Academicianul Valeriu Pasat a lansat o nouă carte: „Biserica ortodoxă și puterea sovietică în RSS Moldovenească (1940-1991)”

 Valeriu Pasat, Ambasador extraordinar și plenipotențiar al Republicii Moldova în Federația Rusă, Kazahstan ș Finlanda în perioada 1994-1997, ministru al Apărării (1997-1999), ministru al Securității Naționale (1999-2000), director al Serviciului de Informații și Securitate (2000-2001), a lansat o nouă lucrare intitulată „Biserica ortodoxă și puterea sovietică în RSS Moldovenească (1940-1991)”.

 Potrivit TRIBUNA,  Valeriu Pasat menționează că în anul 2011 a încheiat editarea culegerii de documente în patru volume „Ortodoxia în Moldova: puterea, biserica, credincioșii”.

„Au trecut 8 ani de atunci. Nu am abandonat subiectul, revenind în permanență la confruntarea cu enigma rezistenței excepționale de obstinate opuse de credincioșii moldoveni presiunii ateiste copleșitoare a puterii sovietice”, a scris Pasat.

 
 

 

Potrivit academicianului, ideea de a realiza acest studiu a rezultat din aspirațiile autorului și din doleanțele cititorului. „Menirea lui este să facă bilanțul unor investigații inițiate acum un deceniu și, pe măsura posibilităților, să extindă spațiul istoriografic deja valorificat din contul unor noi surse documentare și științifice. Cu atât mai mult cu cât în anii care s-au scurs de la publicarea culegerii, s-a schimbat contextul sociocultural al „discursului ortodox” moldovenesc, au apărut studii istorice noi, deși nu prea numeroase”, scrie autorul.

Valeriu Pasat menționează că „istoria relațiilor dintre stat și biserică în Uniunea Sovietică este întortocheată și contradictorie, pe alocuri cu puseuri de thriller”.

„Autoritățile comuniste mânuiau cu măiestrie biciul și cu mai puțină îndemnare biscuitul. Campaniile înverșunate de închidere masivă a locașurilor de cult erau succedate de perioade de îngăduință față de credința strămoșească, considerată rămășiță a trecutului obscurantist – atitudine nu prea firească, generată de rezistența tenace opusă de credincioși zelului iconoclast al entuziasmului comunist. Această carte încununează și sintetizează culegerea de documente în patru volume „Ortodoxia în Moldova”, dezvăluie evenimentele atât dramatice cât și, uneori, bizare, din spatele documentelor oficiale din cancelariile autorităților. Asaltarea bisericilor de către oamenii puterii și rezistența opusă de enoriași, popasurile neortodoxe ale protipendadei sovietice raionale pe la mănăstirile de maici, intrigile aproape bizantine țesute atât în mediul ecleziastic, cât și în cel ateu militant desemnat să supravegheze politic ortodoxia, alcătuiesc un mozaic impresionant de evenimente din vastul registru dintre tragic și grotesc. Este o carte despre asaltarea cerurilor de către niște forțe prea telurice și despre sfârșitul previzibil al acestor bătălii purtate sub drapelul raționalismului, care însă s-a dovedit a fi absurdă și, prin urmare, condamnată la eșec”, scrie autorul.

De menționat că monografia are 11 capitole: „Fenomenul ortodox moldovenesc: problema și sursele de documentare”; „Alipirea Basarabiei la URSS: aspectele bisericești ale sovietizării (anii 1940 – 1941)”; „Războiul și revenirea Bisericii Ortodoxe Române (anii 1941-1944)”; „Sfârșitul războiului și dezorganizarea vieții religioase a Moldovei (anii 1944-1947)”; „Sub semnul restricției corespunzătoare …”: oscilațiile antibisericești ale autorităților și nesupunerea moldovenească (anii 1948-1953)”; „„Renașterea religioasă” în stil moldovenesc (anii 1953-1957)”; „„Asaltul cerurilor”: algoritmii noi ai relațiilor dintre sat și biserică (anii 1958-1959)”; „Limitele supunerii. Moldova în preajma reformei administrației bisericești (jumătatea a doua a anului 1959 – anul 1960)”; „Vreți să luăm iar topoarele în mâini?” (anii 1961 – 1965)”; „„Vântul se întoarce și începe din nou aceleași rotiri”: dezghețul” brejnevist în treburile bisericești (anii 1966-1975)”; „Compromisurile „stagnării” și eliberarea bisericească moldovenească (anii 1976 – 1991)”.

Întemeiată pe documente originale de arhivă, lucrarea academicianului Valeriu Pasat este scrisă, totodată, într-un stil elevat și captivant, făcând-o accesibilă atât specialiștilor în domeniu, oamenilor de cultură, cât și marelui public, fapt care o recomandă unui cerc cât mai larg de cititori.

tribuna.md 

Preluat de la: Timpul.md

Creaţii aleatorii :)

Vată de zahăr

În laboratorul numit bucătărie, vom face experimente,

Din unele raționamente,

Cum că ar fi interesant să mâncăm ce n-am gustat de două decenii,

Da, fix de două decenii, nu spun tâmpenii,

Fără prea multe ezitări

Sau orice alte amânări,

Ne apucăm să facem vată de zahăr,

Ce altceva ar putea pofti un suflet tânăr?

Așadar, ne trebuie zahăr, 

Nu mult, doar 250 de grame,

Dacă vreau să o fac mai dulce, nu strică alte câteva micrograme,

Adăugăm 30 de grame se sirop de glucoză,

Mă străduiesc să nu mai depășesc această doză,

O jumătate de linguriță de oțet alb și 120 de mililitri de apă,

Presimt că vata să prindă contur o să înceapă,

Mai punem și 500 de grame de amidon de porumb,

Opțional, mai folosim și bomboane colorate, nu doar albastre, că începe să capete culoare de plumb,

Mai punem și roșii și obținem violet,

Chiar arată ca în poza de pe acel bilet

Lăsat pe masă,

Fără de care vata nu ar fi putut să-mi iasă.

Poftă bună vă urez,

În timp ce vata cu bucățele minuscule de ciocolată mi-o decorez.

Mai mult...

De-aș fi Dumnezeu pentru o zi

De-aș fi Dumnezeu pentru o zi

Aș aduna mulțimea-n zori de zi

In ochi să-i privesc și să le spun

Războiul e zadarnic, 

Mor oameni și mor copii.

 

Durerea mă apasă

Și lacrimi curg pe față

Am tot sperat că ei vor fi

Și blinzi și buni iubindu-se în viața.

 

Le-am dat suflare,le-am dat și viata

Le-am dat frumos in lume,

Sa fie fericiți cu toții

In pace și armonie.

 

Nu prețuiesc nimic

Sint rai își poartă ură

Se dușmănesc și se rănesc

Ei nu mai au măsură.

 

Stau și privesc la ei

Cum frații își omoară

Copii, bunici și mamă și tată într-o doară. 

 

Sunt vremuri de răscruce

Nu-s bune cum am vrut

Nici lumea nu e lume așa cum mi-am dorit.

 

As vrea să închei odată să nu mai pot vedea,

Atîta dușmănie ce traieste-n ea.

 

De-aș fi Dumnezeu pentru o noua zi

Nu i-aș mai crește mari

Ci, i-aș lăsa copii.

 

 

 

 

 

 

 

 

Mai mult...

Balada pentru cel ce n-a mai fost

Baladă pentru cel ce n-a mai fost

(cu dor care nu mai întreabă și iubire care nu mai cere)

 

Nu ți-am scris când tăcerile strigau,

Când umbrele tale dansau prin perdele —

Doar am învățat să respir lipsa ta,

Să iubesc tăcerea — ca pe tine, în stele.

 

A venit aseară vântul, o umbră,

Să mă-ntrebe cu glasul tău stins:

„Mai plângi?” Iar eu am zâmbit amar,

Cum zâmbești când durerea s-a prins.

 

Și am lăsat lacrimile să curgă cu ploaia,

Să le poarte pe drumuri străine,

Să nu mai știe nimeni că dor,

Că încă port numele tău în mine.

 

N-am cerut să te-ntorci. Nici nu mai sper.

Pașii tăi s-au pierdut ca-n vis —

Dar port în mine un cântec fără glas,

Un ecou de tine, nedescris.

 

Noaptea s-a așternut peste mine ca o rană,

Blândă, dar adâncă, ca un legământ,

Și i-am spus: „E-n altă lume iubirea mea,

Una fără întoarceri, fără cuvânt.”

 

Stelele – candele oarbe, fără foc,

Luna – o corabie ce-și plânge drumul,

Și cerul e gol, fără tine-n el,

Ca un templu părăsit ce-și uită rostul.

 

Frunza tremură pe ram ca dorul meu,

Sub fiecare bătaie de vânt —

Tremură, dar nu cade…

Așa cum nici eu nu renunț.

 

Am păstrat locul tău la fereastra vieții,

De parcă te-ai fi întors vreodată,

Dar știu — nu mai ești nici în zare, nici în vis,

Doar în mine… ca o rană niciodată coaptă.

 

Și dacă vreodată vei trece prin gând,

Ca o umbră de frunză în visul tăcut,

Să știi că aici, în inima mea care tace,

Ești încă… neșters, netrecut, neminut.

 

Iar când adorm, te văd ca pe-o icoană —

Într-un colț de cer, prăfuit, neuitat,

Și mă sting câte puțin cu fiecare noapte,

Cu fiecare „te iubesc” nerostit, îngropat.

A.Turcanu

Mai mult...

RUGĂMINȚI

Vorbeste-mi..

Simt teamă să-ti ascult tăcerea

Sufletu-i plin de tainice vorbiri

Cu înțelesuri șterse și confuze

Ce-mi nasc doar lacrimi în priviri.

Lasă-mă..

Vreau să-ți pătrund în gânduri

Să îmi arăți ce nu am înteles

Nu-mi lăsa sufletu-ntre scânduri

Nu-I pedepsi.. să-ți ducă dorul a ales...

Privește-mă..

Vreau să-ți ridici din nou privirea

Ultima nu am știut să ti-o traduc

Poate așa voi vedea nepotrivirea

Ce in trecut nu am știut să o deduc.

Vreau...dar mi-e teamă ce ai devenit

Un personaj pierdut dintr-o poveste

Ce zadarnic caut dar nu-i găsesc sfârşit

..și din păcate, nici prezentul nu mai este.

Asculta-ma ..desi știu că nu ai întelege

Din drumul tău nu ai să te întorci

Și-mi las cuvintele să lege, să dezlege

Iluzia că într-o zi ... te reîntorc..

#unpahardepoezie 2024-10-18

Mai mult...

...punct...iubire

Iubire simt cand te vad

Iubire strig cand te aud

Iubire te chem cand te vreau

Iubire te am cand te ating

 

 

Mai mult...

Din când în când

faci totul aluziv și-acum depind,
în mare măsură de contrastul
pe care îl are o idee, cu odrasla unui gând,
oribil, etern și nonșalant, din când în când...

faci dinadins să pară că nu merg împreună plângând,
nici unduiri de vânt și nici apusuri cu strigoi,
chiar dacă pânza pe care o ungi, lasă dâre colorate
neinteligibil, într-o poveste cu tâlc...

și, de când s-au scurs, mai demult,
clepsidre-ntregi de plaje,
ne-am cuprins într-o îmbrățișare
pe care statuile au plâns-o și atât...

cu toate că doare, hoinăresc profund,
de mână, sub soare, cu ode zise
scurt, concis unor metafore răsfățate
și privirilor mirate, care-și caută retina...

uit diverse amănunte cu care, dacă aș vrea,
fără explicație m-aș întoarce
spre partea din care răsare tot timpul,
aceeași explozie de lumină, mereu!

ai spune ca aceasta discutie nu duce nicăieri
altundeva decât, concentric, în simetria
ce imită fildeșul colorat optimist,
în spirala unui scâncet viu.

parcă ai vrea să revii de dincolo de
gestul infantil, care, cu ochiul albastru,
l-ai dăruit florilor de cireș înfumurate,
cu gust asurzitor de cheie sol.

și-atunci răspunsul la întrebare,
mereu în gând, din când în când,
ideea că prăpastiile au flori de colț
cu catifea perenă, e înspăimântătoare!

Mai mult...
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live