Autorul Keller Gabriela
Total
220 creaţiiCreaţii aleatorii :)
Dacă...
Dacă mai erai azi lângă mine,
Știu că la amândoi, ne era mai bine,
Nu ar mai fi fost frig în casă,
Și tristețea, se îndura, să mă mai lase.
Poate aveam cu cine să mă cert,
Seara, aveam cui să spun-noapte bună-,
Peste zi aveam puterea să te iert
Seara ne găsea, ținându-ne de mână.
Dimineața, mă trezea aroma de cafea,
Bună dimineața, draga mea...
Un salut ce mi-a uns atâți ani inima.
Să-l mai aud și acum, ce nu ași da?
Ne-am certat dar, doar în glumă
Supărarea trecea pe lângă noi
Ochii tăi erau blânzi, vorba blajină
Prielnic timp de petrcut în doi.
Nu a fost marea iubire, vâlvătaie,
A fost respect și poate altăceva
Ai fost prieten bun și umbrelă
Ai fost hrana sufletului, ca pomului, seva.
Ai fost, ai fost, suflet drag
Doar amintirea o păstrez cu drag.
Iarna de Stela Enache în germană
Iarna
--- 1 ---
Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,
Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi.
Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară!
Cu o zale argintie se îmbracă mândra țară;
Soarele rotund și palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerețe printre anii trecători.
--- R ---
Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înșirați se perd în zare,
Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele perdute sub clăbucii albi de fum.
--- 2 ---
Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare
Strălucește și dezmiardă oceanul de ninsoare.
Iată-o sanie ușoară care trece peste văi…
În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi.
--- R ---
Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înșirați se perd în zare,
Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele perdute sub clăbucii albi de fum.
Winter
--- 1 ---
Aus der Luft siebt der schreckliche Winter die Schneewolken,
Lange reisende Trojaner versammelten sich auf einem Haufen am Himmel;
Flocken fliegen, schweben in der Luft wie ein Schwarm weißer Schmetterlinge,
Verbreitet Gänsehaut auf den blassen Schultern des Landes.
Es schneit tagsüber, es schneit nachts, es schneit wieder am Morgen!
Mit einer Silberkette kleidet sich der stolze Landmann;
Die runde, blasse Sonne wird zwischen den Wolken vorhergesagt
Wie ein Traum der Jugend im Laufe der Jahre.
--- R ---
Es ist alles weiß auf den Feldern, auf den Hügeln, in der Ferne,
Wie weiße Geister verlieren sich die aufgereihten Pappeln in der Butter,
Und auf der einsamen Strecke, ohne Gleise, ohne Straße,
Unter den weißen Rauchwolken sieht man die verlorenen Dörfer.
--- 2 ---
Doch der Schnee hört auf, die Wolken fliehen, die ersehnte Sonne
Es leuchtet und vertreibt das Schneemeer.
Hier ist ein leichter Schlitten, der über die Täler fährt…
Das Klirren von Rasseln hallte durch die fröhliche Luft.
--- R ---
Es ist alles weiß auf den Feldern, auf den Hügeln, in der Ferne,
Wie weiße Geister verlieren sich die aufgereihten Pappeln in der Butter,
Und auf der einsamen Strecke, ohne Gleise, ohne Straße,
Unter den weißen Rauchwolken sieht man die verlorenen Dörfer.
Mărturisire
Om drag, eu nu te iubesc pe tine,
Prin fiecare por emani deșertăciune.
Îți iubesc a sufletului delicată floare,
Lumina- ți ce-mi este farul de orientare.
Magnetic sunt atrasă către tine,
Dar mintea țipă: Nu! Nu este bine!
Această energie îmi dă vitalitate
Și mă mai ține, încă, departe de moarte.
Captivi, condiționați de legi ce nu ne aparțin,
Sacrificăm miracolul planului divin
Inconștienți intrând pe-al karmei destin.
Autocondamnați la perpetua căutare
De sine, de noi, de absolută conectare.
Rămâi
Dacă ai un sărut în plus, așează-mi-l pe gene,
să-mi pară grele, să-nchid
în ele lumea ta, cu josul în sus,
așa, cu zenit-ul căzut peste nadir!
Așterne-mi albastrul peste deșertul pașilor
și peste urmele lăsate veșted,
în lumi pe care le simt
cunoscute în parfumul tău.
Și nu mă duce pe mine-n
amurgul de un auriu excentric,
în care se strecoară
fiorul rece al unei eternități...
Arată-mi steaua cazătoare
și s-alergăm să-i prindem
lumina între tâmple, cu
un hohot prelung de rouă,
să curgă valuri de viață
peste ceea ce-a fost
o nemurire năstrușnică
și fără demiurg!
O, rămâi cu capul pe umărul meu,
reverie sublimă!
Această secundă ne aparține,
aproape etern!
Rămâi așa, eoni, nemișcată,
netresărită, neplânsă și fericită,
ca o copilărie nostimă
și fără de sfârșit!
Fără tine, zilele dor...
Totul e trist fără tine...și zilele dor
Se aprind, se sting pe rând, fără glas, în al timpului zbor
Te caut prin vise...gândul abia te mai găsește
Ești doar o umbră, ce abia mai sclipește
Pe străzile reci mă pierd obosită
Purtând amintirea ce nu mă invită
La un toast de final... să mă rup de trecut
...dar cum sa renunț la ce... final n-a avut?...
Lipsa ta mă săgeată în piept
Îmi șoptesc că ce trăiesc nu e drept
De când nu mai ești și lumea e mută
Iar eu doar o păpușă ce zâmbetul imită..
Simt cum mă pierd de dor in poezie
Speranțele vor sa le dedic un vers
Să prindă viață, a ta umbră,
Să prindă glas, culoare...sens.
Libertate
Mă simt doar un om, mă simt o fire ,
Mai simt cum plouă și mai simt și sentimentele calde îmi încălzesc sufletul
Mai simt că sunt un om care crede în iubire
Mai simt și acele zile care trec mai bine sau mai greu,
Mai simt și uneori singurătatea care mă îmbrățișează cu mâinile ei,
Mai simt ca lumea e un rai care trece prin mine și la bine și la greu.
Mai simt că sunt o fire care vrea doar libertatea, căldură și bunătate .
Mă simt un om care crede în puterea cuvântului și cred în ce le spuse de toți chiar și de mine însuși.
Mă simt un om și nu un nimeni ,mă simt că sunt puternic și cred în fericire.
Noutăți literare, poezii și ecouri culturale direct pe telefonul tău.
Urmărește canalul
AMNISTIA ULTIMULUI STROP
Emanuelle
10 iulie
O metaforă filozofică superbă despre iertare și curgerea timpului. De admirat profunzimea din „Amnistia ultimului strop” și pacea regăsită la finalul...
Manuscrisele durerii
Emanuelle
10 iulie
Uneori, greutatea drumului este cea care ne rescrie povestea. Îți mulțumesc din suflet pentru lectura!
Fără diplomă de poetă
Melania Istrate
10 iulie
Rândurile astea sunt de o sinceritate cuceritoare. Nu e nevoie de o diplomă pentru a scrie. Poezia adevărată se naște exact din locul din care scriem...
Încerc... un rămas bun, mai bun
Melania Istrate
10 iulie
Profunzime și sensibilitate maxime! Imaginea cu indiferența returnată prin curier este memorabilă. M-au cucerit versurile tale și felul în care ai tra...
Poezie din suflet pentru suflete
Deea
10 iulie
MULȚUMESC!
Poezie din suflet pentru suflete
Melania Istrate
10 iulie
Ți-aș da o jumătate din mine...” 💔 Atât de real și relatable. Scrii super bine, vibe-ul de eliberare de la final e tot ce trebuie!
Călătoare în poezie
Deea
10 iulie
ador!!!!
✨ p.o.e.m
Deea
10 iulie
MULȚUMESC!!!!
O zi
Melania Istrate
10 iulie
O felie pură de nostalgie! 💙Textul acesta este un refugiu cald, o întoarcere nostalgică la albastrul cerului din curtea bunicilor💙🩵💙
Călătoare în poezie
Melania Istrate
10 iulie
Frumoasă creație, poetica ♡♡♡
Pahar de poezie și... atât!
Florin Petricean
10 iulie
Sincer, dureros și incredibil de frumos scris.
Încerc... un rămas bun, mai bun
Florin Petricean
10 iulie
Pur și simplu remarcabil modul în care ai descris absența. Puternic, matur și incredibil de sincer. O poezie de excepție.
✨ p.o.e.m
Florin Petricean
10 iulie
Rănile vechi devin uneori hărți ale trecutului, iar dorința de a uita prin durere este o reacție profund umană la suferință. Textul tău surprinde perf...
Să iubești necondiționat
Sorin Ene
10 iulie
Superb scris!🌹
Atât... o clipă cu împrumut.
Sorin Ene
10 iulie
Puternică, profundă, intensă 👍👍👍