Versatil
Pe-o râpă ruptă ca din ceară,
Din albele pânze cu un strop de apă,
Stau și scriu singur, pustiu.
Din raze albastre strălucite din miez de răsare,
Luna îmi cântă o doină liniștită pe cărare.
Din munți, din cer,
Din lacrimi ciopârțite,
Aud glasul lin și dulce unui pom de frunze.
Tăcerea îmi surâde văzând ecoul larg,
Plimbându-mi trupu’ din est spre lac,
Uitând probleme, păcate cauzate.
Îmi așez corpul stând relaxat pe spate,
Privind spre stele, spre razele mele
Ce îmi mai dau putere… și care mă hrănesc.
Hrănit de veacuri multe-n meleaguri,
O lumină albă îmi izbește ochii,
Frumoasă ca dintr-o iesle fermecătoare.
Aud cavoul cântând lin spre mine,
Cu vocea lui caldă ce sufletul îmi deschide.
Mă îndrept ușor spre el cu neputință
De a lua în alte leacuri.
„Cavou răstignit ce străpunge apusul,
Ce te așteaptă pe aici?”
Cu vocea lui caldă răspunde:
„Timpul mi-a răspuns să te caut,
Mult nu mai ești, dar dacă timpul este mie măreț,
Eu nu pot să îl cert.”
Aplecând ușor capul,
Mă uit spre pământ și cer,
Ca orice va veni spre mine,
Eu să nu-l primesc, ci să-l cert.
Iar pe cavou să-mi scrie măreț,
Uitând spre cer:
„Soarta mi-a fost și-mi va fi,
Eu nu sunt aici, sunt tot acolo.”
Iar pe capul meu frânt,
Colindând apusul,
Să răsară ca din ochi de șarpe
O umbră amenințătoare,
„Privind spre gol… privind spre cer…”
Îndepărtându-mi corpul de cavou,
Întorcându-mă spre câmpul lin de la lac,
Așezând din nou ușor trupu’
Ca o pană căzând pe uscat.
Gândurile mă apăsă ușor… ușor,
Gândind oare cum o să mor?
„Dacă timpul e trecător,
Măcar eu să nu fiu nemuritor,
Toți și toate murim,
Până când timpul se va trezi,
Iar noi… vom reveni…”
Vescal clătind-mi gura cu lacrimi,
Sânge curgând spre ale mele patimi,
„Iar vi?… iar acolo?…
Iar începe să îmi cânte o vioară la tâmplă?…”
Răscolind iarba deasă,
Aud pașii mei cei care cad ușor prin viață,
Urmez urmele mele străpunse de soare.
Iar spre cavoul meu, soarele nu răsare,
Se atinge o lumină slabă la ochii vizor,
Viziunea îmi cântă un cântec de dor,
De prăpastie să mă arunce
În groapa mea ce noaptea o seduce…
Vizitez câmpii largi spre munte,
Unde moartea îmi surâde…
Viața ți-o faci cu mâna ta,
Dar mâna mea este tăiată de timp…
Răspunzând vizitor spre el.
Cântă-mi patimile mele,
De floare de surâde,
De iubire să te ferești.
De oștire-n noapte,
Gândesc spre apusul meu răsare,
Versatil de gânduri amare.
Category: Poems about nature
All author's poems: Oprea ![]()
Date of posting: 27 июня 2025
Timp de citire: ~5 min.
Views: 630
Other poems by the author
Categories
Love poems
Parting poems
Poems about nature
Spring poems
Poems dedicated to Mothers
Poems for children
About parental home
Poems for Dad
Poems about animals
Poems about death
Philosophical poem
Confessional poems
Sad poems
Motivational poems
Prose
Christmas carols
Funny poems
The patriotic poems
Poems March 8
Easter poems
New Year Poems
Diverse poems
Thoughts
Poems dedicated
Congratulations
Friendship poems
🎤 Regăsire
Luci Sarca
2 июня
Apeși pe 3 puncte din bara de ascultare 😊
Răsărit
Emanuelle
2 июня
Interpretarea foarte frumoasă.. Multumesc. Este pur și simplu o piesă de sine stătătoare, inspirată de un moment universal de renaștere.
Ecouri sub umbrelă
Emanuelle
2 июня
„Ecouri sub umbrelă” este ca o îmbrățișare caldă într-o zi ploioasă de mai. Versurile transmit atâta liniște și vindecare. Felicitări pentru această b...
Măsură de sine
Emanuelle
2 июня
Vă mulțumesc frumos! Dincolo de orice experiențe, amărui sau nu, poezia rămâne un spațiu al regăsirii și al demnității. Mă bucur că v-a trimis cu gând...
Răsărit
Marius Ene
2 июня
Cumva este continuarea unei alte poezii ale tale, cel puțin așa am perceput, însă de data asta plină de speranță! Bravo.
Măsură de sine
Marius Ene
2 июня
O poezie sensibilă, probabil "venită" din experiențe dinamice ușor amare?! Doar autorul știe ☺️ însă lasă multe interpretări. Frumos.
Ecouri sub umbrelă
Marius Ene
2 июня
👏 Frumos. Curat. Actual
DOAR, NIȘTE CUVINRE…
Florin Dumitriu
2 июня
O poezie profundă și încărcată de emoție, în care timpul, limitarea și lupta interioară sunt exprimate prin imagini puternice. Transmite o stare de re...
ÎNVAȚĂ-MĂ SĂ TAC
Silvia Mihalachi
1 июня
Tăcerea este o artă în credința și rugăciunea către DUMNEZEU … Așa ne spune în cuvinte frumos ales poezia ,,ÎNVAȚĂMĂ SĂ TAC / nu ca să mă ascund...
Din umbra la lumina
Florin Dumitriu
1 июня
Imi place stilul, e foarte frumos. Felicitări!
Societatea.. amenințarea vieții mele.
Florin Dumitriu
1 июня
Foarte frumos. Felicitări!!
Doar tu
Aurica Plesea
1 июня
Felicitări !Cele mai frumoase versuri, cele mai sincere trairi!!!
🎤 Regăsire
A.dela
29 мая
Imi place mult melodia asta. Cum o pot descărca?
Și-aș muri, și-aș renaște
Edy.Eduard2000
27 мая
👏👏👏👏👏👏👏👏
Să-ți amintești...
Edy.Eduard2000
27 мая
Sublim🌹🌹🌹