4  

Autorul preot DAVID MARIAN

poezii.online preot DAVID MARIAN
Inregistrat pe: 1 ianuarie 115 creaţii 31 9

Total

115 creaţii
469 2 iunie
5 538 22 mai
737 13 aprilie
3 624 22 martie
2 1 967 12 martie
929 11 martie
693 10 martie
876 8 martie
806 8 martie
1 824 8 martie
821 7 martie
901 6 martie
929 28 februarie
1 1,095 28 februarie
931 24 ianuarie
928 24 ianuarie
833 24 ianuarie
902 23 ianuarie
829 23 ianuarie
787 22 ianuarie
886 22 ianuarie
904 21 ianuarie
863 21 ianuarie
835 21 ianuarie
727 21 ianuarie
809 21 ianuarie
965 21 ianuarie
777 19 ianuarie
883 18 ianuarie
848 17 ianuarie
889 17 ianuarie
828 15 ianuarie
806 15 ianuarie
731 14 ianuarie
796 14 ianuarie
1 774 14 ianuarie
1 841 14 ianuarie
909 14 ianuarie
806 11 ianuarie
918 11 ianuarie
812 11 ianuarie
889 11 ianuarie
1 824 11 ianuarie
878 11 ianuarie
852 11 ianuarie
1,825 9 ianuarie
877 9 ianuarie
729 9 ianuarie
1 2 829 8 ianuarie
827 8 ianuarie
785 8 ianuarie
741 8 ianuarie
769 8 ianuarie
818 8 ianuarie
721 7 ianuarie
918 7 ianuarie
811 6 ianuarie
820 6 ianuarie
805 6 ianuarie
1 807 6 ianuarie
832 6 ianuarie
823 6 ianuarie
891 6 ianuarie
828 5 ianuarie
1 883 5 ianuarie
1 1 912 5 ianuarie
740 5 ianuarie
898 5 ianuarie
893 5 ianuarie
906 5 ianuarie
767 5 ianuarie
814 5 ianuarie
848 5 ianuarie
952 4 ianuarie
913 4 ianuarie

Creaţii aleatorii :)

Cine suntem?

Cine suntem?!

 E Simplu... 

Eu îți sunt străină 

Si tu îmi ești străin..... 

Eu te numesc trecut ... 

Tu ma numești ruină....

Tu ești notitiile mele 

Eu serile de primăvară 

Tu ești complicat 

Nici eu nu sunt ușoară

Tu ești catastrofa 

Eu sunt mereu ceva constant

Eu sunt un vers de o strofa 

Tu ești un dictant

Tu ai nevoie de metafore 

Eu aveam nevoie de tine , 

Tu crezi în miracole 

Eu nu cred în destine 

Tu poți iubi 

Eu nu pot iubi pe nimeni 

Tu poti răni 

Eu pot vindeca pe oricine 

Rămânem străini, 

Deși ne cunoaștem prea bine)

Mai mult...

Rege făr' de regat

tu, rege făr' de regat,

îți ticăie ceasul morții

și nu știi cât mai ți-e dat

pân' te stingi în toiul nopții.

să nu te mai ridici din pat,

tu, rege făr' de regat!

 

oricum de-ai întoarce clepsidra

nisipul tot la fel se scurge,

și de ți-aș mai da o vreme

tot mai puțin tu ai avea.

să nu te mai ridici din pat,

tu, rege făr' de regat!

 

dacă ți-aș frânge jumate,

ai construi un palat

cu timpul ce ți l-am luat,

dar ticăie ceasul morții

și ai să te stingi în toiul nopții 

întoarce-te-n pat,

tu, rege făr' de regat!

Mai mult...

fulguiri//5

zgomotul de război

perturbă

seninătatea unui vis de iarnă.

 

împăratul de la miazăzi

salută pe-omologul său

de la miazănoapte.

 

din sfintel cărți

ale bocitoarelor,

corul

intonează imnul

tăcerii.

 

 

Mai mult...

Te caut dar nu vreau să te găsesc

Mă doare amintirea ta

Şi clipe ce-au rămas departe

Unde eram doar tu şi eu

Acum o lume ne desparte

 

Ne intilnim iar desparţind-une

Citind durere-n ochii reci

Ma mai priveşti cu disperare

Ne zicind nimic iar mă petreci

 

Mii greu să mai privesc in urmă

Dar timpul trece şi iar trece

Am uitat sărutul tău la gust

Şi am lăsat dragoatea să plece

 

Acum doar amintirea ta traieşte

Te caut dar nu vreau să te găsesc

Mii frică să privesc in ochii tăi

Mii frică iar să te rănesc

 

Atitea amintiri rămase-n urmă

Dar doar cu ele acum şi mai trăiesc

Îmi vine greu să mai spun asta

Dar ce naş face tot la tine ma gîndesc

 

Va trece timpul inainte

Şi cîndva voi zice c-am iubit

Am iubit cum alţii iubesc o viaţă

Dar străini am devenit    

Mai mult...

Adevăr

Viaţa mea este o gară,

Cu mii şi mii de pasageri

Unii - cu bagaje de iubire

Alţii - cu vagoane de dureri.

Pe unii îi voi revedea şi mâine,

Pe alţii, cu siguranţă, niciodată

Tu eşti un simplu pasager

Ce treci prin gara vieţii mele doar o dată.

Mai mult...

Ne-am cunoscut

Ne-am cunoscut demult, devreme.

Dar ne-am uitat, în timp, cu ochii goi.

Strălucind, ai tăi, păreau două cristale.

La fel cum străluceam cândva, noi doi.

 

Acum, curg lacrimi de nepăsare,

Din ei, ușor se scurg pe piele,

Fără să lase urme, fără să doară,

Precum cuvintele inimii mele.

 

Ne-am cunoscut, dar astăzi suntem goi.

Ecouri vagi avem în inimile noastre,

Nu mai e foc, nici vis, nici noi,

Doar un cer înnegurat și nopți albastre.

 

Șiroaie reci se-mbină,

Cu amintiri nostalgice, stinghere,

Se scurg încet, fără vreo vină,

Lăsând în urma lor, tăcere.

 

Ne-am cunoscut, dar azi suntem străini,

Două umbre ce se pierd în ceață,

Trecut-au ani și visuri pline de suspin,

Lăsând în urmă doar durere și tristețe-n față.

 

Nici vântul nu mai poartă vreo șoaptă,

Nici stelele nu mai sclipesc la fel,

Doar nopțile albastre ne îndeamnă,

Într-un dans de umbre, tăcut și rebel.

 

Ne-am regăsit în amintiri, departe,

Dar inima nu vrea din nou să bată,

Suntem doar doi străini pe drumuri separate,

Într-o lume; ce ne-a legat odată.

 

📅 21-08-2024

 

 

Mai mult...
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live