Două astre
Tot rătăcesc prin locuri stranii,
Dar care-mi par şi familiare,
Îngândurat mă-ntreb întruna
Cum am ajuns în ele oare?
Că nu-mi aduc deloc aminte
Cum s-a-ntâmplat de m-am pierdut
Şi nu-nţeleg unde mă aflu
Şi nici nu ştiu când am trecut.
Pe un tărâm plin de lumină,
Înveşmântat în raze albastre
Ce cad, pe sub a frunţii boltă,
De pe un cer cu două astre.
Ce-s străjuite, de aproape,
De tâmple adânci ca nişte văi...
Iubita mea încep a crede
Că m-am pierdut în ochii tăi.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Anotimpurile vieții
Poem: Lazaret - Dincolo de zid (roman foileton) 3. Morții nu plâng. Lăcrimează
Scriitorul britanic Ken Follett va publica un text inedit despre Notre-Dame
Poem: ADIE VĂNTUL
Poem: FIGURI GEOMETRICE
Aforisme despre limbă, poezie, literatură
Poem: Am vrut...
Poem: Fii puternica, femeie
Tânăra scriitoare Lucia Brainstorm își va povesti, la o întâlnire cu cititorii, „Viața din spatele cuvintelor”