Author Oprea

Author constellation
poezii.online Oprea

Poet - Român Oprea. Follow pe Instagram: alexoprea.poet Să mă prezint! Sunt un poet/scriitor ce dorește să arate adevărul prin poezie, prin frumusețea faptului că ne putem exprima liber și asta este cel mai important lucru, dar nu ne dăm seama de asta. Instagram: https://www.instagram.com/surazemnichita?igsh=MWYwdmN1dGY4YzMxcw%3D%3D&utm_source=qr

Registered on: 8 June 2025 35 creations 31 3

Total

35 creations
Copacii mei
361 11 June
Egoiștii cefalopodelor
1 523 13 May
Trusa mea de natură
546 30 April
Păpădii albe
1 698 5 April
In Limine Temporis
1 933 10 January
Florii de-amurg
3 1,039 2 January
Rânduiala vremii
2 1,069 30 December 2025
Acorzi de violet
1 1,045 28 December 2025
Atât
1 961 22 December 2025
Nu mai plânge maică dragă
1 677 4 December 2025
✨ Veselite-ai draga mea!
2 697 22 November 2025
Vin cald
1 720 17 November 2025
Nelu, Elias și Mira
646 8 November 2025
Strada pustie
1 652 2 November 2025
Două trecuturi diferite
694 24 October 2025
Pasăre pierdută
1 799 21 October 2025
Feuilles froides
791 20 October 2025
Zile albe
2 1 790 19 October 2025
Uitat
863 16 October 2025
Troianul boierului
1 861 10 October 2025
Ramuri
816 7 October 2025
Privighetorii
1 658 22 August 2025
Ceasul vostru
629 21 August 2025
Ceasul vostru
760 9 August 2025
Zilele de după
2 1 772 21 July 2025
Voi privi
649 12 July 2025
Cenușiu de gri
1 740 9 July 2025
Testamentul lumânării
1 753 7 July 2025
Chip de fată
1 690 2 July 2025
Pe-n serate
1 784 28 June 2025
Versatil
737 27 June 2025
Vom rămâne
3 817 23 June 2025
Sub cadavru meu
729 21 June 2025
Chip de lemn
1 792 11 June 2025
✨ Nebunu’ din noric
1 1 746 8 June 2025
All authors

Random creations :)

Din făgașul inimii

Rută prea anevoioasă 

Spre zarea de acasă,

Printre visele scăldate 

De ape ,-nvolburate.

 

Drum bătrân și ostenit 

De iluzii bântuit,

Unde dorul mă strigă 

Și cerul stă să curgă..

 

Cărări întortocheate 

De lacrimi irigate,

Din ochii ce se sting

Și -n urmă se preling...

 

Destine -nșelătoare

În exil sub soare,

În frământari se frâng 

Și sub gene plâng...

 

După amar de vreme,

Calea care geme,

Pe al inimii Făgăs 

Mă cuprinse pătimaș..

More ...

Vreau să trăiesc

Nopțile nedormite

Visele ciudate

M-au transformat în necunoscut

În oglindă nu m-am recunoscut

 

În fiecare zi obosită 

Cu munca prea stresată

M-am săturat 

Viața altă față mi-a arătat 

 

Acum e rândul meu

Să mă distrez mereu

Vreau să simt că trăiesc 

Din nou vreau să iubesc

More ...

Jumătate de iubire

Jumătate de iubire

Ce mă tine-n lanțuri grele,

Nici n-o pot lăsa să plece,

Nici da inimii ce cere...

Ca un picur ce alina

Dar nu stinge setea grea,

Ca un ochi ce vede câmpul,

Dar  ceata ia vraja sa...

Jumătate de iubire,

Ca un drog , și viața trece,

Însă visul  amăgire

Noaptea-n gândul meu trăiește...

E doar vis, e doar trăire,

Dar el zilnic făurește

Jumătate de iubire...,jumătatea ce lipsește...

More ...

stări/7

grevă generală-

n-ai voie:

să  naști,

să te mbolnăvești

să mori.

timpul merge-n sensul invers

nevoilor zilnice.

apoi, ploaia- 

neanunțată, neașteptată,

care nu ține cont de reguli,

a venit să șteargă istoricul.

 

More ...

Tell me sweet little lies

The leaking mind of a lover, an ambitious perpetrator, a strategic confectioner...
Tell me sweet little lies,
Fulfill my heart with deceitfulness,
Make me wish for an abstract portrait of emotions.
Take my heart as evidence,
Of the things I'm doing and I'll do,
A stolen dance of nothing to write about,
The surge of a caring person.
And you, my dearest,
A mushroom left in the dark to grow,
But as a surveyor of the black shroud, I observe...
The night lights are low, and you my dear, you cannot grow.

"From "Volumul Floare de piatră/Stone Flower""

 

More ...

Psalmi - XXXII - Singurătatea absolută

 

Doamne,

sunt locuri în suflet

unde nu pătrunde nimeni,

nici măcar eu.

Acolo stau tăcerile mele

ca niște fiare care nu dorm,

așteptând ca într-o zi

să nu mai fiu nimic altceva decât ele.

 

Mi-am dorit singurătatea,

am visat-o ca pe o catedrală

fără oameni,

fără zgomot,

fără frică.

 

Dar când m-am așezat în ea,

am auzit cum tăcerea începe să urle.

 

Doamne,

nu știu dacă singurătatea aceasta

e o binecuvântare

sau o pedeapsă.

Poate că mi-ai dat-o ca pe un loc de întâlnire,

dar eu am umplut-o cu absență,

cu îndoială,

cu fugi.

 

E o liniște prea grea,

care nu mângâie,

ci strivește.

E un pustiu unde nu mai știu

dacă vorbesc cu Tine

sau cu umbra mea.

 

Și totuși,

în adâncul acestei singurătăți absolute

simt că ești Tu.

Nu în zgomot, nu în lume,

ci în golul care doare.

 

Poate că ai vrut să mă dezbraci

de tot ce e omenesc,

ca să Te pot găsi

acolo unde nu mai e nimic,

decât Duhul Tău.

 

Doamne,

dacă asta e singurătatea

prin care învăț să Te iubesc curat,

fără măști,

fără lume,

atunci nu mă scoate din ea,

decât atunci când știi

că pot iubi din nou,

fără frică de întoarcere.

More ...
#Interesting  Autor: Marius Ene
This site uses cookies. By continuing to browse, you agree to the use of cookies. Cookie Policy.
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live