Dezamăgire
Unde-s promisiunile, pe care le făceai
Îmbrățișările ce pentru mine le păstrai?...
Ai zis că îți sunt dragă, și mult m-am bucurat
Păcat c-au fost doar vorbe, nimic adevărat!
Dar mult am mai greșit, să cred că tu nu minți
Erau doar vorbe goale, niște gogoși fierbinți.
Pe-atunci atât de mult, cu drag eu te-ascultam
Și fiecare vorbă, în sufletul o strângeam.
Cu ochii tăi frumoși și vorba minunată
Frumos m-ai cucerit ca pe-o naivă fată.
În suflet imi puneam, vorbele tale calde
N-aș fi crezut vreodată, că nu-s adevărate!
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Data postării: 30 aprilie
Vizualizări: 276
Poezii din aceiaşi categorie
Din ce oare esti făcută?
Din ce oare esti făcută
De sclipești în ochii mei?,
Ești cumva din rai căzută
De mă pierd în ochii tăi?
Din ce oare ești făcută
De zâmbești așa frumos?
Of!,Și -acel' de te sărută
Este cel mai norocos...
Din ce oare ești făcută,
De mister și dor curat?
De o rază nevăzută
Ce în suflet mi-ai lăsat...?!
Ești lumina ce m-alină,
Glasul nopții diafan,
Adierea cea divină
Dintr-un vis pierdut în van.
Te-a țesut un colț de stele,
Te-a sculptat un val tăcut,
Ești din umbre efemere,
Dar în mine-ai renăscut.
In sfarsit
In sfarsit am inteles ca totul se intampla cu un motiv
Motivul e ca noi doi sa existam
Nu separat, ci impreuna
Sa ne tinem de mana si sa simtim ca ajungem pe luna
Sa infruntam fiecare obstacol
Sa depasim orice greutate
Imi pare rau, ca pana acum ai fost departe
Bine ai venit, in sfarsit s-a facut dreptate...
S-a dus iubirea...
S-a dus iubirea,
În tainică noapte.
Umblă cu călcâie goale,
Pășind pe șoapte.
Suspine susură,
În tainică ploaie,
Luna se scaldă-ntr-o baie
De lacrimi greoaie...
Pe jos e ghețuș, cerul e smoală,
E rece afară.
Crengi încărcate de sloată,
Sunt rama tabloului în care luna se-arată.
M-afund în abis,
Abisul se-afundă întru mine.
Vântul bate, stau singur cu sufletu-nchis,
Amorțesc, și simt cum noaptea fură iubirea, dar uită de mine.
Resemnare
Aievea...sau în vise-aș vrea,
Să vii la mine zi de zi,
Să-ți jur solemn Polară Stea
Că-n veci de veci te voi iubi.
Măcar un semn eu de la tine
Să-mi dai îndată eu aș vrea,
Că vrei mereu să fii cu mine
Să-mi fii în veci Polară Stea.
Să nu mai vrei să fii cu mine
N-aș vrea iubito nicidecum,
Dar dac-așa-ți va fi mai bine
Te voi lăsa in pace-acum!
Dar dacă BUNUL DUMNEZEU
Va vrea din nou să ne unim,
E tot ce mi-aș dori și eu
Un Trup ș-un Suflet iar să fim.
Scumpei mele soții Valeria, 17 Decembrie 2022, ora 08:50
Ecou dragul meu
Arunc sentimente, cuvinte-n eter,
Emoții ce stau încătușate in mine.
Ecoul să văd ce ritm le va da,
De zbuciumul meu ce va spune.
Ecou, dragul meu, vei fi oare blând,
Îmi vei cânta o dulce romanță?
Îmi vei răspunde tu sincer și drept?
Mă vei minții să îmi lași o speranță?
Aș vrea să fii bun, aș vrea să fii drept,
Aș vrea c-ale tale note duioase
Să nu-mi facă rău , să m-aline încet,
Să-mi scoată durerea din oase.
Ecou, dragul meu, te rog să fii bun
Și lăudă-mă cu vorbe curate.
Dar oare-ale tale note mă mint
Sau sunt adevărate?
Ecou, dragul meu, te rog să fii drept
Și spune-mi te rog adevărul.
Dar dacă-ale tale note mă dor
Și mi se năruie tot cerul?
Aș vrea să fii bun, aș vrea să fii drept.
Aș vrea să fiu bun, să fiu înțelept.
August și Mai!
Ea s-a născut în luna lui August
Iar eu în luna Mai, numită și florar,
În timp găsindu-ne unul pe altul
Într-un frumos oraș, zis legendar.
Și eu și ea studenți în Iașul drag
Doi visători în astă lume strâmbă,
Veniți din sat către oraș la învățat
Ca mai târziu s-avem o bună slujbă.
Cum te-am zărit ceva s-a întâmplat
Și n-am mai fost deloc sigur pe mine,
Și am simțit cum inima a luat-o razna
Sărind de la 60 către 100 și mai bine.
Atunci seama mi-am dat ce se petrece
Cu corpul meu și ale mele sentimente,
Pe care nișcând nu le-am trăit 'nainte
La întâlniri cu alte fete, acum studente.
Pe gânduri n-am mai stat prea mult
Și repede timid i-am declarat iubire,
A fost puțin surprinsă de vorba mea
Și mi-a cerut un timp pentru gândire.
N-am așteptat prea mult răspunsul
Și-a doua zi am invitat-o la plimbare,
Tare fericit am fost să-mi spună..da
Iar vorba ei căzând ca binecuvântare.
De-aici până să devenim îndrăgostiți
Și mai apoi s-o rog să fie a mea soție,
A fost un timp destul de lung și greu
Pân'amândoi am spus un da..la primărie.
Frumoasă-mi este luna lui August
Dar mai frumoasă este aleasa mea,
Sărbătorim în Mai, dar și de Gustar
Și-n vals purtăm cu noi....fericirea!
Din ce oare esti făcută?
Din ce oare esti făcută
De sclipești în ochii mei?,
Ești cumva din rai căzută
De mă pierd în ochii tăi?
Din ce oare ești făcută
De zâmbești așa frumos?
Of!,Și -acel' de te sărută
Este cel mai norocos...
Din ce oare ești făcută,
De mister și dor curat?
De o rază nevăzută
Ce în suflet mi-ai lăsat...?!
Ești lumina ce m-alină,
Glasul nopții diafan,
Adierea cea divină
Dintr-un vis pierdut în van.
Te-a țesut un colț de stele,
Te-a sculptat un val tăcut,
Ești din umbre efemere,
Dar în mine-ai renăscut.
In sfarsit
In sfarsit am inteles ca totul se intampla cu un motiv
Motivul e ca noi doi sa existam
Nu separat, ci impreuna
Sa ne tinem de mana si sa simtim ca ajungem pe luna
Sa infruntam fiecare obstacol
Sa depasim orice greutate
Imi pare rau, ca pana acum ai fost departe
Bine ai venit, in sfarsit s-a facut dreptate...
S-a dus iubirea...
S-a dus iubirea,
În tainică noapte.
Umblă cu călcâie goale,
Pășind pe șoapte.
Suspine susură,
În tainică ploaie,
Luna se scaldă-ntr-o baie
De lacrimi greoaie...
Pe jos e ghețuș, cerul e smoală,
E rece afară.
Crengi încărcate de sloată,
Sunt rama tabloului în care luna se-arată.
M-afund în abis,
Abisul se-afundă întru mine.
Vântul bate, stau singur cu sufletu-nchis,
Amorțesc, și simt cum noaptea fură iubirea, dar uită de mine.
Resemnare
Aievea...sau în vise-aș vrea,
Să vii la mine zi de zi,
Să-ți jur solemn Polară Stea
Că-n veci de veci te voi iubi.
Măcar un semn eu de la tine
Să-mi dai îndată eu aș vrea,
Că vrei mereu să fii cu mine
Să-mi fii în veci Polară Stea.
Să nu mai vrei să fii cu mine
N-aș vrea iubito nicidecum,
Dar dac-așa-ți va fi mai bine
Te voi lăsa in pace-acum!
Dar dacă BUNUL DUMNEZEU
Va vrea din nou să ne unim,
E tot ce mi-aș dori și eu
Un Trup ș-un Suflet iar să fim.
Scumpei mele soții Valeria, 17 Decembrie 2022, ora 08:50
Ecou dragul meu
Arunc sentimente, cuvinte-n eter,
Emoții ce stau încătușate in mine.
Ecoul să văd ce ritm le va da,
De zbuciumul meu ce va spune.
Ecou, dragul meu, vei fi oare blând,
Îmi vei cânta o dulce romanță?
Îmi vei răspunde tu sincer și drept?
Mă vei minții să îmi lași o speranță?
Aș vrea să fii bun, aș vrea să fii drept,
Aș vrea c-ale tale note duioase
Să nu-mi facă rău , să m-aline încet,
Să-mi scoată durerea din oase.
Ecou, dragul meu, te rog să fii bun
Și lăudă-mă cu vorbe curate.
Dar oare-ale tale note mă mint
Sau sunt adevărate?
Ecou, dragul meu, te rog să fii drept
Și spune-mi te rog adevărul.
Dar dacă-ale tale note mă dor
Și mi se năruie tot cerul?
Aș vrea să fii bun, aș vrea să fii drept.
Aș vrea să fiu bun, să fiu înțelept.
August și Mai!
Ea s-a născut în luna lui August
Iar eu în luna Mai, numită și florar,
În timp găsindu-ne unul pe altul
Într-un frumos oraș, zis legendar.
Și eu și ea studenți în Iașul drag
Doi visători în astă lume strâmbă,
Veniți din sat către oraș la învățat
Ca mai târziu s-avem o bună slujbă.
Cum te-am zărit ceva s-a întâmplat
Și n-am mai fost deloc sigur pe mine,
Și am simțit cum inima a luat-o razna
Sărind de la 60 către 100 și mai bine.
Atunci seama mi-am dat ce se petrece
Cu corpul meu și ale mele sentimente,
Pe care nișcând nu le-am trăit 'nainte
La întâlniri cu alte fete, acum studente.
Pe gânduri n-am mai stat prea mult
Și repede timid i-am declarat iubire,
A fost puțin surprinsă de vorba mea
Și mi-a cerut un timp pentru gândire.
N-am așteptat prea mult răspunsul
Și-a doua zi am invitat-o la plimbare,
Tare fericit am fost să-mi spună..da
Iar vorba ei căzând ca binecuvântare.
De-aici până să devenim îndrăgostiți
Și mai apoi s-o rog să fie a mea soție,
A fost un timp destul de lung și greu
Pân'amândoi am spus un da..la primărie.
Frumoasă-mi este luna lui August
Dar mai frumoasă este aleasa mea,
Sărbătorim în Mai, dar și de Gustar
Și-n vals purtăm cu noi....fericirea!
Alte poezii ale autorului
Femeia din oglindă
Privesc femeia din oglindă
Are în ochi povești nespuse
De dor inima-i e cuprinsă
De-atâtea taine nerostite...
Ii sting lumina să nu vadă
Cum ochii i se scalda-n lacrimi
Cum inima ii stă pe loc
De când te poartă ca un foc..
O strâng de mână dar ea stie
Ca încă ești amintire vie
Si-oricât vrea să te lase în trecut
Ești omul ce prea mult a durut...
Privesc femeia din oglindă
Ce plânge și uneori te strigă
Dar tu nu vrei sa o auzi
Decât in vise vii... în viață fugi.
Ganduri, amintiri și vise
Gânduri...
De nu te-aș mai avea în gânduri
Cred c-aș uita prin ele să mă plimb
Și m-aș piti după ale tăcerii ziduri
Fără a încerca ceva să schimb....
Amintiri....
De nu te-aș mai avea în amintiri
Ar însemna să las tot in trecut
Nu ți-aș mai duce dorul in priviri
Și sufletul n-ar mai jeli pe mut...
Vise...
De nu te-aș mai avea în vise
Cred c-aș uita ce este visul
M-aș frânge sub promisiuni ucise
Și depărtat mi-ar fi paradisul...
Gânduri, amintiri și vise
Pe zeci, sute de foi scrise
Îmbrățișate de rime în poezii
Au luminat bezna nopților pustii.
Vise, amintiri și gânduri
Au rezistat prin furtuna tăcerii
Și mai renasc de dorul verii în care
Vinul ți-l adoram în pragul serii...
Gânduri îmi pătrund în suflet
Amintiri se cern în minte
Vise inima-mi pulsează
Toate ca-ntr-o rugăminte...
Amintiri la răsărit
Azi dimineață devreme, pășind pe drumul meu
Admiram cum luna își vărsa lumina peste blocul tău
Am rugat-o în șoaptă cu razele să te mângâie
Înainte ca vremea apusului să-i vie...
Am vrut pentru o clipă, să mă opresc din drum
Să mă apropii cât aș fi putut, o poză să ii fac
Dar mi-a fost teamă... să ți-o trimit nu aș fi rezistat
N-ai fi înțeles ce m-a îndemnat, și-as fi ajuns... contact blocat
Atât de frumos pe cer pictată, mare... atât de clară,
Ca în seara când ne-am văzut ultima oară
La un pahar de Barbera și un colț de pizza
Și-n jur ne pluteau aburi dulci de shisha
Eu când insist...îmi pasă!
Te-am scris pe cer, dar ploaia mi te-a șters
Distanța dintre noi, pare că-mi fură pasul
Te-am tot cautat, dar vantul tot mi te-a dus
Mai departe... nu-ți mai știu ochii, nu-ți mai știu glasul.
Am fost insistentă față de tine
Și nu pentru c-aș fi obsedată de atenția ta
Pur și simplu îmi păsa, am vrut să fie bine
Urma să pleci...n-am vrut să doară lipsa ta...
Și-am insistat...ți-am pus pe tavă sufletul meu
Ți-am spus ce doare, cum mă simt...
Tu nici o clipă nu ai dăruit din timpul tău
Unui vin... unei calde îmbrățișări de sfârșit.
Am insistat și m-ai privit cu indiferență
Îmi amintesc ades și sufletul mă doare
Cum ai tratat finalul nostru cu indolență
Când tot ce îmi doream era... o_mbrățisare.
Oricât am insistat, ai plecat... și tot ce azi mă-nconjoară
Îmi este viață pură pe hârtie...
Și tot ce în mine ai atins vreodată
S-a transformat în... nopți de poezie.
De ce Viață!?
Nu stiu de ce te scoate-n cale viața
Eu pentru tine oricum nu mai exist!
De ce tot vrea să-noade ața
Dacă povestea noastră s-a sfârșit!?
Nu vreau să te mai văd...
Eu tot încerc să uit!
M-am săturat să am prăpăd
În suflet și în gând!
De ce te scoate-n cale viața asta
Dacă n-a mai rămas nici de un zâmbet?
Dacă nu-ntorci privirea, să umpli paharul
Ce l-ai lăsat gol... fără regret!?
Nu vreau să te mai văd...
Dorul destul mă doare!
Mă obișnuisem cu tine,
Să-mi fii, doar în poezioare...
Nu știe viața asta, de mi te scoate-n cale
Că-mi ești om drag pe-acest pământ?
Nu știe cât de mult mă doare
Că ne-am pierdut... atât de crunt!?
Nu vreau să te mai văd...
Privirea ta de azi... e rană
Nimic n-a mai rămas de fel
Doar o durere... colosală!
Viața asta... nu stiu de ce te scoate-n cale
Când între noi nu mai e loc de împăcare!
Poate că... ambii i-am rămas datori
Cu un final,un vin, o-mbrățisare...cu noi...
Poezie mincinoasa
Mă porți in suflet, știu eu bine!
Chiar de un an mă minți..
Și îmi arăți că nu-ți pasă de mine,
Dar te-am îmbrățișat, și știu ce sim ți..
Mă ai în inimă știu bine!,
Dar orgoliul nu te lasă să imi spui,
Însă ochii tăi de la ultima întâlnire,
Le-au șoptit ochilor mei căpru...
Îți povestesc" mereu atâtea lucruri,
Deși suntem tăcuți..ne ignorăm,
Păcat că-ți scriu, in inimă cu fluturi,
Și tu nu vezi, și..ne îndepărtăm...
Mã porţi in suflet și simt bine!
De-a mea iubire teamă-ti este,
Pặcat că n-avem dreptuÏ s-o trăim,
Și nu rămânem nici măcar poveste.
Femeia din oglindă
Privesc femeia din oglindă
Are în ochi povești nespuse
De dor inima-i e cuprinsă
De-atâtea taine nerostite...
Ii sting lumina să nu vadă
Cum ochii i se scalda-n lacrimi
Cum inima ii stă pe loc
De când te poartă ca un foc..
O strâng de mână dar ea stie
Ca încă ești amintire vie
Si-oricât vrea să te lase în trecut
Ești omul ce prea mult a durut...
Privesc femeia din oglindă
Ce plânge și uneori te strigă
Dar tu nu vrei sa o auzi
Decât in vise vii... în viață fugi.
Ganduri, amintiri și vise
Gânduri...
De nu te-aș mai avea în gânduri
Cred c-aș uita prin ele să mă plimb
Și m-aș piti după ale tăcerii ziduri
Fără a încerca ceva să schimb....
Amintiri....
De nu te-aș mai avea în amintiri
Ar însemna să las tot in trecut
Nu ți-aș mai duce dorul in priviri
Și sufletul n-ar mai jeli pe mut...
Vise...
De nu te-aș mai avea în vise
Cred c-aș uita ce este visul
M-aș frânge sub promisiuni ucise
Și depărtat mi-ar fi paradisul...
Gânduri, amintiri și vise
Pe zeci, sute de foi scrise
Îmbrățișate de rime în poezii
Au luminat bezna nopților pustii.
Vise, amintiri și gânduri
Au rezistat prin furtuna tăcerii
Și mai renasc de dorul verii în care
Vinul ți-l adoram în pragul serii...
Gânduri îmi pătrund în suflet
Amintiri se cern în minte
Vise inima-mi pulsează
Toate ca-ntr-o rugăminte...
Amintiri la răsărit
Azi dimineață devreme, pășind pe drumul meu
Admiram cum luna își vărsa lumina peste blocul tău
Am rugat-o în șoaptă cu razele să te mângâie
Înainte ca vremea apusului să-i vie...
Am vrut pentru o clipă, să mă opresc din drum
Să mă apropii cât aș fi putut, o poză să ii fac
Dar mi-a fost teamă... să ți-o trimit nu aș fi rezistat
N-ai fi înțeles ce m-a îndemnat, și-as fi ajuns... contact blocat
Atât de frumos pe cer pictată, mare... atât de clară,
Ca în seara când ne-am văzut ultima oară
La un pahar de Barbera și un colț de pizza
Și-n jur ne pluteau aburi dulci de shisha
Eu când insist...îmi pasă!
Te-am scris pe cer, dar ploaia mi te-a șters
Distanța dintre noi, pare că-mi fură pasul
Te-am tot cautat, dar vantul tot mi te-a dus
Mai departe... nu-ți mai știu ochii, nu-ți mai știu glasul.
Am fost insistentă față de tine
Și nu pentru c-aș fi obsedată de atenția ta
Pur și simplu îmi păsa, am vrut să fie bine
Urma să pleci...n-am vrut să doară lipsa ta...
Și-am insistat...ți-am pus pe tavă sufletul meu
Ți-am spus ce doare, cum mă simt...
Tu nici o clipă nu ai dăruit din timpul tău
Unui vin... unei calde îmbrățișări de sfârșit.
Am insistat și m-ai privit cu indiferență
Îmi amintesc ades și sufletul mă doare
Cum ai tratat finalul nostru cu indolență
Când tot ce îmi doream era... o_mbrățisare.
Oricât am insistat, ai plecat... și tot ce azi mă-nconjoară
Îmi este viață pură pe hârtie...
Și tot ce în mine ai atins vreodată
S-a transformat în... nopți de poezie.
De ce Viață!?
Nu stiu de ce te scoate-n cale viața
Eu pentru tine oricum nu mai exist!
De ce tot vrea să-noade ața
Dacă povestea noastră s-a sfârșit!?
Nu vreau să te mai văd...
Eu tot încerc să uit!
M-am săturat să am prăpăd
În suflet și în gând!
De ce te scoate-n cale viața asta
Dacă n-a mai rămas nici de un zâmbet?
Dacă nu-ntorci privirea, să umpli paharul
Ce l-ai lăsat gol... fără regret!?
Nu vreau să te mai văd...
Dorul destul mă doare!
Mă obișnuisem cu tine,
Să-mi fii, doar în poezioare...
Nu știe viața asta, de mi te scoate-n cale
Că-mi ești om drag pe-acest pământ?
Nu știe cât de mult mă doare
Că ne-am pierdut... atât de crunt!?
Nu vreau să te mai văd...
Privirea ta de azi... e rană
Nimic n-a mai rămas de fel
Doar o durere... colosală!
Viața asta... nu stiu de ce te scoate-n cale
Când între noi nu mai e loc de împăcare!
Poate că... ambii i-am rămas datori
Cu un final,un vin, o-mbrățisare...cu noi...
Poezie mincinoasa
Mă porți in suflet, știu eu bine!
Chiar de un an mă minți..
Și îmi arăți că nu-ți pasă de mine,
Dar te-am îmbrățișat, și știu ce sim ți..
Mă ai în inimă știu bine!,
Dar orgoliul nu te lasă să imi spui,
Însă ochii tăi de la ultima întâlnire,
Le-au șoptit ochilor mei căpru...
Îți povestesc" mereu atâtea lucruri,
Deși suntem tăcuți..ne ignorăm,
Păcat că-ți scriu, in inimă cu fluturi,
Și tu nu vezi, și..ne îndepărtăm...
Mã porţi in suflet și simt bine!
De-a mea iubire teamă-ti este,
Pặcat că n-avem dreptuÏ s-o trăim,
Și nu rămânem nici măcar poveste.