Autorul preot DAVID MARIAN

poezii.online preot DAVID MARIAN
Inregistrat pe: 1 ianuarie 115 creaţii Autor de top 32 9

Total

115 creaţii
649 2 iunie
5 671 22 mai
943 13 aprilie
3 751 22 martie
2 1 1,202 12 martie
1,168 11 martie
859 10 martie
1,072 8 martie
975 8 martie
1 1,006 8 martie
979 7 martie
1,067 6 martie
1,061 28 februarie
1 1,344 28 februarie
1,065 26 ianuarie
1,115 24 ianuarie
1,143 24 ianuarie
1,023 24 ianuarie
1,090 23 ianuarie
1,018 23 ianuarie
1,110 22 ianuarie
946 22 ianuarie
1,071 22 ianuarie
1,028 21 ianuarie
992 21 ianuarie
1,022 21 ianuarie
861 21 ianuarie
950 21 ianuarie
1,144 21 ianuarie
953 19 ianuarie
1,082 18 ianuarie
1,047 17 ianuarie
1,017 17 ianuarie
1,053 17 ianuarie
1,043 17 ianuarie
1 928 17 ianuarie
960 15 ianuarie
979 15 ianuarie
867 14 ianuarie
952 14 ianuarie
1 902 14 ianuarie
1 1,007 14 ianuarie
1,107 14 ianuarie
936 11 ianuarie
1,076 11 ianuarie
966 11 ianuarie
1,061 11 ianuarie
1 993 11 ianuarie
1,055 11 ianuarie
1,003 11 ianuarie
2,012 9 ianuarie
1,016 9 ianuarie
845 9 ianuarie
1 2 980 8 ianuarie
968 8 ianuarie
942 8 ianuarie
856 8 ianuarie
930 8 ianuarie
949 8 ianuarie
1,084 7 ianuarie
842 7 ianuarie
1,079 7 ianuarie
986 6 ianuarie
992 6 ianuarie
924 6 ianuarie
1 919 6 ianuarie
1,004 6 ianuarie
963 6 ianuarie
1,049 6 ianuarie
994 5 ianuarie
1 1,071 5 ianuarie
1 1 1,117 5 ianuarie
893 5 ianuarie
1,072 5 ianuarie
1,079 5 ianuarie
1,103 5 ianuarie
916 5 ianuarie
998 5 ianuarie
1,020 5 ianuarie
1,124 4 ianuarie
1,099 4 ianuarie

Creaţii aleatorii :)

Ultima filă din calendar

E 31 decembrie,
dar nu-i Revelion.
E o zi ca oricare alta,
numai că mai tăcută.
Pe perete, calendarul a obosit.
Nu mai are foi.
Numai o întrebare:
„Și tu ce-ai făcut anul ăsta?”
Eu?
Am plâns.
Am tăcut.
Am iubit o fată care n-a știut.
Am mers pe la morminte.
Am scris.
Am tăcut iar.
Am trăit.

La final, calendarul s-a uitat la mine
și mi-a zis:
„Ai fost om.
E destul.”

Mai mult...

Dorul din noi,

 

 

Dorul din noi ne strânge,ne seacă 

Hai să-i dăm drumul, să plece odată,

Dorul din noi ne striga,ne cheamă,

Să-l ascultăm ,să ne vedem iară.

 

Dorul din noi prinde culoare

O sa -l pictez in revărsare..

Dorul din noi ne împinge la drum,

Să facem pași să-l stingem sub tălpi.

 

Dorul din noi de tot dispare,

Când ne vedem intersectați,

Dorul din noi s-a disipat

Când ne atingem- îmbrățișați...

Mai mult...

Cercul netrasat

O umbră nu știe
cine o proiectează.
Nici eu
nu știu
unde încep:
în privirea ta,
sau în gândul
pe care încă nu l-ai avut?

Mai mult...

Cerşetor

Mă aflu ca o umilă făptură, ce-n pendență sunt blocat
Trecători grăbiți în lumea lor,
Interpret într-un peisaj, ce-l zărești și l-ai uitat 
Judecat în umbra anilor...
 
Stigmatizat, cu capu-mi plecat, rog milă
Îndignare și frustrare ce prin hainele-mi zdrențuite încerc de maschez
Mă feresc să grăiesc, ei trec cu o nepăsare și un zâmbet arogant
Ambiguă șansă, orice ajutor îl apreciez...
 
De-a ținut de mine, prin prostii si decizii ce multe-am ratat 
Bătut de soartă, încă o dată,vreau să văd unde drumul vieții mă poartă
Foame, sete, frig, nu mai pot simți nimic, de tot și de toate, am uitat
Memorii din trecut mă poartă într-un loc cu o vină constantă...
 
Sărac, nu mai am nimic din ce-a fost,
Pierdut, timpul cum trece rapid și fără rost
De speranța-i putere, eu, o consider disperare 
O elaborată interpretare, ce o căutam cu ardoare...
 
Înăbușit cu un râs maniacal, în fața tuturor, nu mă pot opri 
Aștept sa fiu reprimat, privirea-i spre mine, dar nu sunt observat 
Poveștile sunt tot ce mi-au rămas în minte 
Cănd vremea rece trece și rămân fară cuvinte... 
Mai mult...

✨ Cuvinte nerostite

Cuvintele ce-au rămas nerostite
Le-am ascuns cu lacătul în suflet
Și, rând pe rând, le scot ușor
Când vreau să scriu al
Inimii dor.

Cuvintele ce-au rămas nerostite
Le-am așternut în versuri pe o foaie.
Gândindu-mă la tine,
Vin timide,
Înșiruite în esențe de melancolie,
Cu patimă să te sărute,
Să-ți descrie întregul tău frumos,
Să mi te dăruiască mie.

Cuvintele ce-au rămas nerostite
Îmi fac inima să tresară,
Atunci când, dintr-o mie de suite,
Îmi pare că te văd întâia oară.

Mai mult...

Barca vietii

Pe barca fragilă a vieții plutim

Si-atatea valuri ne lovesc,

În depărtare ne-asteapta țărmul finalului,

Privim spre soare,ignorandu-l,

Ființe ce clipa trăiesc..

Dar țărmul se-apropie,implacabil,nemilos,

Odată,tristețea va pune stăpânire peste noi,

Căci drumul bărcuței are un sfârșit,

Odată,veni-va durerosul asfințit,

Transformandu-ne in amintire..

O lacrimă cade,căci ultima filă din cartea vieții,

Cuprinde apusul,nu raza dimineții..

Ce tristă poveste e viața,

Cu furtuni și grele,reci ploi,

Si-apoi,la final,cu teribila încercare a vieții,

Odată bărcuța va acosta solitară

Pe țărmul veșniciei,ca un tren în ultimă gara...

 

 

 

 

Mai mult...
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live