Autorul Andreia Aga
Total
118 creaţiiCreaţii aleatorii :)
Ghetsimani
- Te rog îndepărtează, de poți, încă puțin
Paharul ăsta, Doamne, întins acum spre noi
Amară-i băutura și plină de venin
Și-n plus, mocnește-a ură și spumegă război.
De când îl știi, pământul nu s-a schimbat prea mult
Au mai căzut imperii, războaie au tot fost
Și-n toată-această zarvă, în tot acest tumult
Se-nhamă "omul liber" la jugul contra cost.
Din umbră păpușarii, scoțând în față "sfinți" ,
Ne spun că rău-i bine și binele e rău
Religiile se-nfruntă-narmate până-n dinți
Oameni ucid alți oameni, clamând numele tău.
Sub steagul toleranței, mărșăluind obscen
Perversitatea, cinic, vrea dreptul la firesc
Iar omenirea pare că pierde-un ultim tren
Spre o iluminare a tot ce-i sufletesc.
Și oameni sunt altfel, nu pot să îți explic
Dar când privesc oglinda se văd ei înșiși zei
Nu-s răi... nu toți desigur... nici buni nu pot să zic,
Prea stau în nepăsare, prea sunt doar pentru ei.
Li s-a indus ideea că nu le ești util
Că pot și fără tine, oricine e viteaz
Până când vine greul, atunci e mai facil
Să-nalțe-o rugăciune să-i scoți din vreun necaz.
Nici eu nu ies din cadru, o recunosc cinstit
Puternic în credință nu sunt cum mi-aș dori
Nu m-am pretins vreodată a fi un erudit
Și nici sanctificabil vreodată nu voi fi,
Dar văd cum omenirea, de-un timp se duce-n jos
Și-n loc de elevare, involuăm fatal
Și mă gândeam o clipă, că Tu, fiind Hristos
Să faci un gest din mână, s-o-nalți spiritual...
- Ce-mi ceri îmi stă-n putere, dar oare e-nțelept
Să-ncerc s-aduc schimbarea la cei ce nu o vor?
Când materialismul e singurul concept
E greu a face pasul spre stadiul următor.
Despre iluminare aveți idei cam vagi
Eu v-aș purta tot drumul, la capăt să vă las
Dar ce învățăminte mai poți, ca om, să tragi
Când ai ajuns acolo, fără să faci un pas?
Și chiar de-ar fi să fie ca mâna să-mi ridic
Și să vă-nalț în spirit așa cum vă doriți,
Ca ființe de lumină născute din nimic
Cadoul ce l-aș face, ați ști să-l prețuiți?
Când ți-e servit pe tavă, nimic nu pare greu
Însă deschide ochii în jur și ai să vezi,
Această lege-a firii va exista mereu:
Ce nu obții cu trudă, nu știi cum să păstrezi.
Aveți înțelepciunea de-a ști să cercetați
Stăpân e fiecare pe propriul lui destin
La orice întrebare, răspunsul îl aflați
Cu cât parcurgeți drumul puțin câte puțin.
De la-nceputuri, răul în lume-a existat
Căci fără el ce-i bine, voi n-ați fi înțeles
Și binele, și răul sunt lecții de-nvățat,
Iar lecțiile-nvățate sunt pași către progres.
Când timpul o să vină veți ști să judecați
Având chiar libertatea de a alege voi
În dragoste și ură de partea cui să stați,
De răspândiți lumină sau împroșcați noroi.
În voi se dă o luptă și ca să biruiți
Credința să vă fie și sabie, și scut
Nu disperați o clipă, căci singuri n-o să fiți
Voi fi și Eu acolo și am să vă ajut.
Pe Via Dolorosa și voi va trebui
Din semne de-ntrebare, o cruce să purtați
Și când veți înțelege că numai a iubi
Este răspuns la toate, atunci veți fi salvați.
Apoi, zicând acestea, Iisus s-a ridicat
Din flori i se întinse covor pe sub măslini
Și sub lumina lunii porni îngândurat
Sărutul să-și primească și ramura de spini.
Între două tăceri
Azi parcă-n noi tăcerea s-a înfipt,
Ca un cuțit de umbră, neclintit,
Cu sânge stins îmi scrie pe obraz,
Că drumurile mor sub al tău pas.
Se-nalță ziduri reci din ochii goi,
De parcă cerul s-a sfârșit pe noi,
Iar în prăpastia dintre destine,
Se prăbușesc și clipele cu tine.
Rămâne doar un dor întins, amar,
Un câmp uscat sub amintiri de jar,
Și-n focul lui, din colțuri neştiute,
Ard visele ce nu vor fi născute.
Iar timpul ca un fluviu nesfârşit,
Îşi frânge valul între noi, rănit,
Cu ape tulburi, grele de tăcere,
Scufundă-n noi o ultimă durere.
Pe ceru-mi stins o stea se face scrum,
Contaminând dulceagul tău parfum,
Iar eu, cu mâini de umbră, fără glas,
Te caut printre clipe ce-au rămas.
Apoi din lacrima pământului răsare,
Un munte mut de piatră şi uitare,
Iar vântul, ca un cântec frânt de dor,
Îmi smulge mersul tău de sub picior.
dragul meu
Iubește-mă dragul meu,
Asta îmi doresc, la asta râvnesc…
Simt cum îmi pătrunde in oase, caldura privirii tale,
Gândurile mele nu sunt clare,
Văd totul ca-n ceață.
Inima îmi bate tare,
Vrea sa îmi iasă din piept,
Sa strige cât poate de tare,
Ca o doare si caută alinare.
Vreau sa simt sufletul tău lângă al meu,
Dar știu ca asta nu se poate,
Vreau sa fiu egoista,
Și sa te țin în brațe o eternitate.
Iubește-mă dragul meu,
Asta îmi doresc, la asta râvnesc…
Poveste
Un meșter în lemn vestit,
Pe Isus la zugrăvit,
Și în locul potrivit,
La biserică găsit,
Pe Isus la așezat.
Preotul a mulțumit
Și din suflet și-a dorit,
Cineva dacă ar vrea
Să aducă icoana,
Maicii domnului cea sfântă
In stânga să fie ea,
Căci așa e datina.
Dar trecură ceva timp,
Și-am simțit că ar fi bine,
In biserică să fie,
Aceea care lipsea.
Maica sfântă,Maica sa .
Ca să duc icoana mea,
Am luat ocazia....
Nu am stat a aștepta,
Că ma luat cineva.
Ajuns chiar mia mulțumit
Că a fost cu cineva. ..
Nici bani nu a vrut să ia .
Vrând să dau icoana mea,
Am aflat că cineva,
Își dorește ca să de-a,
Acest dar drept mulțumire
Și mia spus povestea sa:
Iubitul meu cel dorit,
La momentul potrivit,
Cu greu a fost lămurit,
La biserică să vie,
Pentru a noastră cununie .
După ce ne-am cununat,
Cu alaiul am plecat,
Și în drum cine a ieșit ?
O maică ce nu avea,
Nimenia pe lângă ea...
Preotului a cerut,
Să intrăm în casa sa..
Și a spus uite așa:
Eu doresc să pot lăsa,
Tot ce am doresc a da,
Astor tineri fericiți,
În veci să fie iubiți.
Asta este darul care,
A fost dăruit de ea.
Tânăra drept mulțumire,
Icoana a dăruit,
Fiind pusă-n locul care,
Preotul la destinat,
Toată lumea-i mulțumită
Fie Domnul lăudat.
Zaruri de chihlimbar
Suntem rezultatul unor coliziuni fine, fire de praf intersectate sub o singură rază, într-o mansardă a universului unde cineva a lăsat fereastra deschisă.
Pășim pe linii trasate cu cerneală invizibilă,crezând că noi alegem unghiul fiecărei cotituri, dar suntem doar pietre aruncate în apă - cercurile noastre se ating nu prin voință, ci prin densitatea aceleiași clipe.
Dacă trenul ar fi întârziat un minut,dacă ploaia te-ar fi făcut să cauți adăpost sub alt balcon, lumea mea ar fi fost o hartă diferită, cu alte continente și alte mări de traversat.
Nu e nici vină, nici merit în această curgere, ci doar hazardul care îmbracă haina destinului pentru a ne face să credem că totul are sens.
Suntem două ecouri care s-au întâlnit în peșteră doar pentru că sunetul a avut curajul să nu se stingă la timp.
nuanțe clișeice
acel albastru nu mai e
acel albastru ce era și ieri,
nici măcar nuanțe,
nuanțe de violet,
acum totul este negru,
zici că-s în infern.
soarele tu-mi-l aduci,
cu mâna mereu tu îl apuci,
poate de aceea mă regăsesc
intr-un cer albastru greu,
Soarele zâmbetul ți-l aducea.
iar, razele-i scânteietoare,
poartă amintiri migratoare...
nuanțele sunt tot ce mai am,
când devin d-un negru acru,
îmi aduc aminte de cum eram,
și revine acel sentiment sacru,
de-l simt când nu te văd la teatru.
vreau doar să-ți văd din nou portocaliul,
culoarea ce îmi schimbă firul,
negru,
precum tigrul.
tigrul meu imaginar,
pe care l-am creat într-un vis amar,
vis în care nu erai,
și ziua-mi sângerai.
sângerai precum te bucurai
când îți răspundeam la un mesaj.
de atâta era nevoie,
ca să nu dai înapoie.
Șoaptele nopții le aud,
mă strigă un maro sumbru
eu încerc să le exclud,
dar mă cheamă tot mai mult.
Degeaba dacă nu ești tu,
acel portocaliu precum de mult,
dulce și isteț mereu,
acum ești doar un clișeu.
Noutăți literare, poezii și ecouri culturale direct pe telefonul tău.
Urmărește canalul
Yin-Yang
anca_nistor
25 octombrie
"Și moartea însăși naște o iubire"- atât de frumos descrisă speranța în continuitatea vieții. 🙏
Străin în sinele său
anca_nistor
24 octombrie
Ai descris perfect omul zilelor noastre, îndepărtat de sinele său autentic, rătăcit în plăcerile și cerințele deșarte ale lumii exterioare. Frumoase v...
Eu cred că-s lacrima lui Dumnezeu
Gabriel Trofin
23 octombrie
Mulțumesc frumos pentru apreciere!
Eu cred că-s lacrima lui Dumnezeu
Silvia Mihalachi
23 octombrie
Și eu cred că sunteți ,,lacrima lui Dumnezeu,,… Dovadă sunt frumoasele , creștine motivații în versurile poeziei, o poezie binecuvântată de Biblie...
Caut un om
Gabriel Trofin
22 octombrie
Mulțumesc frumos Anca... Mă bucur că îți plac versurile mele!
Caut un om
anca_nistor
22 octombrie
Ai un talent desăvârșit! Mulțumesc pentru toate stările pe care reușești să le transpui in vers🙏
Poem
Deea
21 octombrie
Mulțumesc
Sunt singur
anca_nistor
21 octombrie
Profund și răscolitor de frumos descrisă însingurarea .Felicitări!
Catastrofa din mine
Monica P
20 octombrie
Profund și frumos,felicitări!!!💌
Un lup printre oi
Irina Alexandra
18 octombrie
Superb!!!