curat în case mici
Cu iarna au terminat,
Nu e timp nici de cântat.
Gospodarii-is prin ogradă,
Toatâ lumea are treabă
Primăvara se arată
De la culme până-n baltă.
Natura-i toată înflorită
Ca o inimă de fată;
Primăvara poartă ie
Și flori vii la pălărie.
Destin
Plouă curat și sfânt
Din adâncuri un vuiet răsună
Streșinile murmură-n cânt
Cât de fericiți am fost împreună
Două inimi și-o dragoste curată
Din pădure se aude un fior
O mare durere ca niciodată
De frică păsărele au luat-o-n zbor
Pe deal în preajma unui crin
Se risipește,ajunge la pământ
Speranța omului bătrân
Două lacrimi și un jurământ
Lumina,sufletul și gândul
Toți în spaimă și frică
Unind destine și cuvântul
Lacrimi curg și strigă
Sufletul de amar îmi este plin
Ochii îi lacrimi să nu fie
Accept acest destin
Văd o lume, viață,bucurie
Arata
Vreau arta mai lasa din cearta
Ofera-mi siguranta si voi fi a ta toata
Doar arta, arata-ma cum sunt in ochii tai si iubeste-ma exact asa.
A ta energie o simt doar vazand cum tu imi zambesti
Iubeste si iarta, iar de vei face asta..
Aici, acum si-n urmatoarea viata!
Intrebarea mea
Întrebarea mea se invarte fara rusine
Iubit-o hmmmmmmmm,
Un contorsionist profesionist furându-ti visele apoi adormindu-te
Si trezindu-te cu ele,
Zâmbind eu te vad cum sari iar, in abisul din ochii mei, râzând nebuna
Nu vrei sa mai visezi,hmmmmmm
Iubit-o tu nu știi sa fii treaza
Hai iubitule înnebunește cu mine..
Ne învârtim intr-o iluzie fermecată o invitație fara rusine,
Sarim mereu.. Te prind, o iubit-o te cuprind spre actul tau actoricesc
Ooooo al ei surâs si talent
De a-mi rade la egal in fata,
Iubit-o tu dansandu-mi in palma,
Frenetic bara ta de striptease fiind degetul mic
Întrebarea mea se învârte fara rusine
Oooooooooo
Întrebarea mea se învârte fara rusine
instantaneu 1/4
mier de noapte
tramvaiul sugrumă
respirația piețelor
singur la geam
sisif a prins o stea
să o aprindă mâine
alean
ne vom iubi
in targul vechi
uitat de lume
vom rataci
si nimeni nu va sti
pe unde
vom cauta
sa poposim
in limpezi case
si vom uita
ca mai traim
duminica la ora sase
Alte poezii ale autorului
Cuvinte
Înșiruiri de fraze lungi, povești de viață
Sau explicații cu subiect lipsind prefață
Cuvinte multe fără sens ajunse-n față
Cele ce au ceva de spus pierind în ceață
Rostim cuvintele fierbinți când dorul doare
Sau le-nghițim știind răspunsurile goale
Răsar tăcerile cuminți spre întristare
Sufletul strigă către sfinți cerând iertare
Nu mai vorbim despre nimic, speranța moare
Rămân ascunse printr-e vise la păstrare
Se sting arzând precum o stea câzută-n mare
N-au mai plecat căci ar pieri făr-ascultare
Se-adună scrise rănduri triste nerostite
Noian de litere-nvelite zac pitite
Fără lumină-ntre coperțile umbrite
Pe raftul vieții praful timpului le-nghite
Cuvinte strânse între pagini neumblate
Strigă răpuse: „Te Iubesc’’ strivite-n carte
Primind răspuns la întrebări neântrebate
S-ajungă lacrimă cuvinte nestemate
Suflet Pierdut
Unde ești suflet părăsit
De vise oarbe păcălit
Singur pe drum ai ostenit
Umblând pribeag te-ai rătăcit
Suflet apus de-un răsărit
Lumina nu te-a încălzit
O stea frumoasă te-a orbit
Și-acum te pierzi în infinit
Strigând la porțile tăcerii
Nu vrei să bați cale întoarsă
Urmând chemările iubirii
Te risipești fără de șansă
N-ai regăsit un paradis
Te-ai amăgit căzând în plasă
Incert sperând ai îndrăznit
Și-acum te-afunzi în ceață deasă
Iubind prea mult te-a izgonit
N-ai înțeles că nu îi pasă
Te cauți singur prigonit
Suflet pierdut de un acasă
Tristeți îndrăgostite
Se nasc din dor aprins tristeți îndrăgostite
În vise jaru-i stins când zorile-s ivite
Cenușă-i tot ce-ai prins în brațele mâhnite
Cărare s-o întinzi prin zilele gonite
În inimă ți-a nins cu ace iscălite
Jumate s-a încins, jumate se resimte
Prin vene ți-a împins tristeți îndrăgostite
Otrava s-a întins, durerile-s cumplite
Și sufletu-i atins, urlând nu te aude
De dragoste învins refuză să te-asculte
Iubirea l-a convins, tăcerea îl asmute
Tristețea l-a cuprins, cuvintele stau mute
De tine te-ai desprins trăind căderi abrupte
În mâna ce-ai întins găsind ciobite umbre
Cuvintele ce-ai scris pierind făr-a răspunde
Îndrăgostit e trist primind sentințe crude
Pășind spre asfințit cărarea se desparte
În loc de paradis iei drumul către noapte
Scânteile s-au stins curgând din ochi sărate
Sub pleoape filmul trist storcându-ți diamante
Povești de iarnă
Se-așează brumă peste frunza arămie
Copacii freamătă privind creanga pustie
Florile-și lasă pe pământ sămânța vie
Distinsa toamnă încheind a sa domnie
Haiducul vânt pornește-n goană vijelie
Cireada norilor mânând-o spre câmpie
Acoperind cerul cu haină plumburie
Domnița iarnă conducând ceremonie
Pârâu-ngheță acceptând criogenie
Se furișează pe sub sticla sidefie
Macină piatra dovedind supremație
Susură lin interpretând o melodie
Din cer pornește alb spectacol de magie
Fulgii de nea dansând balet cu fantezie
Plutind incert coboară pături să devie
Se-așează glugă pe pământuri argintie
Prin văi și dealuri se adună colonie
Sosesc copii alergănd cu veselie
Bulgării zboră anunțând o bătălie
Coboară săniile gonind cu vitejie
Culoarea tace ascultând monotonie
Dar se întoarce fluturând la geam zglobie
Crăciunul coace o dorință-ntr-o cutie
Preface visele în mare bucurie
Răsturnat
Noaptea răstoarnă către ziuă asfințit
Curmând lumina dimineți-n amintire
Brăzdează-n rană sfredelind ca un cuțit
Gravând speranța unei rime pe hârtie
Gura lipsită de ureche-a amuțit
Cuvântul arde răsturnându-se din șoapte
Buzele tremură sărutul nerostit
Zâmbetul piere furișându-se în noapte
Ochii se scutură uscându-se cumplit
Eliberând picuri fierbinți spre mistuire
Alunecând ploile curg fără sfârșit
Sufletul cade lăcrimând în agonie
Norii aruncă peste soare valuri gri
Răstoarnă razele pierindu-le-necate
Rămas în beznă caut cioburi încă vii
S-adun bătăile de inim-aruncate
Spre viitor se oglindește ce-i trecut
Lăsând prezentul navigând în rătăcire
M-aș răsturna de la sfârșit către-nceput
Pierzând tăcerile zidite-n amintire
Ridică-mi sufletul
Privind în urmă, mi-amintesc când am căzut
Cum s-a topit noaptea în vis și ziua-n gând
Ce-am devenit, ce s-a-ntâmplat, ce mi-ai făcut
Nu mai sunt eu, m-ai transformat în om pierdut
Privește-acum în ochii mei și dă-mi un sfat
Cum să te uit, cum să mă-ntorc, cum să mai scap
M-ai ridicat și-apoi fugind m-ai aruncat
Nu te-ai gândit că lași în urmă dor uitat
Nu-i vina ta, nu-i vina mea, doar s-a-ntâmplat
Ce va urma știam cumva și m-a-ntristat
Gândul pribeag la tine stă și-acum plecat
Nu înțeleg cum te iubesc, sunt blestemat
Am vrut să fug sperând greșit că voi uita
N-am reușit, ascunsă-n nopți mă arde stea
Inima mea s-o ștergi cumva de urma ta
Ridică-mi sufletul de jos eu te-aș ruga
De m-ai uitat sper să mă nasc cu-o altă stea
Cea de acum s-a stins încet în marea ta
Doar tu mai poți s-aduci lumină-n viața mea
Suflet căzut din întuneric ai salva
Cuvinte
Înșiruiri de fraze lungi, povești de viață
Sau explicații cu subiect lipsind prefață
Cuvinte multe fără sens ajunse-n față
Cele ce au ceva de spus pierind în ceață
Rostim cuvintele fierbinți când dorul doare
Sau le-nghițim știind răspunsurile goale
Răsar tăcerile cuminți spre întristare
Sufletul strigă către sfinți cerând iertare
Nu mai vorbim despre nimic, speranța moare
Rămân ascunse printr-e vise la păstrare
Se sting arzând precum o stea câzută-n mare
N-au mai plecat căci ar pieri făr-ascultare
Se-adună scrise rănduri triste nerostite
Noian de litere-nvelite zac pitite
Fără lumină-ntre coperțile umbrite
Pe raftul vieții praful timpului le-nghite
Cuvinte strânse între pagini neumblate
Strigă răpuse: „Te Iubesc’’ strivite-n carte
Primind răspuns la întrebări neântrebate
S-ajungă lacrimă cuvinte nestemate
Suflet Pierdut
Unde ești suflet părăsit
De vise oarbe păcălit
Singur pe drum ai ostenit
Umblând pribeag te-ai rătăcit
Suflet apus de-un răsărit
Lumina nu te-a încălzit
O stea frumoasă te-a orbit
Și-acum te pierzi în infinit
Strigând la porțile tăcerii
Nu vrei să bați cale întoarsă
Urmând chemările iubirii
Te risipești fără de șansă
N-ai regăsit un paradis
Te-ai amăgit căzând în plasă
Incert sperând ai îndrăznit
Și-acum te-afunzi în ceață deasă
Iubind prea mult te-a izgonit
N-ai înțeles că nu îi pasă
Te cauți singur prigonit
Suflet pierdut de un acasă
Tristeți îndrăgostite
Se nasc din dor aprins tristeți îndrăgostite
În vise jaru-i stins când zorile-s ivite
Cenușă-i tot ce-ai prins în brațele mâhnite
Cărare s-o întinzi prin zilele gonite
În inimă ți-a nins cu ace iscălite
Jumate s-a încins, jumate se resimte
Prin vene ți-a împins tristeți îndrăgostite
Otrava s-a întins, durerile-s cumplite
Și sufletu-i atins, urlând nu te aude
De dragoste învins refuză să te-asculte
Iubirea l-a convins, tăcerea îl asmute
Tristețea l-a cuprins, cuvintele stau mute
De tine te-ai desprins trăind căderi abrupte
În mâna ce-ai întins găsind ciobite umbre
Cuvintele ce-ai scris pierind făr-a răspunde
Îndrăgostit e trist primind sentințe crude
Pășind spre asfințit cărarea se desparte
În loc de paradis iei drumul către noapte
Scânteile s-au stins curgând din ochi sărate
Sub pleoape filmul trist storcându-ți diamante
Povești de iarnă
Se-așează brumă peste frunza arămie
Copacii freamătă privind creanga pustie
Florile-și lasă pe pământ sămânța vie
Distinsa toamnă încheind a sa domnie
Haiducul vânt pornește-n goană vijelie
Cireada norilor mânând-o spre câmpie
Acoperind cerul cu haină plumburie
Domnița iarnă conducând ceremonie
Pârâu-ngheță acceptând criogenie
Se furișează pe sub sticla sidefie
Macină piatra dovedind supremație
Susură lin interpretând o melodie
Din cer pornește alb spectacol de magie
Fulgii de nea dansând balet cu fantezie
Plutind incert coboară pături să devie
Se-așează glugă pe pământuri argintie
Prin văi și dealuri se adună colonie
Sosesc copii alergănd cu veselie
Bulgării zboră anunțând o bătălie
Coboară săniile gonind cu vitejie
Culoarea tace ascultând monotonie
Dar se întoarce fluturând la geam zglobie
Crăciunul coace o dorință-ntr-o cutie
Preface visele în mare bucurie
Răsturnat
Noaptea răstoarnă către ziuă asfințit
Curmând lumina dimineți-n amintire
Brăzdează-n rană sfredelind ca un cuțit
Gravând speranța unei rime pe hârtie
Gura lipsită de ureche-a amuțit
Cuvântul arde răsturnându-se din șoapte
Buzele tremură sărutul nerostit
Zâmbetul piere furișându-se în noapte
Ochii se scutură uscându-se cumplit
Eliberând picuri fierbinți spre mistuire
Alunecând ploile curg fără sfârșit
Sufletul cade lăcrimând în agonie
Norii aruncă peste soare valuri gri
Răstoarnă razele pierindu-le-necate
Rămas în beznă caut cioburi încă vii
S-adun bătăile de inim-aruncate
Spre viitor se oglindește ce-i trecut
Lăsând prezentul navigând în rătăcire
M-aș răsturna de la sfârșit către-nceput
Pierzând tăcerile zidite-n amintire
Ridică-mi sufletul
Privind în urmă, mi-amintesc când am căzut
Cum s-a topit noaptea în vis și ziua-n gând
Ce-am devenit, ce s-a-ntâmplat, ce mi-ai făcut
Nu mai sunt eu, m-ai transformat în om pierdut
Privește-acum în ochii mei și dă-mi un sfat
Cum să te uit, cum să mă-ntorc, cum să mai scap
M-ai ridicat și-apoi fugind m-ai aruncat
Nu te-ai gândit că lași în urmă dor uitat
Nu-i vina ta, nu-i vina mea, doar s-a-ntâmplat
Ce va urma știam cumva și m-a-ntristat
Gândul pribeag la tine stă și-acum plecat
Nu înțeleg cum te iubesc, sunt blestemat
Am vrut să fug sperând greșit că voi uita
N-am reușit, ascunsă-n nopți mă arde stea
Inima mea s-o ștergi cumva de urma ta
Ridică-mi sufletul de jos eu te-aș ruga
De m-ai uitat sper să mă nasc cu-o altă stea
Cea de acum s-a stins încet în marea ta
Doar tu mai poți s-aduci lumină-n viața mea
Suflet căzut din întuneric ai salva
Silvia Mihalachi