4  

Autorul Valerica Anghelescu

Constelația autorului
poezii.online Valerica Anghelescu
Inregistrat pe: 3 aprilie 33 creaţii 16 8

Total

33 creaţii
Inimă nimeni nu știe
181 7 august
Oprește măcar pentru o clipă
190 3 august
Multe fețe are omu
248 25 iulie
Cântă cucul și mierla
195 25 iulie
Dacă lumea asta mare,
181 18 iulie
Mergi înainte
1 273 14 iulie
Ploaia de vară
217 14 iulie
Viața este ca o floare,
1 301 12 iulie
✨ De aș ști că vi,
248 12 iulie
Nu m-am prețuit deloc,
1 244 7 iulie
Geaba ai chipul frumos
2 258 5 iulie
Narcisistul
309 28 iunie
De ce copii, vă certați
275 28 iunie
De ce copii, vă certați
302 28 iunie
Timpul vine, timpul trece
269 13 iunie
Fetița curajoasă
362 8 iunie
Banu, ochiul dracului
497 24 mai
Într-un sat pe o colină
518 22 mai
Bârfitoarele
496 17 mai
De-aș avea aripi
3 487 16 mai
La troița din răscruce,
1 452 16 mai
✨ Grădina parfumată
1 561 13 mai
La streașina casei mele,
1 489 12 mai
Cuibul din nuc
1 421 10 mai
Vulturul și iepurașul b
1 572 2 mai
Micuța furnicuță
622 29 aprilie
Mă apucă câte un dor
3 610 28 aprilie
Afară fulgeră și plouă
1 588 22 aprilie
Vis amăgitor
1 613 18 aprilie
Toți în viață avem un rol
1 610 11 aprilie
Iubesc primăvara
1 851 5 aprilie
De ce te grăbești copile
1 732 4 aprilie
✨ Șade cucul supărat
1 2 820 3 aprilie
Toţi autorii

Creaţii aleatorii :)

Nimeni nu pleacă

 Cândva eram cu Cineva,

Aveam un rost, aveam o stea.

Zâmbeam mai des, visam mai mult,

Eram doar noi, fără tumult.

 

Plimbări târzii, cafea în doi,

Zile în care eram doar noi.

Cuvinte calde, mâini îmbrățișate,

Dar toate s-au făcut uitate.

 

Cineva a plecat tăcut,

Și-a devenit un dor trecut.

A luat cu el și al său glas,

Nici umbra lui n-a mai rămas.

 

Am plâns o vreme cu durere,

Așteptând ca timpul să-mi dea putere.

Dar într-o zi, pe nesimțite,

A apărut, din clipe mute.

 

Era ciudat, nici viu, nici mort,

Pășea încet, fără efort.

„Tu cine ești?” zis-am ușor.

„Eu? Nimeni, prin lume călător.”

 

De-atunci, Nimeni nu mă mai lasă

Îmi e și drum, îmi e și casă.

Nu-i iubire, nu-i alinare,

E doar o formă de acceptare.

 

Nimeni nu vrea, Nimeni nu cere,

Îmi umple golul cu tăcere.

E umbra celor ce-au plecat,

Și-a celor care m-au uitat.

 

Așa că da, acum sunt doi:

Eu și cu Nimeni. Numai noi.

Din viață când îți pleacă cineva,

Rămâne Nimeni și liniștea sa.

 

✍🏻 Alexandru Ionut Avanu

📅 15-07-2025

 

#FragmenteDeSine #Poezii

Mai mult...

DIN CREDINȚĂ

Îngeri și robi în cor au strigat
Îndurând a morții grea apăsare:
Oameni ce sunteți înspăimântați,
Creștinilor, e mare întristare
Nevinovat , IISUS  a fost crucificat.

Bat  clopote , ceru-i tulburat
La geam curg lumânări  cu multe lacrimi
Heruvimii  norii risipesc       
Cu glasul lor divin cântând din  psalmi…
În zori IISUS HRISTOS  A ÎNVIAT!

Lumea creștină  s-a bucurat
În casă ruga-i spusă  evlavios,
De  îngeri pământu-i înconjurat
Creștinii  privesc cum ceru-i  luminos
Cântând în cor ,HRISTOS S-A  ÎNĂLȚAT !.

Mai mult...

spărturi zentangle/1

 pentru paznicul de noapte

de la spitalul de psihiatrie,

orice trecător era

o plăcuță zentangle tăioasă,

care

punea în pericol liniștea publică.

 

muta de colo-colo, 

paharele, 

farfurioarele,

șervețelele,

frimiturile dimineților serbede,

 considerându-le repere

în harta divină a reației.

 

 

 

 

 

 

Mai mult...

Ochii tăi frumoşi albaştri,

 

Ochii tăi frumoşi albaştri,

Ca azurul îi ai mamă.

Părul tău frumos şi negru,

Chipul tău de pus în ramă.

 

Mâinile tale firave,

Inima blândă şi bună.

Sufletul tău bună mamă,

El e bun de pus la rană.

 

Ştiu mamă că ai plecat,

Sus la ceruri ai zburat.

Îngerii au venit de sus,

Şi te-au dus la Domnu Sfânt.

 

De când ai plecat la ceruri,

Zi de zi eu te visez.

Şi mă rog la tine Doamne,

Sărutând multe icoane.

Mai mult...

Inelul Solomonar

În strălucirea sacrală a înțelepciunii,

Unde magia veche stă închisă în simboluri aurii ,

Cuvinte arse cu foc, tălmăcite doar cu sfinții,

Semn măreț al cunoașterii ascunse și adânci,

 

Pe bolta de safir se-așează petale de catifea

Plutind ușor inima timpului pe fildeș și abanos

Spre margini de topaz ale dimineții calea

Descifrând taina stelelor și glasul vântului sfânt.

 

Reminescența de glorie trecută și căderi umane,

Se răsfrâng în calupuri, croind noi blasfemii 

Ca să stingă orice umbră de amurg cu farmece

Aruncând vorbe ca un râu sălbatic involburat,

 

Dar din colț de patos, strălucește înțelepciunea,

Arhiplină cu inscripții aurii, argintii și flori,

Nu reușesc nicidecum să tulbure mintea

Unui simplu bicisnic, răzvrătit cu ale veacuri!

 

Mai mult...

Învață-mă

Când lumina sorții pălește 

De dorul atingerilor tale,

Ia-mă tu acum de mână 

Și învață-mă...

 

Când destinul nostru 

Parcă nu ne mai leagă,

Tu ia-mă de mână 

Și învață-mă...

 

Când speranța ce rămâne 

Încă îmi bate în piept,

Tu ia-mă de mână 

Și învață-mă...

 

Învață-mă cum să devin 

Cum să devin bărbatul tău,

Ce de mică ți-l doreai 

Și râvneai la el mereu.

Mai mult...
#Interesant  Autor: ora mea de poezie
Acest site folosește cookies. Navigând în continuare, vă exprimați acordul asupra folosirii cookies. Politica privind cookies.
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live