Dor nou, dor vechi
Alerg adanc universul prin noapte,
Cerul e deschis inspre zare, departe,
In drum stele vii lumineaza si cresc
Si ma-ntreb, oare spre ce lume pornesc?
Capul de-ntorc sa ma uit inapoi,
Dor viu ma cuprinde de unul din doi,
Si de trupuri goale, nesatule, fierbinti
Si cerul aude si asta ma scoate din minti.
Ma uit inainte si vad tot un dor,
Unul nou, tanar, timid si incurcat usor
Caci nu e al meu, nicicand o sa fie
E un dor strain ce n-are loc nici in poezie.
Il mangai usor, caci nu vreau sa-l doara.
E un dor bun, cuminte, cu iz de primavara.
Ii zambesc sters, cu privirea departe
La dorul nebun de care un timp ma desparte.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: bella
Data postării: 25 februarie
Vizualizări: 64
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Apăsare
Poem: Pădurea de pe deal...
O fată tânără fascinată de poezie: „15 ani - lupta dintre realitate și ficțiune”.
Poem: Pe scurt
Poem: Niciodată pe curând
foto, video | Eminem de Moldova și-a lansat cea de-a doua carte. Despre ce este „Dulce Infern”?
Poem: Amintiri de iarna
Poem: A șaptea zi
Lista cărților lansate de către tinerii autorii din Moldova în anul 2020