Fara tine

Bate vantul iubitul meu.
Cu tine sunt, fara tine nu-s eu.
Ma simt straina in propriul meu trup,
Iar sufletul in tine l-am pierdut.
 
E totul gri in jurul meu.
Si ceru-i gol de Dumnezeu.
Pana si florile s-au veștejit
Cand sa ma strangi in brate n-ai venit.
 
Nici ochii parca nu mai vor
Deschisi sa stea cand nu te vad in fata lor.
Iar gura, nu mai stie a zambi.
Unde ai plecat? De ce nu vii?
 
Te astept in tine sa ma strang,
Cu dor te strig, ma rog si plang.
La viata sa ma ntorc cu tine as vrea,
Caci fara tine nu mai sunt a mea.

 


Categoria: Poezii de dragoste

Toate poeziile autorului: bella poezii.online Fara tine

Data postării: 12 februarie 2025

Adăugat la favorite: 1

Comentarii: 1

Timp de citire: ~1 min.

Vizualizări: 679

Loghează-te si comentează!

Comentarii 1

Alte poezii ale autorului

Dor nou, dor vechi

Alerg adanc universul prin noapte,

Cerul e deschis inspre zare, departe,

In drum stele vii lumineaza si cresc

Si ma-ntreb, oare spre ce lume pornesc?

 

Capul de-ntorc sa ma uit inapoi,

Dor viu ma cuprinde de unul din doi,

Si de trupuri goale, nesatule, fierbinti

Si cerul aude si asta ma scoate din minti.

 

Ma uit inainte si vad tot un dor,

Unul nou, tanar, timid si incurcat usor

Caci nu e al meu, nicicand o sa fie

E un dor strain ce n-are loc nici in poezie.

 

Il mangai usor, caci nu vreau sa-l doara.

E un dor bun, cuminte, cu iz de primavara.

Ii zambesc sters, cu privirea departe

La dorul nebun de care un timp ma desparte.

Mai mult...

Iertare

Tu faci totul sa fie frumos

Imi intorci viata pe fata daca-i pe dos,

Raze de soare Imi cobori in priviri

Si-mi construiesti vise noi din amagiri.

 

Tu faci lumea sa fie rotunda,

Si faci ziua sa fie mai lunga.

Noptile le albesti intr-o ploaie de stele

Inima imi aprinzi cu lumina din ele.

 

Langa tine cand stau si in ochi te privesc

Simt cum vesnic ma pierd, de m-atingi ma topesc.

Cand pe umarul tau imi pun capul usor

Atunci cerul ating si plutesc, liber zbor.

 

Daca dorul imi fura cate o lacrima calda

Si cand ochii ma cearta caci nu pot sa te vada,

Numai inima bate ne ncetat visatoare

Caci ea stie, nebuna, ca iubirea nu moare.

Mai mult...

Amintiri de iarna

Pe drum trece primavara

Alergand in goana mare.

S-a speriat, caci inca iarna

Sufla rece ca o boare.

 

Din cer a cazut zapada

Peste satul adormit.

Totul a-nghetat sub alb,

Timpul parca s-a topit.

 

Vantul a uitat sa bata,

Prins sub albul infinit.

Se trezeste, cateodata,

Sa mai sufle ratacit.

 

Un copil cu o saniuta

Trage sfoara cu naduf.

Se bucura nazdravanul,

Lunecand pe alb de puf.

 

Doat bunica, disperata,

Se preda neputincioasa.

Iar copilul, numai zambet,

Se intoarce-ncet spre casa.

 

Vine noaptea peste sat

Stralucind linistea alba.

Astazi suntem iar copii,

Bucurandu-ne de iarna.

Mai mult...

Poezii din aceiaşi categorie

Ac de iubire

Un ac de iubire dacă mi-ai oferit

Eu am încercat să construiesc un întreg viitor,

Am rămas în abstinență și tu doar absent

Nici că te mai iubesc,nici că te mai ador.

 

O greșeală și o galaxie a murit

O vorbă și un sărut și ai picat în  univers,

Iar eu? Eu am rămas să culeg ce nu a fost,

Iar tu? Tu ai plecat cu iubire și stele în ochi în paradis.

 

Dar ce este iubirea în final?

Un blestem,un apogeu de trandafiri spinoși și sânge vărsat în străzi străine,

Și tu? Tu ai fost doar un criminal

Și eu? Eu am fost doar un visător în țări străine.

Mai mult...

Spre pod

Spre podul tăcerii 

Adesea eu am călcat,

Mă simțeam pierdut, uitat 

De când singur îl umblam.

 

Spre pod erau vise 

Uitate, luate prea în serios,

Răvășite de un dor anost 

Ce-mi chema calea fără de rost. 

 

Spre pod parcă zărisem ceva

O lumină ce parcă nu-mi cunoștea calea,

O strălucire ce parcă îmi lipsea

Și din cale, dar și din viața mea.

 

Spre pod ce să mai spun

Te-am zărit pe tine...

Parcă mi-ai luminat calea

Și nu mai erau vise uitate de lume.

 

Spre pod pășeam încet 

Cu pașii parcă împiedicați,

De frică poate să nu calc...

Pe drumul ce mi l-ai arătat.

 

Spre pod, dar niciodată înapoi 

Eu acum merg liniștit, agale

Că știu că te am cu mine 

Lumina zilelor mele cu soare.

Mai mult...

Simplu

Ce simplu curge viața

Când nu apasă dor

Poți lesne să dai lecții

Cum se alungă nor

 

Traești în echilibru

Nu-ți strigă-n gând trecutul

E simplu a fugi

Nu-ți arde-n tălpi pămîntul

 

Nu cauți o speranță

Nici visele nu dor

De inimă nu-ți pasă,

Ce simplu, ce ușor

 

În suflet nu te arde

În ochi străluce soare

Nu plănge amintirea

E totul o culoare

 

Ce simplu, ce ciudat

Iubirea cea albastră

E doar un gând speriat

Pe suflete apasă

 

Un vânt neașteptat

Ți-aduce amăgire

Te-aruncă exilat

Pe-o simplă amintire

Mai mult...

Eu ştiu ce am de făcut

Paradisul nostru se destramă...

Doare...doare atât de mult

Tu-mi spui să mai stau, să nu plec,

Dar eu ştiu ce am de făcut.

 

Prea mult m-am hrănit cu iluzii

Şi am visat prea mult,

Tu-mi spui să nu mă grăbesc

Dar eu ştiu ce am de făcut.

 

Fii pe pace,  eu nu voi suferi

Sunt puternică, o să mă descurc.

Tu-mi dai sfaturi despre viaţă

Eu...ştiu ce am de făcut

 

Negreşit că o să-ţi pară rău

Te vei gândi cândva la trecut

Nu mă opri, te rog

Eu ştiu ce am de făcut!

Mai mult...

Dragă Mărie!

Simt cum mă-ndrăgostesc din nou

De tine scumpa mea soție,

Credeam că nu mai pot să spun

Ce mult eu te iubesc...Mărie

 

Sunt ani de când ești lângă mine

Și totul pare o rutină,

Dar de lipsești mai mult de-o zi

Ceva în mine începe să suspină

 

Abia atunci încep să simt

Că tu îmi ești jumatea,

Și tot ce fac iese pe dos

Iar ziua o confund cu noaptea

 

Timpul parcă se alungește

Până ce pragul case-l treci,

Inima cu greu se potolește

Și îmi doresc să nu mai pleci

 

Da cred că asta e iubirea

Și dragostea adevărată,

E ceea ce nu poți descrie

Iar el și ea mereu..se-așteaptă!

 

 

Mai mult...

Colț ascuns de stea

fragment

 

Acum… îți sunt o adiere,

Și în noaptea dintre noi

Sunt o frunză ce se cade

Scuturată-n gânduri ploi…

Și tot ce noi am fost cândva

S-a pierdut… în infinit

Rătăciți pe undeva

Cât de mult noi ne-am iubit.

Îți sunt… privirea ta pierdută

Printre gânduri te-ai pierdut

Gândul meu inima-ți cântă

Tot mai gol și mai tăcut.

Îți sunt pe cer un nor, o umbră

Printre razele de soare…

Îți sunt parfum de crizantemă

Ce se scutură… și moare.

Îți sunt un curcubeu în noapte

Desenat pe gura ta…

Colorat cu mii de șoapte

Într-un colț ascuns de stea.

 

 (autor: Aurel Alexandru Donciu /  volumul Șoaptele Nopții ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 - ISBN: 978-973-0-32645-1 / Toate drepturile rezervate )

Mai mult...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.

Îți mulțumim că lași poezia să dăinuie. 🤍