Dezamăgire
Unde-s promisiunile, pe care le făceai
Îmbrățișările ce pentru mine le păstrai?...
Ai zis că îți sunt dragă, și mult m-am bucurat
Păcat c-au fost doar vorbe, nimic adevărat!
Dar mult am mai greșit, să cred că tu nu minți
Erau doar vorbe goale, niște gogoși fierbinți.
Pe-atunci atât de mult, cu drag eu te-ascultam
Și fiecare vorbă, în sufletul o strângeam.
Cu ochii tăi frumoși și vorba minunată
Frumos m-ai cucerit ca pe-o naivă fată.
În suflet imi puneam, vorbele tale calde
N-aș fi crezut vreodată, că nu-s adevărate!
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Data postării: 30 aprilie
Vizualizări: 301
Poezii din aceiaşi categorie
Numai pe tine
Nu pot avea toate femeile din lume,
Nici toate femeile nu mă pot avea pe mine,
eu ți-am fost mereu alături,
dar tu nu m-ai ales pe mine.
Și sufletul îmi plânge și inima se sfrânge
Și gândul îmi zboară spre tine comoară
Și în vis te voi cuprinde,în brațe te voi strânge,
Plângând te voi privi, din dinți voi scârțâi.
Că nu îmi ești mireasă,că nu îmi ești aleasă,
Pierdute între stele sunt gândurile mele,
Te caută pe tine,crezând că vii la mine
Dar tu te îndepărtezi, nu mai în vise înflorești.
În vise voi rămâne,acolo lângă tine
Să-mi spui că mă iubești,
Să-mi spui că nu m-ai pleci,
Să-mi spui că îmi ești mireasă.
Să-mi spui că-mi ești aleasă
Și timpul trece greu ,nici tu nu mai ești la fel
Și lumea s-a schimbat, de când tu ai plecat
Și soarele e rece și luna ofilește.
În lumea mea creată, petru tine fată
Și stau și plâng la poartă flori ca tine fată,
Și chear de-ar intra, nu mă vor mai calma
Doar tu ești împărăteasă la mine în casă.
Dorul din trecut
Te scriu în poezii de parcă încă ai fi al meu,
te scriu în ale mele gânduri,
încercând să te caut într-un alt el,
căci am pierdut tot ce mi erai la doisprezece ani.
Te-am lăsat, fără de minte,
încă te puteam avea.
gândul ți-e la ea,
al meu la tine,
mi-am spus printre lacrimi și suspine,
căci al meu nu vei mai fi, de te-aș căuta noapte și zi.
Și inima-mi rămâne prinsă-n tine,
căci tu ai fost prima și ultima mea iubire,
ochii tăi zăresc asupra ei,
dar ai mei privesc în continuare către tine.
Și de-aș fi gândit la momentul potrivit,
poate încă m-ai fi iubit,
te-aș fi avut lângă mine,
lacrimile mi-ar fi curs de fericire.
te puteam păstra doar pentru mine,
scumpa și tandra mea iubire…
te-am iubit, dar am greșit la ai mei doisprezece ani de zile.
N-am știut ce-i dragostea și cum se privește ea,
și-aș vrea să pot întoarce timpul, măcar un ceas măcar,
căci dorul meu de tine, e acum și mai amar…
Te iubesc
Și uneori, aș vrea să te iubesc,
Iar alteori să tac în apus
Și să mă vezi, să mă tot vezi
Cum ard în foc, iubesc nespus.
Și tot iubesc, iubesc într-una
Și de-oi picta, în noapte
Să știi că te-a văzut ieri, luna
Cum mă priveai în șoapte.
Prezențele-n absență
Trecut-au zile fără urmă ca un fum
Singurătatea risipindu-le uitate
Absența caută prezențele nocturn
Călătorind printre făpturile abstracte
În vise umblă transparențe de parfum
Iluzii oarbe celuind imaculate
Splendide zâmbete mă scutură nebun
Exuberant sufletul tremură în noapte
Pe cer o stea mă urmărește dintr-un turn
Lumini vopsite strălucind falsificate
Aruncă razele-mbrăcate la costum
Gătite umbre hoinărind întunecate
Spre dimineață urcă soarele imun
Trezește ochii din poveștile-ncurcate
Privirea umblă în absență pe un drum
Călcând desculță între vis și realitate
Orele trec îngrămădindu-se postum
Mătură timpul amintirile uzate
Fără prezență existența-i oarecum
Într-o absență ascunzându-se de toate
Vrei?
Vrei să ne-ntâlnim
Pe-un colț de stea
Și să ne lăsăm
De raza lunii mângâiați?
Zorii să ne prindă îmbrățișați...
Sau poate-ai vrea să ne-ntâlnim
Pe-un țărm de mare
Și să ne lăsăm
De valuri sărutați,
Zorii să ne prindă îmbrățișați...
Hai, spune-mi,
Vrei să ne mai amăgim și azi?
Tu nu-mi poti spune niciodata-Nu-
Tu nu-mi poti spune niciodata-Nu-
Mereu ma ierti,zambind pe sub mustata.
As renunta la tine,dar vezi tu...
E ca si cum,as renunta la Viata.
Tanjesc mereu sa ma doresti
Si-s dependenta de-a ta-mbratisare,
De a ta soapta, cand spui ca ma iubesti
Si imi zambesti,cand dragostea te doare.
Eu te voi tine-aproape,langa pieptu-mi
Departe de tradare si minciuna
Iubindu-te cum dragostea tu simti
Frumoasa,patimasa si nebuna.
Si sa-mi saruti in fiecare seara ochii,
Ingreunati de-atata plans
Caci numai sarutarea ta ar fi in stare
Sa stinga focul greu ce i-a cuprins.
Sa-i umpli de iubire si de soare.
Si gura sa-mi saruti
Si buzele-nclestate,
Ce vorba si surasul si-au pierdut
Si-ti vor zambi din nou,inseninate
Si-ndragostite ca la inceput.
Saruta-mi fruntea,gandurile grele,
Ca toate indoielile sa moara
Si-n loc,sa nasti doar Tu in visurile mele
Doar tu...cel ce mirosi a primavara.
Caci niciodata tu nu-mi poti spune-Nu-
Mereu ma ierti,zambind pe sub mustata,
Cum sa renunt la tine,caci vezi tu?...
E ca si cum,as renunta la Viata...
Numai pe tine
Nu pot avea toate femeile din lume,
Nici toate femeile nu mă pot avea pe mine,
eu ți-am fost mereu alături,
dar tu nu m-ai ales pe mine.
Și sufletul îmi plânge și inima se sfrânge
Și gândul îmi zboară spre tine comoară
Și în vis te voi cuprinde,în brațe te voi strânge,
Plângând te voi privi, din dinți voi scârțâi.
Că nu îmi ești mireasă,că nu îmi ești aleasă,
Pierdute între stele sunt gândurile mele,
Te caută pe tine,crezând că vii la mine
Dar tu te îndepărtezi, nu mai în vise înflorești.
În vise voi rămâne,acolo lângă tine
Să-mi spui că mă iubești,
Să-mi spui că nu m-ai pleci,
Să-mi spui că îmi ești mireasă.
Să-mi spui că-mi ești aleasă
Și timpul trece greu ,nici tu nu mai ești la fel
Și lumea s-a schimbat, de când tu ai plecat
Și soarele e rece și luna ofilește.
În lumea mea creată, petru tine fată
Și stau și plâng la poartă flori ca tine fată,
Și chear de-ar intra, nu mă vor mai calma
Doar tu ești împărăteasă la mine în casă.
Dorul din trecut
Te scriu în poezii de parcă încă ai fi al meu,
te scriu în ale mele gânduri,
încercând să te caut într-un alt el,
căci am pierdut tot ce mi erai la doisprezece ani.
Te-am lăsat, fără de minte,
încă te puteam avea.
gândul ți-e la ea,
al meu la tine,
mi-am spus printre lacrimi și suspine,
căci al meu nu vei mai fi, de te-aș căuta noapte și zi.
Și inima-mi rămâne prinsă-n tine,
căci tu ai fost prima și ultima mea iubire,
ochii tăi zăresc asupra ei,
dar ai mei privesc în continuare către tine.
Și de-aș fi gândit la momentul potrivit,
poate încă m-ai fi iubit,
te-aș fi avut lângă mine,
lacrimile mi-ar fi curs de fericire.
te puteam păstra doar pentru mine,
scumpa și tandra mea iubire…
te-am iubit, dar am greșit la ai mei doisprezece ani de zile.
N-am știut ce-i dragostea și cum se privește ea,
și-aș vrea să pot întoarce timpul, măcar un ceas măcar,
căci dorul meu de tine, e acum și mai amar…
Te iubesc
Și uneori, aș vrea să te iubesc,
Iar alteori să tac în apus
Și să mă vezi, să mă tot vezi
Cum ard în foc, iubesc nespus.
Și tot iubesc, iubesc într-una
Și de-oi picta, în noapte
Să știi că te-a văzut ieri, luna
Cum mă priveai în șoapte.
Prezențele-n absență
Trecut-au zile fără urmă ca un fum
Singurătatea risipindu-le uitate
Absența caută prezențele nocturn
Călătorind printre făpturile abstracte
În vise umblă transparențe de parfum
Iluzii oarbe celuind imaculate
Splendide zâmbete mă scutură nebun
Exuberant sufletul tremură în noapte
Pe cer o stea mă urmărește dintr-un turn
Lumini vopsite strălucind falsificate
Aruncă razele-mbrăcate la costum
Gătite umbre hoinărind întunecate
Spre dimineață urcă soarele imun
Trezește ochii din poveștile-ncurcate
Privirea umblă în absență pe un drum
Călcând desculță între vis și realitate
Orele trec îngrămădindu-se postum
Mătură timpul amintirile uzate
Fără prezență existența-i oarecum
Într-o absență ascunzându-se de toate
Vrei?
Vrei să ne-ntâlnim
Pe-un colț de stea
Și să ne lăsăm
De raza lunii mângâiați?
Zorii să ne prindă îmbrățișați...
Sau poate-ai vrea să ne-ntâlnim
Pe-un țărm de mare
Și să ne lăsăm
De valuri sărutați,
Zorii să ne prindă îmbrățișați...
Hai, spune-mi,
Vrei să ne mai amăgim și azi?
Tu nu-mi poti spune niciodata-Nu-
Tu nu-mi poti spune niciodata-Nu-
Mereu ma ierti,zambind pe sub mustata.
As renunta la tine,dar vezi tu...
E ca si cum,as renunta la Viata.
Tanjesc mereu sa ma doresti
Si-s dependenta de-a ta-mbratisare,
De a ta soapta, cand spui ca ma iubesti
Si imi zambesti,cand dragostea te doare.
Eu te voi tine-aproape,langa pieptu-mi
Departe de tradare si minciuna
Iubindu-te cum dragostea tu simti
Frumoasa,patimasa si nebuna.
Si sa-mi saruti in fiecare seara ochii,
Ingreunati de-atata plans
Caci numai sarutarea ta ar fi in stare
Sa stinga focul greu ce i-a cuprins.
Sa-i umpli de iubire si de soare.
Si gura sa-mi saruti
Si buzele-nclestate,
Ce vorba si surasul si-au pierdut
Si-ti vor zambi din nou,inseninate
Si-ndragostite ca la inceput.
Saruta-mi fruntea,gandurile grele,
Ca toate indoielile sa moara
Si-n loc,sa nasti doar Tu in visurile mele
Doar tu...cel ce mirosi a primavara.
Caci niciodata tu nu-mi poti spune-Nu-
Mereu ma ierti,zambind pe sub mustata,
Cum sa renunt la tine,caci vezi tu?...
E ca si cum,as renunta la Viata...
Alte poezii ale autorului
Îl simt...
Închid ochii si îl simt
Îl simt adânc în mine
Papilele nu se dezmint
Simt gust de fericire...
Un dor de vin imi vine
Năvalnic mă-mpresoară
Nu l-aș pierde vreodată
E dulcea mea povară.
Închid ochii și îl simt
Sa plâng imi vine de-al său dor
Un dor ce nu piere nicicând
Doar zace intr-un pahar gol.
Ii simt mirosul...o dulce adiere
Se pitește în sufletul ce îl dorește
Îmi umple paharul de poezie
De-un an visul mi-l hrănește...
Amintiri
Mi-amintesc când m-ai sărutat pe frunte
Sărutul pe frunte...promisiune,
Spune-mi azi dorului ce să-i spun???
...închid ochii ușor, și te strig pe nume...
Si-mi ești mai viu decât ai fost vreodată
Amintirile ma prind ca intr-o vrajă
Și ma întind pe o pagină albă, fără hotar
Să nu mai vad intunericul ce zace-n pahar
Mi-amintesc cum mi-ai prins părul în pumn
Cât mi-a plăcut...stiu că-mi venea sa te sărut
Păcat c-acest moment a fost nedemn
Și n-a primit o-mbrățisare de sfârșit...
Poezia care ne-a păstrat
...Două suflete ce ne-am întâlnit
Când ceasul și clipa nu s-au potrivit
Și nici timpul nu ne-a ținut aproape
Lăsând poezia să ne fie punte în noapte.
Nicicând n-am prins contur în zori
Dar urme au rămas...fluturi, fiori...
Noi n-am avut destul ca să simțim deplin
Un spațiu fără margini, o umbră de destin
Azi mai vibrăm doar în versuri
În lumi paralele ne poartă prezentul
Cuvintele ne mai aduc pe același drum
... e singura legătură ce nu vrea să moară nicicum.
Căci nu de multe ori îmi spun că-i ultima poezie scrisă
Dar ceva îmi amintește mereu de tine...
Și mi se face dor de-aroma ta de toamnă
Și-ncep s-aștern pe foi tot sufletul din mine.
Încerc să te alung mereu din gând
Să nu mai știu..nimic să nu mai știi
Dar când uitarea uită să se-aștearnă
Speranța-și face loc șoptind c-ai să revii.
În poezii am mestecat durerea toată
A poveștii noastre pierdută-n final
Și-am lăsat versul să ne împlinească
Născând din umbre...poezia care ne-a păstrat.
Ti-as spune
Ți-aș spune că de tine mi-e dor🫠,
Că nu vreau sufletul să mă mai doară🥲
Ți-aș spune că vreau,să-mi dai o ultimă îmbratișare🤗,
Să mă cuprinzi blând...fiorii să mă împresoare🥹...
Ți-aș spune cât imi doresc să citesc a ta poezie îmbuteliată🍷
Ți-aș spune toate astea... o dată și... încă o dată....😌
Sa pot...
Sa pot timpul să-l întorc
Înapoi sa te aduc,
Nu știu cât de mult as vrea
Sa-ti arat cât m-a durut...
M-ai anulat în mii de feluri
Mi-ai rupt sufletu-n bucăți
Zeci de cioburi strang si-acum
Au fost multe... sa adun...!
Mie mi-a scăzut puterea
Nici măcar nu mai gândesc
Sa iti vindec neiubirea
Nu-i văd rost să mai încerc...
Sa pot timpul sa-l întorc?
...Azi nu mai e o soluție.
Nu vreau decât sa mai pot
Să ma pierd de orice emoție...
Sa pot timp cu noi sa am
Cred ca nu ar fi de-ajuns...
...În gând incă te mai am
Tu ma vezi și... unde nu-s!
Gânduri
Mi-ai spus: "pleacă! Pentru mine nu mai existi!"... și cerul s-a stins,
Cuvinte rostite prea sec, prea fără-un motiv, fără-un gest de rămas,
Doar un ecou rece ce nopțile mi le-a cuprins
Și liniștea... și zâmbetul zile la rând mi-a furat.
Te vedeam ca un suflet căzut dintr-o stea ce se înclină
O caldă lumină ce-mi mângâia părul ușor
Pe tine, da!...Cel ce mi-ai sărutat fruntea, alinându-mi zborul,
Apoi ai devenit călăul meu tăcut, neîndurător...
Fără sabie, dar cuvântul, "block-ul" ți-a fost ucigător
Mi-ai condamnat sufletul la o viață de chin,
Cu tăcerea l-ai tratat, știind că de tine era plin
Lăsându-mă să te port în mine, tăcut și ascuns
Căci mi-ai rămas un dor ce arde mocnit, un vin promis...
M-ai făcut să mă pun la îndoială cu totul...
Cine eram, ce îmi doream... de ce n-am fost de-ajuns
De ce-ai ales să mă lași cu răni...cu dorul
...și nici azi după atâta timp... nu am găsit cu-adevărat un răspuns...
...să te mai țin în suflet, să-ți mulțumesc pentru schimbare?..
Sau disprețul meu să ți-l daruiesc pentru rana ce-ai lăsat-o să doară!...
Sunt întrebări ce nopți la rând gândul mi-au frământat
Până am acceptat c-așa ești tu... și eu, înc-o femeie.. cu care-ai eșuat.
Îl simt...
Închid ochii si îl simt
Îl simt adânc în mine
Papilele nu se dezmint
Simt gust de fericire...
Un dor de vin imi vine
Năvalnic mă-mpresoară
Nu l-aș pierde vreodată
E dulcea mea povară.
Închid ochii și îl simt
Sa plâng imi vine de-al său dor
Un dor ce nu piere nicicând
Doar zace intr-un pahar gol.
Ii simt mirosul...o dulce adiere
Se pitește în sufletul ce îl dorește
Îmi umple paharul de poezie
De-un an visul mi-l hrănește...
Amintiri
Mi-amintesc când m-ai sărutat pe frunte
Sărutul pe frunte...promisiune,
Spune-mi azi dorului ce să-i spun???
...închid ochii ușor, și te strig pe nume...
Si-mi ești mai viu decât ai fost vreodată
Amintirile ma prind ca intr-o vrajă
Și ma întind pe o pagină albă, fără hotar
Să nu mai vad intunericul ce zace-n pahar
Mi-amintesc cum mi-ai prins părul în pumn
Cât mi-a plăcut...stiu că-mi venea sa te sărut
Păcat c-acest moment a fost nedemn
Și n-a primit o-mbrățisare de sfârșit...
Poezia care ne-a păstrat
...Două suflete ce ne-am întâlnit
Când ceasul și clipa nu s-au potrivit
Și nici timpul nu ne-a ținut aproape
Lăsând poezia să ne fie punte în noapte.
Nicicând n-am prins contur în zori
Dar urme au rămas...fluturi, fiori...
Noi n-am avut destul ca să simțim deplin
Un spațiu fără margini, o umbră de destin
Azi mai vibrăm doar în versuri
În lumi paralele ne poartă prezentul
Cuvintele ne mai aduc pe același drum
... e singura legătură ce nu vrea să moară nicicum.
Căci nu de multe ori îmi spun că-i ultima poezie scrisă
Dar ceva îmi amintește mereu de tine...
Și mi se face dor de-aroma ta de toamnă
Și-ncep s-aștern pe foi tot sufletul din mine.
Încerc să te alung mereu din gând
Să nu mai știu..nimic să nu mai știi
Dar când uitarea uită să se-aștearnă
Speranța-și face loc șoptind c-ai să revii.
În poezii am mestecat durerea toată
A poveștii noastre pierdută-n final
Și-am lăsat versul să ne împlinească
Născând din umbre...poezia care ne-a păstrat.
Ti-as spune
Ți-aș spune că de tine mi-e dor🫠,
Că nu vreau sufletul să mă mai doară🥲
Ți-aș spune că vreau,să-mi dai o ultimă îmbratișare🤗,
Să mă cuprinzi blând...fiorii să mă împresoare🥹...
Ți-aș spune cât imi doresc să citesc a ta poezie îmbuteliată🍷
Ți-aș spune toate astea... o dată și... încă o dată....😌
Sa pot...
Sa pot timpul să-l întorc
Înapoi sa te aduc,
Nu știu cât de mult as vrea
Sa-ti arat cât m-a durut...
M-ai anulat în mii de feluri
Mi-ai rupt sufletu-n bucăți
Zeci de cioburi strang si-acum
Au fost multe... sa adun...!
Mie mi-a scăzut puterea
Nici măcar nu mai gândesc
Sa iti vindec neiubirea
Nu-i văd rost să mai încerc...
Sa pot timpul sa-l întorc?
...Azi nu mai e o soluție.
Nu vreau decât sa mai pot
Să ma pierd de orice emoție...
Sa pot timp cu noi sa am
Cred ca nu ar fi de-ajuns...
...În gând incă te mai am
Tu ma vezi și... unde nu-s!
Gânduri
Mi-ai spus: "pleacă! Pentru mine nu mai existi!"... și cerul s-a stins,
Cuvinte rostite prea sec, prea fără-un motiv, fără-un gest de rămas,
Doar un ecou rece ce nopțile mi le-a cuprins
Și liniștea... și zâmbetul zile la rând mi-a furat.
Te vedeam ca un suflet căzut dintr-o stea ce se înclină
O caldă lumină ce-mi mângâia părul ușor
Pe tine, da!...Cel ce mi-ai sărutat fruntea, alinându-mi zborul,
Apoi ai devenit călăul meu tăcut, neîndurător...
Fără sabie, dar cuvântul, "block-ul" ți-a fost ucigător
Mi-ai condamnat sufletul la o viață de chin,
Cu tăcerea l-ai tratat, știind că de tine era plin
Lăsându-mă să te port în mine, tăcut și ascuns
Căci mi-ai rămas un dor ce arde mocnit, un vin promis...
M-ai făcut să mă pun la îndoială cu totul...
Cine eram, ce îmi doream... de ce n-am fost de-ajuns
De ce-ai ales să mă lași cu răni...cu dorul
...și nici azi după atâta timp... nu am găsit cu-adevărat un răspuns...
...să te mai țin în suflet, să-ți mulțumesc pentru schimbare?..
Sau disprețul meu să ți-l daruiesc pentru rana ce-ai lăsat-o să doară!...
Sunt întrebări ce nopți la rând gândul mi-au frământat
Până am acceptat c-așa ești tu... și eu, înc-o femeie.. cu care-ai eșuat.