Dezamăgire
Unde-s promisiunile, pe care le făceai
Îmbrățișările ce pentru mine le păstrai?...
Ai zis că îți sunt dragă, și mult m-am bucurat
Păcat c-au fost doar vorbe, nimic adevărat!
Dar mult am mai greșit, să cred că tu nu minți
Erau doar vorbe goale, niște gogoși fierbinți.
Pe-atunci atât de mult, cu drag eu te-ascultam
Și fiecare vorbă, în sufletul o strângeam.
Cu ochii tăi frumoși și vorba minunată
Frumos m-ai cucerit ca pe-o naivă fată.
În suflet imi puneam, vorbele tale calde
N-aș fi crezut vreodată, că nu-s adevărate!
Category: Love poems
All author's poems: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Date of posting: 30 апреля
Views: 277
Poems in the same category
in umbra iubirii
In umbra iubiri,cand noaptea se coboara,
Privesc in taina cum stelele stralucesc
Imi simnt inima cum in piept bate si doara
Si sufletul meu de dor si dragosste tresare adanc
Pe cerul senin luna isi arata chipul bland
Ca un far luminos ce vegheaza peste noi
Iar eu ca un calator pierdut in gand
Ma las purtat de visele ce ma cuprind cu bucurii
In umbra iubiri cuvintele prind aripi
Se rostesc versuri pline de tandrete si pasiune
Ca o melodie dulce ce sufletele intr-o minunata simfonie\
Impletindu-se intr-o poveste fara sfarsit si destinatie
Rimele se impletesc ca fire de matase fina
cuvinte alese cu grija exprimea iubirea pura
Ca si cum eminescu ar scrie in lumina
Versuri ce inalta sufletul si inima cea dura
fiecare cuvant este o declaratie
De dragoste pura si adanca
Ca un poem scris in stele stralucitoare
Ce vegheaza asupra noastra in noapte
In ochi tai gasesc o eternitate
In atingerea ta simt fiorul iubirii
Un dans al sufletelor noastre unite
Pe aripile dorintei si a pasiunii
O, de-aş fi...
O, de-aş fi o dimineaţă,
Să stau la fereastra ta,
Să privesc cum dormi tăcută,
Să te mângâi prin perdea.
O, de-aş fi o adiere
Să-ţi sărut obrazul roz,
Să-ţi aduc înspre vedere,
Tot ce-n lume e frumos.
Iar un fulg de nea de-aş fi,
Pe-a ta buză m-aş topi,
Să mă sorbi sub clar de lună,
Să fim pururea împreună.
O, de-aş fi o albă floare,
Să mă pui după ureche,
Să-ţi şoptesc plin de pudoare,
Vorbe dulci în limba veche.
O, de-aş fi copacul vieţii,
S-odihneşti la umbra mea,
Să-ţi simt vraja tinereţii,
Şi să-mi trag seva din ea.
Iar de-aş fi pământ sub iarbă,
Să mă calci cu pasul lent,
Lava-n mine o să fiarbă,
Şi-am să-nghit un continent.
Дефибриллятор
Ты появилась словно всплеск,
Смотря в глаза, ты одурманила,
Внутри зазвенел какой-то треск,
И всю ночь в кровати ты буянила!
Мои губы засмеялись вновь,
От радости, а не страдания,
И на ране остановилась кровь,
И не ноет больше подсознание.
Кохана, ты словно звездопад,
Что в душе покой принёс,
И свет на улицах и автострад,
И мысли нет, встать на утёс.
Dragoste pierdută în flori de primăvară.
Era prea cald să înțeleg că nu mai am putere,
Mă înădușeam in flori de crin, în buze dulci și... miere.
În palmă scrisul nu-l ștergeam, era prea prospată cerneala,
Cuvintele ce mă pierdeau, durerea și cu albăstreala.
Erai cu părul nod, înrămurit în două rădăcini de tei,
Miros ce beat eram de el, pierdut în ochi și în scîntei.
Mergeam cărările de praf, pe lîngă iaz din stele,
Cuvintele ce nu mai văd, sunt încă beat de ele.
Erai in rochie de flori, în multe flori de primăvară,
Eu mă simțeam străin cu noi. Stiam că sunt povară...
Ai spus că visele se pierd și visul meu s-a dus,
Acea cerneală a rămas, albastră în culori de'apus.
in umbra iubirii
In umbra iubiri,cand noaptea se coboara,
Privesc in taina cum stelele stralucesc
Imi simnt inima cum in piept bate si doara
Si sufletul meu de dor si dragosste tresare adanc
Pe cerul senin luna isi arata chipul bland
Ca un far luminos ce vegheaza peste noi
Iar eu ca un calator pierdut in gand
Ma las purtat de visele ce ma cuprind cu bucurii
In umbra iubiri cuvintele prind aripi
Se rostesc versuri pline de tandrete si pasiune
Ca o melodie dulce ce sufletele intr-o minunata simfonie\
Impletindu-se intr-o poveste fara sfarsit si destinatie
Rimele se impletesc ca fire de matase fina
cuvinte alese cu grija exprimea iubirea pura
Ca si cum eminescu ar scrie in lumina
Versuri ce inalta sufletul si inima cea dura
fiecare cuvant este o declaratie
De dragoste pura si adanca
Ca un poem scris in stele stralucitoare
Ce vegheaza asupra noastra in noapte
In ochi tai gasesc o eternitate
In atingerea ta simt fiorul iubirii
Un dans al sufletelor noastre unite
Pe aripile dorintei si a pasiunii
O, de-aş fi...
O, de-aş fi o dimineaţă,
Să stau la fereastra ta,
Să privesc cum dormi tăcută,
Să te mângâi prin perdea.
O, de-aş fi o adiere
Să-ţi sărut obrazul roz,
Să-ţi aduc înspre vedere,
Tot ce-n lume e frumos.
Iar un fulg de nea de-aş fi,
Pe-a ta buză m-aş topi,
Să mă sorbi sub clar de lună,
Să fim pururea împreună.
O, de-aş fi o albă floare,
Să mă pui după ureche,
Să-ţi şoptesc plin de pudoare,
Vorbe dulci în limba veche.
O, de-aş fi copacul vieţii,
S-odihneşti la umbra mea,
Să-ţi simt vraja tinereţii,
Şi să-mi trag seva din ea.
Iar de-aş fi pământ sub iarbă,
Să mă calci cu pasul lent,
Lava-n mine o să fiarbă,
Şi-am să-nghit un continent.
Дефибриллятор
Ты появилась словно всплеск,
Смотря в глаза, ты одурманила,
Внутри зазвенел какой-то треск,
И всю ночь в кровати ты буянила!
Мои губы засмеялись вновь,
От радости, а не страдания,
И на ране остановилась кровь,
И не ноет больше подсознание.
Кохана, ты словно звездопад,
Что в душе покой принёс,
И свет на улицах и автострад,
И мысли нет, встать на утёс.
Dragoste pierdută în flori de primăvară.
Era prea cald să înțeleg că nu mai am putere,
Mă înădușeam in flori de crin, în buze dulci și... miere.
În palmă scrisul nu-l ștergeam, era prea prospată cerneala,
Cuvintele ce mă pierdeau, durerea și cu albăstreala.
Erai cu părul nod, înrămurit în două rădăcini de tei,
Miros ce beat eram de el, pierdut în ochi și în scîntei.
Mergeam cărările de praf, pe lîngă iaz din stele,
Cuvintele ce nu mai văd, sunt încă beat de ele.
Erai in rochie de flori, în multe flori de primăvară,
Eu mă simțeam străin cu noi. Stiam că sunt povară...
Ai spus că visele se pierd și visul meu s-a dus,
Acea cerneală a rămas, albastră în culori de'apus.
Other poems by the author
Cer senin
Mă uit la cer, e de-un albastru senin
Mi te închipui atât de frumos și de lin,
Prin gânduri mi te plimbi mai mereu
Dar ești atât de departe... de sufletul meu...
Aș mai vrea încă o dată să ne vedem întâmplător
Așa aș mai potoli un pic al meu dor,
Să pot să te îmbrățişez măcar o ultimă dată
Si-un vin să savurăm în doi cum n-am făcut-o vreodată...
Nu pot să te scot din gând nici un minut
Deși uneori aș vrea să pot să mă ascund
De vise, speranțe... de al meu gând
Să nu mai doară atât de tare...cum ne-am pierdut...
Dacă...?
Dacă aș îndrăzni să-ți spun ce dor imi e de tine
Că fără al tău vin, de mine n-am habar
Te-ai supăra pe mine, babe...?
Și m-ai lăsa să-mi fie dor... încă un an?
Dacă ți-as scrie că fiecare clipă
Cu gândul la tine, e ca un cer plin de stele
Ai înțelege dorul ce țipă după tine
Sau ai arunca la coș cuvintele mele?
Dacă ți-aș spune că bătaia inimii
Îmi poartă de ceva timp, numele tău,
Ai crede că sunt prinsă în iluzii
Sau ai simți un vin in doi, să-mi faci cadou?
Revino... să nu îmi fie dorul în zadar
Și gândul, ce te respiră din nou...iar și iar,
Îmbrățisează-mă te rog cu-n vin făcut de tine
Povestea noastră să fie... unică pe lume!
Regret
Regret enorm ca m-ai uitat
Si spui ca nu stii cine sunt,
Vorbe urâte-ai aruncat plecând
Ce sufletul mi l-au înfrânt.
Ții minte cum ne-am cunoscut?
Cum mi-ai șoptit că mă doreşti?
Ti-am stat in brațe fără frică
Fără să știu că poți să mă rănești.
Azi sufletul se-neacă în dureri
Îl simt și mă cutremur
Mai ieri îmi era plin de flori
Azi flori în mine tremur.
Ai plecat în alte zări
Sả te întorci e prea târziu..
Ai luat iubirea mea de ieri
..ce-aveam frumos...fắră sắ știu..
Te-am căutat și am sperat
Sa te găsesc in noapte,
Pe străzi pustii am alergat
O clipă să-mi mai fii aproape,
Sa-mi mângâi părul auriu
În brațe să mă strângi,
Sả uit de tot si sả nu știu
Cum e de dor să plangi.
O secundă
De-ar fi rămas din noi doar o secundă
Să mai traim câte ne-am spus
Să imi alungi durerea c-o-mbratisare mută..
Îmi imaginez..și lacrimi fața îmi inundă.
Să-ți spun cât de mult mi-ai lipsit
Tu...si al taบ pahar de vin.
Ah..cât mi-as dori sa pot privi
Pentru o clipă al ochilor tai senin!
Dar e târziu... ai tras grabnic cortina
Peste mine și actul ultimei trăiri,
Neștiind că-mi vei rămâne pentru totdeauna
O rană ce nu v-a prinde cicatrici..
Umbră de speranță
De intr-o zi vreun dor de noi te va lovi
sa ma cauti în versuri ce ti le-am pictat
lubirea, dorul și durerea îmi rămân scrise-n poezii
Și nesfârșită clipa când eu te-am așteptat.
Sa nu regreți sfârsitul ce între noi n-a fost
Căci niciodată nu e prea târziu
Sunt poezii scrise din inima c-un rost
Pentru o clipă când mi-am dorit sa-ti fiu.
De intr-o zi dorul nu-! vei putea opri
Încearcă către mine sa faci un gest de-un pas
Căci negreșit in toate ma vei întâlni
Păstrând o umbra de speranţă, pentru un bun rămas..
De te-aș zări!?...
De te-aș zări?... ce s-ar întâmpla?... la ce folos?...
Privirea ta de azi, ar fi ca o săgeată până-n os
Si m-ai rănit destul....destul mi-ai arătat ce nu trebuie să fiu
M-am pierdut... tot așteptând să treacă al tău fum.
Într-un final...aș scrie, că e doar păcatul tău...
Că ochii ce îți prețuiau privirea, azi doar varsă lacrimi,
Ce curg doar să imi croiască destinul
Și mă inundă de vise, dorințe.... de patimi...
Păcatul meu - că-n fiecare zi mă chinui să te uit
Și în același timp sufletul ar vrea să te întorci
...Te strigă mereu... fără să stie unde ești,
Și-n gând imi strecoară o șoaptă... "îmi lipsești..."
Poate-ntr-o zi vei ști... c-ai fost cel mai frumos capitol din viața mea
Dar și cel care m-a durut cel mai mult să-l închid
Poate-ntr-o zi, cât ar fi contat îmbrățișarea ta... vei realiza!...
Azi, nu m-aș mai agăța de ce mă doare... doar să-mi mai fii... un pic.
Cer senin
Mă uit la cer, e de-un albastru senin
Mi te închipui atât de frumos și de lin,
Prin gânduri mi te plimbi mai mereu
Dar ești atât de departe... de sufletul meu...
Aș mai vrea încă o dată să ne vedem întâmplător
Așa aș mai potoli un pic al meu dor,
Să pot să te îmbrățişez măcar o ultimă dată
Si-un vin să savurăm în doi cum n-am făcut-o vreodată...
Nu pot să te scot din gând nici un minut
Deși uneori aș vrea să pot să mă ascund
De vise, speranțe... de al meu gând
Să nu mai doară atât de tare...cum ne-am pierdut...
Dacă...?
Dacă aș îndrăzni să-ți spun ce dor imi e de tine
Că fără al tău vin, de mine n-am habar
Te-ai supăra pe mine, babe...?
Și m-ai lăsa să-mi fie dor... încă un an?
Dacă ți-as scrie că fiecare clipă
Cu gândul la tine, e ca un cer plin de stele
Ai înțelege dorul ce țipă după tine
Sau ai arunca la coș cuvintele mele?
Dacă ți-aș spune că bătaia inimii
Îmi poartă de ceva timp, numele tău,
Ai crede că sunt prinsă în iluzii
Sau ai simți un vin in doi, să-mi faci cadou?
Revino... să nu îmi fie dorul în zadar
Și gândul, ce te respiră din nou...iar și iar,
Îmbrățisează-mă te rog cu-n vin făcut de tine
Povestea noastră să fie... unică pe lume!
Regret
Regret enorm ca m-ai uitat
Si spui ca nu stii cine sunt,
Vorbe urâte-ai aruncat plecând
Ce sufletul mi l-au înfrânt.
Ții minte cum ne-am cunoscut?
Cum mi-ai șoptit că mă doreşti?
Ti-am stat in brațe fără frică
Fără să știu că poți să mă rănești.
Azi sufletul se-neacă în dureri
Îl simt și mă cutremur
Mai ieri îmi era plin de flori
Azi flori în mine tremur.
Ai plecat în alte zări
Sả te întorci e prea târziu..
Ai luat iubirea mea de ieri
..ce-aveam frumos...fắră sắ știu..
Te-am căutat și am sperat
Sa te găsesc in noapte,
Pe străzi pustii am alergat
O clipă să-mi mai fii aproape,
Sa-mi mângâi părul auriu
În brațe să mă strângi,
Sả uit de tot si sả nu știu
Cum e de dor să plangi.
O secundă
De-ar fi rămas din noi doar o secundă
Să mai traim câte ne-am spus
Să imi alungi durerea c-o-mbratisare mută..
Îmi imaginez..și lacrimi fața îmi inundă.
Să-ți spun cât de mult mi-ai lipsit
Tu...si al taบ pahar de vin.
Ah..cât mi-as dori sa pot privi
Pentru o clipă al ochilor tai senin!
Dar e târziu... ai tras grabnic cortina
Peste mine și actul ultimei trăiri,
Neștiind că-mi vei rămâne pentru totdeauna
O rană ce nu v-a prinde cicatrici..
Umbră de speranță
De intr-o zi vreun dor de noi te va lovi
sa ma cauti în versuri ce ti le-am pictat
lubirea, dorul și durerea îmi rămân scrise-n poezii
Și nesfârșită clipa când eu te-am așteptat.
Sa nu regreți sfârsitul ce între noi n-a fost
Căci niciodată nu e prea târziu
Sunt poezii scrise din inima c-un rost
Pentru o clipă când mi-am dorit sa-ti fiu.
De intr-o zi dorul nu-! vei putea opri
Încearcă către mine sa faci un gest de-un pas
Căci negreșit in toate ma vei întâlni
Păstrând o umbra de speranţă, pentru un bun rămas..
De te-aș zări!?...
De te-aș zări?... ce s-ar întâmpla?... la ce folos?...
Privirea ta de azi, ar fi ca o săgeată până-n os
Si m-ai rănit destul....destul mi-ai arătat ce nu trebuie să fiu
M-am pierdut... tot așteptând să treacă al tău fum.
Într-un final...aș scrie, că e doar păcatul tău...
Că ochii ce îți prețuiau privirea, azi doar varsă lacrimi,
Ce curg doar să imi croiască destinul
Și mă inundă de vise, dorințe.... de patimi...
Păcatul meu - că-n fiecare zi mă chinui să te uit
Și în același timp sufletul ar vrea să te întorci
...Te strigă mereu... fără să stie unde ești,
Și-n gând imi strecoară o șoaptă... "îmi lipsești..."
Poate-ntr-o zi vei ști... c-ai fost cel mai frumos capitol din viața mea
Dar și cel care m-a durut cel mai mult să-l închid
Poate-ntr-o zi, cât ar fi contat îmbrățișarea ta... vei realiza!...
Azi, nu m-aș mai agăța de ce mă doare... doar să-mi mai fii... un pic.