1  
poezii.online Oprea
Poet - Român Oprea. Follow pe Instagram: alexoprea.poet Să mă prezint! Sunt un poet/scriitor ce dorește să arate adevărul prin poezie, prin frumusețea faptului că ne putem exprima liber și asta este cel mai important lucru, dar nu ne dăm seama de asta. Instagram: https://www.instagram.com/surazemnichita?igsh=MWYwdmN1dGY4YzMxcw%3D%3D&utm_source=qr
Inregistrat pe: 8 iunie 2025 35 creaţii Autor de top 30 2 1

Total

35 creaţii
507 11 iunie
677 30 aprilie
1 853 5 aprilie
1 1,096 10 ianuarie
3 1,242 2 ianuarie
2 1,245 30 decembrie 2025
1 1,163 28 decembrie 2025
1 1,132 22 decembrie 2025
1 766 4 decembrie 2025
2 800 22 noiembrie 2025
1 823 17 noiembrie 2025
731 8 noiembrie 2025
1 743 2 noiembrie 2025
764 24 octombrie 2025
1 903 21 octombrie 2025
915 20 octombrie 2025
2 1 882 19 octombrie 2025
994 16 octombrie 2025
1 952 10 octombrie 2025
908 7 octombrie 2025
1 730 22 august 2025
726 21 august 2025
900 9 august 2025
2 1 857 21 iulie 2025
725 12 iulie 2025
1 816 9 iulie 2025
1 829 7 iulie 2025
1 764 2 iulie 2025
1 861 28 iunie 2025
824 27 iunie 2025
3 918 23 iunie 2025
806 21 iunie 2025
1 881 11 iunie 2025
1 1 833 8 iunie 2025

Creaţii aleatorii :)

Semne

Aș vrea să-mi trimiți un semn,

Nu mare, doar cât o bătaie de inimă,

O privire pierdută pe furiș,

Un cuvânt uitat între rânduri.

 

Mi-ar fi de-ajuns o adiere,

Un sunet cald, abia șoptit,

Ce mi-ar spune că încă știm

Să fim noi, chiar și în tăceri.

 

Nu-i dor, nici regret, doar o sete

De a regăsi firul nescris

Din care am țesut povești cândva,

Cum aș vrea să ne mai vorbim.

 

 

Mai mult...

Astenie

 

E o primăvară veșnică în tine,

Iar sânii-ți înfloresc în fiecare zi,

Mă țin de pleoape să te văd mai bine,

De le închid mi-e teamă c-oi orbi.

 

Pe loc te-aș desfrunzi de toate,

Arându-te cu plugul pe pulpele de gheaţă,

Iar ochii prin noroaie să-mi înoate,

Vâslind din gene până dimineață.

 

Săruturi grele aș arunca din ram în ram,

Să-mi înflorească ochiul dinspre tine,

Și ți-aș zidi chiar azi pe coapse-un geam,

La care-oi pune vitralii albe și cortine.

 

M-aș furișa tiptil pe sub pământul ud,

Să încolţesc pe pielea-ţi albă de satin,

Să mă adap setos din sânu-ţi crud,

Şi-n primăvara ta, astenic să leşin.

Mai mult...

Despărțire

 

Fugim de noi spre-a ne zdrobi,

Iar zborul tău e prăbușirea mea,

Din mine o aripă ți-aș încropi,

Că poate-o să te-ntorci cândva.

 

Stârnim vulcani la fiecare clocot,

Iar pasul meu e alergarea ta,

Ți-aș implanta pe buze-un hohot,

Să râzi în somn de farsa mea.

 

Strivim în dinți cuvinte ce unesc,

Și întâlnirile sfârșesc cu brio,

Cu buzele îmi murmuri:Te iubesc!

Cu ochii însă îmi strigi ...Adio!

 

Ni-s toate visele devreme ori târzii,

Fântânile au secat așa ciudat deodată,

Din noi sfârșit-au nenăscuți copii,

Și au murit stupid o mamă și un tată.

 

Un toast al despărțirii se cuvine,

Cu întrebări pe muchie de cuțit,

Pe un mormânt și-o cruce în ruine,

Într-un sicriu comun și neacoperit.

 

Mai mult...

Niciodată uitarea...

 

Ia-mi tot ce dorești,

Ia-mi munții și marea,

Îți dau ce voiești,

Dar niciodată uitarea.

 

Ia-mi ochii albaștri,

Ascunde-mi cărarea,

Îți dau tot ce am,

Dar niciodată uitarea.

 

Ia-mi lacrima pură,

Suprimă-mi iertarea,

Îți dau toată averea,

Dar niciodată uitarea.

 

Ia-mi cântul și dorul,

Ia-mi exaltarea,

Îți dărui și zborul,

Dar niciodată uitarea.

 

Ia-mi dreptul la tot,

Ia-mi viața de îndată,

Dar nu-mi cere să uit,

Chipul tău...niciodată.

Mai mult...

The cut that always bleeds

There lies a scar that cannot mend,

etched deep where yearning finds no end—

like salt upon a tender seam,

a silent scream, an endless dream.

 

It’s love—a blade both fierce and kind,

that strikes the heart, yet leaves it bind;

a place where rapture, sorrow blend,

where beauty cuts, but wounds transcend.

 

She slipped away like fading light,

her laughter gone before the night,

and in her wake, a hollowed ache,

a gash left raw, too real to shake.

 

How quick she turned, how swift she fled,

while I was bound by words unsaid;

she found new arms to pull her near—

I’m left with ghosts that linger here.

 

Her smile now beams for someone new,

a truth I face, yet can’t see through;

it’s not her absence but her ease—

that’s the cut that always bleeds.

 

I watch her laugh, I hear her name,

and still the hurt remains the same;

for love can end, and love can wane,

but not the mark her phantom made.

Mai mult...
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live