Supărarea..
E-un nor ce se adună-n prag de seară,
Un val ce lovește malul tot mai greu,
Un dor de liniștea pierdută iară,
Când tot ce ai în suflet e prea greu.
E-o umbră-n ochi, o flacără stinsită,
Ce-a ars cândva, dar nu mai are foc,
O vorbă care doare, nerostită,
Un vis ce s-a pierdut în colț de loc.
Supărarea-i o frunză ce se duce,
În vântul rece al unei toamne gri,
E-o teamă care sufletul apuce,
Și te oprește uneori a mai zâmbi.
Dar sub povara ei se-ascunde-o cale,
O șansă de-a-nvăța ce-nseamnă rost,
Căci supărarea, chiar dacă e mare,
Te face să înțelegi ce ai avut și nu a fost
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Andreia Aga
Data postării: 19 noiembrie
Vizualizări: 57
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Gelozia
Poem: Totul sau nimic
(foto) O bibliotecă publică din nordul Turciei are forma unui raft cu cărţi. Cum arată instituția din interior
Poem: Ce sunt anii?
Poem: Anii care vin
Dorian Furtună despre echilibru și manipulare. Fragment din cartea „Cugetările unui (ne)cunoscut”
Poem: Ploaia vindecătoare
Poem: Poveste
Carte vs Film. 10 autori care detestă versiunile ecranizate ale operelor sale