Copacul
Mi-e inima copacul
Pe care-ai scrijelit
Numele tău iubito,
Cu lama de cuţit.
Stă mărturie dâra
De sânge, acum uscat,
Ce a mai curs o vreme
Din rana ce-ai lăsat.
Şi azi încă mă doare
În locul unde-ai scris,
Chiar dacă tăietura
Pe trunchi s-a mai închis.
Dar te iubesc şi-acuma
Şi încă mai aştept
Să te întorci la mine
Şi să te strâng la piept.
Că doar atât iubito
Mai vreau până ce mor...
Oricum se aud din vale
O doină şi-un topor.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Mâine
Poem: Simplu visător
S-a deschis raiul pentru micii cititori, la Moldexpo. Peste 16 mii de carti sunt in asteptarea cumparatorilor, iar picii pot invata cum sa faca povesti digitale - VIDEO
Poem: Negru și alb
Poem: Nu mi-ai scris..
(video) Un teatru din România a ajuns în Cartea Recordurilor Guinness. Ce record a reușit să înregistreze
Poem: Ploaia
Poem: Să fiu, să nu fiu!
În luna iunie, editura Cartier a adus cititorilor ediții canonice ale scriitorilor canonici