Autorul Keller Gabriela
Total
234 creaţiiCreaţii aleatorii :)
Creatorul de veșnicii
ACASĂ la Brâncuși, El se-ntoarce acasă,
Unde lumina stă-n pridvor ca o mireasă.
Mame de-altădat’ scriu pe cer semnele lumii,
Iar zeii mai respiră în aburul humii.
A-nvățat să asculte cu dalta privirii
Timpul genezei pur și taina rostirii;
Iarba, pădurea, glia, toate-i dau cinstire
În patru anotimpuri, prin sfântă cioplire.
Gândul lui curajos înoată în genune,
Sub daltă, piatra tainic tăceri va să sune.
Lutul de la Hobița în veci nu ne lasă,
Sculpturile vorbesc în limba de ACASĂ
DESPRE CUVINTE
Cuvinte grele şi totale,
au înflorit adânc în mine,
fragile mici corăbioare,
ce zboară spre-ntunericul solar...
Căci ăsta mi-e destinul; asta cartea,
cu pagini scrise în zadar...
ştiind, că fiecare rând din ea, e-n mine
ca fulgerul născut din jad.
Și-am să fiu
Și-am să fiu un râset
Însorit ca de copil,
Un zâmbet calm, încetișor
Ce în suflet e umil.
Și-am să fiu un vânt,
Un gând ce se duce în văzduh
Ca o briză răcoroasă
Ce-ti golește sufletul de ce te apasă.
Și-am să fiu o floare
Ce apare rușinată
Și se lasă-ncet cu o petală
Când viața nu e ușoară.
Și-am să fiu o firmitură
Ce o dai mereu deoparte,
E restul din întreg
Ce a rămas trist, singuratic.
Și-am să fiu o mare
Valuri ce te duc departe,
Ea îți lasă toate durerile
Să dispară într-un mod aparte.
Și-am să fiu o noapte
Care mintea ți-o odihnește
Chiar dacă se și prea poate
Inima să ți-o pertubeze.
Și-am să fiu ce pot,
am să fiu lacrimă și putere,
am să fiu soare si potop,
am să fiu ceea ce lumea va cânta
o poveste ce se spune la nepoți,
ceea ce nu vei vrea să uiți, nici chiar dacă poți.
Indemn la bunatate
Ata de pe mosorelul vietii mele se sfarseste,
Pot acum sa vad mai bine cate spire au ramas.
De esti plecat de acasa, moartea oriunde te gaseste.
De te rogi sa te amane, nu-ti asculta al tau glas.
Dusmanul sa-l atragi si sa-l apropii, nu-l indeparta.
Mai tarziu va devenii prieten bun in dreapta ta.
Stim cu totii ca viata este trecatoare pe pamant
Si ca mai devreme sau mai tarziu ajungem in mormant.
Indemn acum pe toti care suntem si inca mai traim,
Ca viata sanatoasa nu are pret, sa ne iubim.
Oameni de orice fel, saraci, urati, rai, trebuie sa ne placa,
Asa cum ne trebuie lamaia, sarea si zeama acra.
Nu ignorati oamenii invalizi, vizibil afectati;
Sunt totusi oameni, inspira acelasi aer, suntem frati.
Pentru fiecare exista seara si dimineata
Iar noi toti avem dreptul natural la aceasi viata.
Am asteptat.
Te-am așteptat cu dor la umbra unui vis
Gândind la toate câte ne-am promis
Privind cum abrupt între noi se dilată depărtări
Sperând să se-ntâlnească ale noastre cărări.
Atât de tare îmi bătea inima când te întâlneam
Nu mai eram eu în preajma ta, mă pierdeam
Îmi doresc să mă pierd din nou doar cu tine
Cu drag să te țin în brațe la mine...
Să te țin in brațe, să te sărut pe frunte
Să bem un vin, sa fim dincolo de cuvinte.
Ce trist...mi-e dor de tine, de vin...de amintiri
Nu pot să-ți spun... doar scap lacrimi din priviri...
Nimeni nu pleacă
Cândva eram cu Cineva,
Aveam un rost, aveam o stea.
Zâmbeam mai des, visam mai mult,
Eram doar noi, fără tumult.
Plimbări târzii, cafea în doi,
Zile în care eram doar noi.
Cuvinte calde, mâini îmbrățișate,
Dar toate s-au făcut uitate.
Cineva a plecat tăcut,
Și-a devenit un dor trecut.
A luat cu el și al său glas,
Nici umbra lui n-a mai rămas.
Am plâns o vreme cu durere,
Așteptând ca timpul să-mi dea putere.
Dar într-o zi, pe nesimțite,
A apărut, din clipe mute.
Era ciudat, nici viu, nici mort,
Pășea încet, fără efort.
„Tu cine ești?” zis-am ușor.
„Eu? Nimeni, prin lume călător.”
De-atunci, Nimeni nu mă mai lasă
Îmi e și drum, îmi e și casă.
Nu-i iubire, nu-i alinare,
E doar o formă de acceptare.
Nimeni nu vrea, Nimeni nu cere,
Îmi umple golul cu tăcere.
E umbra celor ce-au plecat,
Și-a celor care m-au uitat.
Așa că da, acum sunt doi:
Eu și cu Nimeni. Numai noi.
Din viață când îți pleacă cineva,
Rămâne Nimeni și liniștea sa.
✍🏻 Alexandru Ionut Avanu
📅 15-07-2025
#FragmenteDeSine #Poezii
Noutăți literare, poezii și ecouri culturale direct pe telefonul tău.
Urmărește canalul
CUM POȚI TU, TOAMNĂ?
Silvia Mihalachi
30 septembrie
Frumoase, delicate întrebări în versuri sonore adresate TOAMNEI de către poet , căreia îi deslușește prin întrebări ,, culorile ei de poezie,,.
De te-ar păli sorocul
un-pahar-de-poezie
30 septembrie
Frumos!👏
🎤 FIOR DE TOAMNĂ
Marius Ene
30 septembrie
Mulțumesc!
🎤 FIOR DE TOAMNĂ
un-pahar-de-poezie
28 septembrie
Ce frumoasa e!!!
Dorul
anca_nistor
28 septembrie
O poezie pe care o recitesc cu drag, iar și iar. Simplitatea acestor versuri exprimă o profunzime sufletească imensă. Un contrast fascinant! Mulțumesc...
Не теряйся
myiilau
25 septembrie
Стоическое принятие. Сильно. Зацепило.
Furtuna
Lacrimi de dor!!!
25 septembrie
O poezie foarte tristă, sinceră, trăită in suflet, dar parcă ne regăsim cu toții in ea,felicitări pentru versurile sincere!
ÎN TIMP CE TU DORMEAI...
Lacrimi de dor!!!
24 septembrie
Felicitări pentru versurile minunate!!!
Rătăciri nocturne
Silvia Mihalachi
24 septembrie
,,Rătăciri nocturne,, ,din punctul meu de vedere, este o dovadă literară a unui schimb de sensuri din partea poetului în a reda realul prin imagi...
Tribunalul din mine
un-pahar-de-poezie
23 septembrie
Va mulțumesc.