Author Cătălin Teodoreanu
Total
101 creationsRandom creations :)
Nori...
NORI...
Nori.
Pete de culoare —
albe, cenușii —
se adună,
încet,
peste văi,
peste câmpii,
peste ce a mai rămas din noi.
Par urme.
Nu de pensulă,
ci de timp.
Ca și cum cerul
ar fi fost atins
de gânduri târzii
care n-au mai apucat
să se spună.
Plutesc.
Nu pentru că vor,
ci pentru că nu au unde să cadă.
Și ne amintesc —
fără voce —
că soarele există
chiar și atunci
când nu-l vedem.
Sunt moi.
Aproape sfioși.
Ca lucrurile care trec
fără să ne întrebe
dacă suntem pregătiți.
Ca viețile noastre,
care par mari
doar privite de departe.
Ne-am juca, poate,
cu fragilitatea lor.
Dar mâinile ne sunt pline
de timp pierdut.
Așa că ne jucăm doar
în gând.
Ca un copil
care calcă pe un covor moale
știind
că nu e al lui.
Nori.
Timp care nu se oprește.
Nori — semne că ceva a fost.
Nori — ploi care ne spală
de ce nu mai suntem.
Noi…
o iubire vie.
Atât cât durează
o privire
ridicată spre cer.
Înecat în Vise
Seară de seară, înecat în vise,
Momentul când mă simt fericit.
Cad pe gânduri, îmi amintesc de tine,
Și cât de mult cândva ne-am iubit.
Trag aer în piept, îmi țin răsuflarea,
Se reia filmul, încep să te strig.
Tu ești departe, nu-mi auzi chemarea,
În sufletul meu deja rece, se face mai frig.
Încep să te văd, dar nu ești aici,
Îmi fac curaj, mă apropii de tine.
Încerc să te ating, dar mă respingi,
Mă îndepărtez… poate așa e mai bine.
Îmi spui că mă iubești, că mai ții la mine,
Când ești aproape încerc să te cred.
Dar noaptea de noapte, el în brațe te ține,
Sufletul mi se sfărâmă precum un lemn putred.
Un lemn putred ca relația noastră,
Ce se va sfărâma încetișor în timp.
Te vedeam mereu ca pe o săiastră,
Dar de ceva vreme te privesc diferit.
Aș vrea să fiu un poligraf, să-ți citesc gândurile,
Să știu dacă mă minți și ce vrei cu adevărat.
Dar mă consolez zilnic citindu-mi rândurile,
Când mă simt fără speranță și împovărat.
O să treacă și asta, că toate trec,
Dar în suflet, pe veci, rămân cicatrici.
Zi de zi devin tot mai rece,
Gândindu-mă la tine și tu nu ești aici.
Poate o să-ți fie dor când voi pleca,
Poate că o să îți fie ușor să mă uiți.
Poate vei crede că toate trec,
Sper doar ca din când în când înapoi sa te uiți.
Să privești în trecut, să-mi spui cu ce-am greșit,
Nu vreau din nou să mai greșesc.
Și ca totul să se termine cu bine la sfârșit,
Îți spun din suflet că încă te iubesc.
📅 23-07-2017
Binele din rău se face
Acum persoana e întruchipată
Cu multe măști și-n suflet pată,
Nu știm cui să-i zicem frate
ce ne dă speranță
Și cui dușman pe viață
Dă-m o mână de ajutor cu șarpele la spate
Din cauza greșelilor neuitate.
Prieten, zicem celui care ne-a lăsat
în momentele grele
Și dușman celui
care ne-a ajutat să eșim din ele.
Uităm de faptele bune,
Dar ținem minte trădările nebune,
Luăm în seamă cum e îmbrăcat,
Dar nu și sufletul curat.
Uităm de unde ne pornim,
De cel sărac ne râdem cu zâmbetul pe față,
Lângă el nu ne oprim,
Că e dobitoc uitat de viață
Măcar pe o zi sau două
Să uităm că ne plouă
Și să scoatem masca falsă,
Să râdem cu zâmbetul adevărat
Și cu sufletul curat,
Să prețuim persoana cu care prin greu am trecut,
Să iertăm dușamunl care rău ne-a făcut,
Cu ochii închiși să tragem aer adânc în piept,
Viața să o simțim, măcar, pentru un singur moment
Îndrăgostit trăiesc!
E minunat când mă trezești
Și-mi spui cuvinte de iubire,
Simt că trăiesc ca în povești
Pe ăst pământ...în nemurire.
Ochiul nu vreau să îl deschid
Și somnul doar să îl mimez,
S-aud din nou ce îmi repeți
Din pat să sar...că nu visez.
Iar când sărutul tău primesc
În timp ce ne sorbim cafeaua,
Plec liniștit să-mi fac serviciul
Simțind căt de ușor se duce ziua.
Seara revin, după o zi de muncă
Înspre căminul nostru cel visat,
Și povestim până apare somnul
Ce peste zi, cu noi, s-a întâmplat.
Îndrăgostit trăiesc și-s mulțumit
De când te-am cunoscut pe tine,
Formând pereche, prin legământ
Și-s fericit, că-n doi...ne este bine!
Alterabilitați
Păsările triste tot cântă,
În timp ce soarele-mi prezintă
O prezență înmormântată
Într-o transparență înfrântă.
Și-mi luminează colinele des-florite,
Dar după tot, durerea se ascunde.
Răsar speranțele muribunde
Din pământul secat de suferințe.
Da, îl ud eu, cu lacrimile mele,
În timp ce rubiconii stau la pânde,
Căutând să se sature din ele…
Dar cine să-i oprească, jude?
Măsor milimetru cu ecosonde
Să văd adâncimea oceanelor mele,
Dar rămân ca un lude
Înconjurat de acvilide.
De ce n-a mai venit?
Tăcută stai sub bradul falnic,
Și-ngândurată brusc ai devenit,
Să îți vorbesc îmi e zadarnic,
De ce am mai venit?
Privești în gol cu ochii reci,
Și trupu-ți pare îmbolnăvit,
Refuzi cu mine să petreci,
De ce am mai venit?
E câmpu-n jur umplut cu flori,
Și-un tril de păsări nesfârșit,
Nu spui nimic și mă ignori,
De ce am mai venit?
De zile-ntregi trăiești o dramă,
Iar totu-n jur îţi pare îmbătrânit,
Privești spre cer și-ntrebi cu teamă,
De ce n-a mai venit?
Literary news, poems and cultural events directly on your phone.
Follow the channel
Yin-Yang
anca_nistor
25 October
"Și moartea însăși naște o iubire"- atât de frumos descrisă speranța în continuitatea vieții. 🙏
Străin în sinele său
anca_nistor
24 October
Ai descris perfect omul zilelor noastre, îndepărtat de sinele său autentic, rătăcit în plăcerile și cerințele deșarte ale lumii exterioare. Frumoase v...
Eu cred că-s lacrima lui Dumnezeu
Gabriel Trofin
23 October
Mulțumesc frumos pentru apreciere!
Eu cred că-s lacrima lui Dumnezeu
Silvia Mihalachi
23 October
Și eu cred că sunteți ,,lacrima lui Dumnezeu,,… Dovadă sunt frumoasele , creștine motivații în versurile poeziei, o poezie binecuvântată de Biblie...
Caut un om
Gabriel Trofin
22 October
Mulțumesc frumos Anca... Mă bucur că îți plac versurile mele!
Caut un om
anca_nistor
22 October
Ai un talent desăvârșit! Mulțumesc pentru toate stările pe care reușești să le transpui in vers🙏
Poem
Deea
21 October
Mulțumesc
Sunt singur
anca_nistor
21 October
Profund și răscolitor de frumos descrisă însingurarea .Felicitări!
Catastrofa din mine
Monica P
20 October
Profund și frumos,felicitări!!!💌
Un lup printre oi
Irina Alexandra
18 October
Superb!!!